Sistemul bancar din România – aproape în întregime străin – a raportat pentru primele nouă luni din 2017 un profit de peste 4 miliarde lei. Și, dacă evoluțiile de până acum continuă și în ultimele trei luni ale anului, 2017 va marca în perioada postcriză un record în profiturile sistemului bancar. Să se fi speriat băncile străine de plângerea premierului Tudose că acestea realizează, dar nu raportează profit, pentru a nu plăti statului român impozitul corespunzător?! Este sigur că obține profituri în România, căci altfel n-ar pierde timpul pe aici, dar le maschează pentru a nu le fiscaliza! Că acum însă s-ar fi speriat de plângerea publică a dlui Tudose, raportându-le, este neplauzibil, pentru că, având în vedere statutul României, chiar dacă nerecunoscut oficial de colonie în sistemul centru-periferie pe care îl constituie UE, băncile străine au putere în România, în timp ce prim-ministrul român, indiferent cine ar fi acesta, nu are! Sau, mai bine zis, nu are putere decât în chestiuni absolut derizorii, oricum nu în sancționarea și taxarea băncilor străine, care sunt principal instrument colonial al centrului în periferii precum România. Și atunci, ce să se fi întâmplat?
Analizând activitatea băncilor străine din România, se poate constata că singurul element care fluctuează este nivelul așa-numitelor „neperformante“ (creditele acordate a căror rambursare fie întârzie, fie nu mai are loc). De acest nivel pare să depindă și evoluția noilor împrumuturi către clienți, firme sau persoane fizice. În rest, aceeași „grilă“ care reprezintă osatura: o marjă uriașă între dobânzile cu care se acordă împrumuturile și dobânzile oferite la depozite, precum și comisioane nefirești, amețitoare. Să observăm că, indiferent de alte laturi ale activității bancare (să zicem, oscilante, în funcție de conjuncturi și perioade), această osatură asigură constant nu numai acoperirea costurilor, dar și profituri confortabile. Pur și simplu, pentru că nivelurile practicate atât la dobânzi, cât și la comisioane rezultă nu din piață, ci din abuz de monopol, activitățile băncilor fiind monopol al lor, neîmpărțit cu nimeni altcineva. Concurența între bănci este o poveste cu cocoșul roșu, iar consumatorii de servicii bancare (fie persoane juridice, fie persoane fizice) sunt captivi, având în vedere obligația legiferată de a efectua plățile prin bănci, acestea din urmă folosind respectivul monopol spre a-și impune condițiile. Rata de rentabilitate bancară în România – rezultând din abuz de monopol – este atât de mare, încât băncile nici nu au nevoie de a fi în competiție în finanțarea economiei. Ele, de fapt, nici nu prea finanțează economia. Căci toate subsidiarele multinaționalelor nebancare, care dețin controlul în economie, se finanțează din străinătate, că doar nu o să o facă la costurile respingătoare din România. Astfel încât subsidiarele bancare străine din România nu reciclează în economie nici măcar banii pe care îi strâng din România, stocul creditelor nereprezentând nici 80% din stocul depozitelor. De fapt, băncile din România (aproape toate străine) nu finanțează sistematic decât statul român, caz în care nu-și asumă niciun risc. Capitalul românesc este scos din joc și subfinanțat. Iar persoanele fizice sunt creditate în valuri, „în pas“ cu ciclul economic (avânt-criză). În perioada de avânt, generată de expansiunea consumului, băncile străine devin aparent „neglijente“, creditând cu ușurință (doar cu buletinul) clienții amețiți de campanii „Black Friday“ și alte prostii de același gen. După care urmează nerambursările. Nivelul apocaliptic al condițiilor cu care se acordă creditele asigură rentabilitatea bancară și la un prag deosebit de înalt al neperformantelor. Este de-ajuns să încaseze doar 20-30% din creditele acordate persoanelor fizice, că băncile și-au recuperat, de fapt, toți banii avansați. Restul îl pot contabiliza în categoria neperformantelor, care sunt sursă de câștiguri nete în anii ce urmează, mai mulți sau mai puțini, în funcție de ceea ce în spațiul public trece la capitolul „criză“. Băncile nici nu-și pierd timpul cu recuperarea neperformantelor de la clienți, ci le vând unor recuperatori specializați cu numai 8-10% din valoare. Aceștia strâng de gât nesăbuiții care se aruncaseră în capcana creditelor bancare și care rămân fără pantaloni.
Provizionarea (trecerea pe pierderi) și vânzarea neperformantelor – denumite demagogic în limbaj bancar curățirea portofoliilor – sunt parțial finanțate de statul român (adică de noi toți, proștii!) prin deducerile fiscale acordate băncilor la respectiva „curățire“. Neperformantele sunt mijlocul ideal de camuflare a adevăratelor profituri și de evazionare a impozitării lor. Și atunci, trai, nineacă: cu cât mai multe neperformante, cu atât mai bine! Iar după curățirea portofoliilor reîncepe o nouă campanie de creditare doar cu buletinul.
Aici ne găsim acum, în 2017. De neperformantele din anii trecuți – generatoare ale anterioarei crize – s-a scăpat treptat, 2017 devenind anul reluării unui nou ciclu al creditării doar cu buletinul.
Când nivelul neperformantelor este scăzut, profiturile bancare ies la suprafață (cazul anului 2017), un nou ciclu de neperformante urmând să ducă iarăși la camuflarea profiturilor în anii ce vin. Dl Tudose a nimerit prost doar anul, în rest, are perfectă dreptate în domeniu. Și la ce i-a folosit?! De noi nici nu mai vorbim!
Totusi, s-a făcut un pas consistent înainte.
Din ianuarie 2018, bancile nu vor mai putea deduce integral din impozitul pe profit creditele neperformante, ci doar in limita a 30% din valoarea acestora.
Felicitări, domnule Şerbănescu !
De ce nu au fost aduse argumentele astea pe „sticla” la o ora de maxima audienta? De ce guvernele nu a impus ca bancile sa nu-si poata deduce din impozitul pe profit creditele neperformante? De ce, de ce….?
Abuzul d emonopol, lipsa concurentei pe piata-(unde este tovarasul Chiritoiu-scaldat in aur si argint?)diferenta intre dobanzi la imprumut si cele de la depozit,provizioanele, vanzarea neperformantelor la „recuperatori”,finantarea multinationalelor din strainatate de filialele bancilor straine zise „romanesti”,nefinantarea capitalului romanesc sau in conditii spoliatoare,suportarea de catre noi romaniid eci a mendrelro bancherilor, isarescieni- nu poate fi eradicata ?Se vede ca nu, din moment ce nu prin mistouri se poate discuta probleme ci in alt mod.Prin luarea la puricat de catre o comisie de experti a Parlamentului, sau a MF sau a oricarei autoritati ,a legislatiei intocmita de closca cu puii de aur care este Cocosul pigitaiat Isarescu Mugur ce aintocmit perfid si inteligent tot acest „curriculum vitae”al bancilor hamesite si imbuibate de „Cocosul”Pitigaiat. Practic, BNR a abandonat rorlul sau „national”s-a dat la o parte si a facut conjuratie cu bancile rockefeller-(H)iene !Abrogare, modificare ,reformare a nucleului antiromanesc de reglementari comis de Isarescu si gasca ,ametind publicul cu minciuni ca niste lipitori cum este recentul Robor.S-au aplecta nsite experti sa vada ce si cum, sau ies pe sticla balbaie niste „explicatii”si pleaca incantati de conturile lor ?OAre nu exista minti inteligente care sa vrea sa descatuseze cat de cat ghemul magic-malefic intocmit de sluga Isarescu?Acest ghem sunt „legile”sub care se ascunde,nimeni nu a vrut sa vada cum ultragiaza ele adevarul,principiile si banii romanilor.