Nu trecuse mult timp de la începutul anului 2018 – deh, cel centenar – că dl Vasilică Florin, de la tribuna sa de partner and head of transaction advisory services din

Ce să-i replici dlui Terhes? (vezi „Gazul românesc – emblema trădării naționale”, Cotidianul, 16 iulie 2018)

Când, la mijlocul anului 2018, a ajuns să se discute în Parlament problema gazului din Marea Neagră, deja nu mai era nimic de făcut!

Cea mai relevantă mărturie a folosirii jumătăților de măsură ca mijloc de camuflare a adevărurilor deranjante o depune partidul cel mai mare din România.

Indiferent de rezultatele transferului contribuțiilor sociale integral în cârca salariatului, un lucru este sigur: după „momentul zero“, capitalul care acționează în România rămâne de acum încolo degrevat de orice responsabilitate socială.

Dl Iohannis, în disputa sa cu dl Dragnea, l-a acuzat pe acesta că, prin politica sa, riscă să scoată România din UE, în timp ce românii ar fi „proeuropeni”.

Până de curând, chiar foarte de curând, cele două tabere din România – respectiv Iohannis și Dragnea, așa ca identificare – se luptau, și vai cât de aprig se luptau

Nu cred că există vreun alt tâlc care să se potrivească mai bine înfruntării dintre taberele, să le spunem, Iohannis și respectiv Dragnea.

După ce și-a pierdut postul de ministru de Finanțe în contextul schimbării guvernului Tudose cu cabinetul Dăncilă, dl Ionuț Mișa s-a întors în forță în fruntea ANAF

O poveste cu tâlcuri dramatice s-a petrecut anul trecut, ajungând însă în presă abia anul acesta.

Trai nineacă în România centenară în virtutea unor „capitulații“, scrise sau mai ales nescrise, dar operaționale, din Evul Mediu.

În visele nocturne sau diurne ale celor care pretind că se luptă cu „statul paralel“ se arată zeițe de pe Pământ care se retrag din scenă

Ultimele săptămâni au fost deosebit de grele pentru liderul PSD

A-i acuza pe dna Kovesi sau pe dl Iohannis de ceea ce, în asemenea condiții, se întâmplă în justiție este inexact și oricum inutil.

Din îndelunga și tulburătoarea dezbatere publică privind problemele justiției din România au lipsit pur și simplu referirile la una din piesele din angrenaj.

O vorbă de duh spune că o poză face cât (sau mai mult decât) o mie de cuvinte!

Pentru situația în care a ajuns educația în România nu poate exista decât un singur vinovat.

Aprecierea raportului PIAROM privind starea capitalului privat românesc este că „firmele românești sunt discriminate, dar nu de multinaționale, ci de autoritățile române“!

A apărut raportul PIAROM (Patronatul Investitorilor Autohtoni din România) privind starea capitalului privat românesc, publicat anual

În timp ce reprezentanții „sistemului“, politicieni sau analiști, se strofoacă să demonstreze, nevoie mare, că românii sunt de vină pentru că țara n-are autostrăz

O rușinoasă înscenare a fost organizată la Strasbourg/Bruxelles pe tema legilor justiției din România

România a ajuns cu încasările bugetare sensibil sub 30% din PIB, consolidându-și fără drept de apel ultimul loc din acest punct de vedere între țările UE, cu care îi place să se compare.

S-a spus despre Declarația 600 că a fost făcută cu picioarele, nu cu capul! Complet inexact!

Bugetul de stat a încasat în 2017, din impozitul pe profit al companiilor, cu 7% mai puțin decât încasase în 2016, deși businessul în România a prosperat fabulos în respectivul an