Nicăieri în Europa capitalul nu este deresponsabilizat social complet cum este printr-o astfel de reglementare în România!

PSD a închis cercul „revoluției fiscale“ prin adoptarea de către guvernul Tudose a unei ordonanțe de urgență care transformă din contravenție în infracțiune

Fulgere și tunete pentru bogații României! Binecunoscuta bancă ING a decis să închidă divizia „private banking“ de la București.

„Supercoloniala“ este supercâștigătoarea după reușita deplină a cacealmalei fiscale tip Dragnea – Tudose, organizată pentru aservirea dizgrațioasă a țării stăpânului ei străin

Sistemul bancar din România – aproape în întregime străin – a raportat pentru primele nouă  luni din 2017 un profit de peste 4 miliarde lei.

Când l-am auzit pe premierul Tudose, spunând că atâtea și atâtea bănci nu plătesc impozit pe profit, mi-am zis: iată omul, unul pe bune, care nu se dă după plop!

Se încearcă să se dea ceva în plus la nevoiași, dar fără a se pune în discuție rânduielile existente și fără a se lua, cumva, de la bogați

Angajații din celelalte periferii estice ale UE, dar și cei din centrele de putere vestice ale UE, ar trebui să fiarbă.

După victoria în problema remanierii guvernului, premierul Tudose se poate și mai abitir dedica bășcăliei pentru care a dovedit că are deschidere și apetență.

Ministrul de Finanțe din Germnia a trimis o scrisoare Comisiei executive de la Bruxelles

Realist privind lucrurile, actuala formulă de guvernare din România este probabil cea mai profitabilă pentru stăpânul străin al țării.

Făcând dosar penal unor miniștri PSD sub acuzația că ar fi mutat posesia unui lac de la un proprietar de stat la un alt proprietar de stat, în folosul unui beneficiar privat, DNA a deschis cutia Pandorei.

Jean-Claude Juncker, președintele Comisiei Europene, pare să-și fi centrat recentul său discurs despre „starea Uniunii“ pe ideea unei „Europe cu o singură viteză“.

Constatând că actualul premier al României nu poate fi câtuși de puțin păcălit de cineva, după cum au dovedit mai multe episoade, în frunte cu cel cu băncile, mi-am luat cutezanța, în virtutea celor peste trei sferturi de veac de ființare prin România, să vă aduc spre luare aminte câteva lucruri care să vă împiedice de a vă păcăli, cumva, singur.

Nu este greu a „inventaria“ acțiunile de luptă ale autorităților de la București împotriva colonialismului la care Bruxelles-ul supune România.

Fără mirare, Ungaria și Polonia, dar și Bulgaria, Cehia și Slovacia nu pactizează cu politica UE, adică a Germaniei, în materie de refugiați.

Aproape la unison – iarăși cu excepția României –, țările foste surate comuniste membre ale UE au adoptat măsuri pentru salvarea proprietății autohtone asupra pământurilor agricole.

Esticii s-au cam săturat de colonialismul vesticilor. Și, în majoritatea lor, caută să profite de pe urma rupturii produse de Brexit, cât și de noile abordări americane ghidate de Trump spre a slăbi lesa în care îi ține Germania folosindu-se de structurile UE.

Mai mulți „internaționaliști“ de seamă ai României postdecembriste, în frunte cu cei eterni de la BNR, cu contribuții majore la transformarea României într-o colonie.

Fără corespondent în UE, transferul integral al contribuţiilor sociale în seama angajatului este un experiment. Un experiment dramatic, nu întâmplător iniţiat într-una din coloniile imperiului UE.

După bulversantul episod Grindeanu a urmat din partea PSD ameţitorul atac fiscal la adresa capitalului străin.

Nu știu ce a căutat președintele Iohannis în secuime pe când la București partidul de guvernământ juca de zor o scenetă fiscală sordidă, marcând o nouă pagină jenantă în colonializarea țării de către stăpânul ei străin.

După ce, venit la București, l-a pupat pe frunte pe dl Traian Băsescu, dl Jean Claude Juncker, președintele Comisiei Europene, a mai făcut un cadou strict de tip colonial României.

Cohortele de vătafi români ai capitalului străin și de menestreli ai lor, care s-au ridicat într-un glas împotriva inițiativei de desființare a impozitului pe profit și înlocuire a acestuia cu un impozit derizoriu pe cifra de afaceri, nu trebuiau să manifeste vreo îngrijorare.