Istoriografia românească tinde să prezinte faptul că, în secolele de dominaţie otomană asupra ţărilor române, acestea n-au fost transformate în paşalâc (adică nu au fost preluate în administrare turcească directă), ca un fel de dibăcie victorioasă a românilor pentru supravieţuire în vremuri de restrişte, în timp ce în realitate nu era nimic altceva decât o modalitate prin care opresorul străin obţinea acelaşi efect, dar cu un cost infinit mai mic, în măsura în care – şi este de accentuat! – exista o administraţie românească gata să-şi oprime propriul popor chiar mai abitir decât o administraţie străină. Forma juridică prin care puterea străină își impunea condițiile o constituiau așa-numitele „capitulații“.
La bază, regimul „capitulațiilor“ a izvorât din necesitatea reglementării într-un fel a relațiilor dintre statele europene creștine și Poarta Otomană (islamică), inclusiv a prezenței cetățenilor celor dintâi pe teritoriul acesteia din urmă, unde dreptul comun se confunda cu cel religios. Și atunci Poarta consimțea să acorde un statut intermediar (ahdname) – respectiv nici teritoriu înglobat islamului (dar al islam), nici teritoriu de cucerit (dar al harb) – care consta într-o serie de privilegii privind practicarea negoțului sau drepturi pentru cetățenii din statele europene prezenți în Imperiul Otoman (de a fi judecați de consulii proprii ori de a-și profesa religia etc.). Dacă însă țara europeană creștină (cum a fost cazul Ţărilor Române) era una slabă în raport cu puternica Poartă Otomană, statutul intermediar (ahdname) acordat era citit și opera în cheie inversă: respectiva țară era considerată ca acceptată într-un fel de vasalitate, presupusele privilegii (precum autonomia administrativă și alegerea domnilor) erau în fapt contra cost (un tribut mai mare sau mai mic, în funcție de conjunctura politică din zonă), iar adevăratele privilegii erau ale otomanilor prezenți pe teritoriul țării respective (practic, nu intrau sub jurisdicția locală).
Nu seamănă tulburător de mult situația aceasta din Ţările Române medievale cu situația actuală din România, parte a NATO, membră a UE și care mai împlinește și centenarul existenței sale întregite de sine stătătoare?!
După ce au simțit, veacuri de-a rândul, strânsoarea brațelor estice, românii au ajuns, din anii 2000, în mult râvnitele brațe vestice. Acestea, în numai câțiva ani, le-au luat totul de atâta iubire: resursele subsolului, industriile, băncile, telecomunicațiile, utilitățile, comerțul, pădurile și cea mai mare parte din pământurile agricole. Ca urmare, în baza proprietăților dobândite, au preluat, în virtutea regulilor capitaliste însele, decizia, transformând rapid și, foarte important de menționat fără ocupație militară, România într-o biată colonie! Dar, mirare!, nu i-a luat, așa cum ar fi firesc, și administrarea, după preluarea proprietății și deci deciziei. De ce ? Păi, brațele vestice, care combină inteligent forța cu eficiența (de trăiesc astfel bine-mersi de secole pe seama altora), au trei motive. Lăsând administrarea în cârca românilor, stăpânii străini ies mai ieftin (o administrație străină plătită ca la ea acasă ar necesita cheltuieli copleșitor mai mari). Dar, mai ales, stăpânul străin nu răspunde de nimic, ba poate arunca în capul românilor toate relele din lume. Românul devine vinovatul de serviciu, iar culpabilizarea permanentă este condiția jecmănirii culpabilului. Neasumarea administrării de către stăpâni nu înseamnă cumva delegarea către vătafii români a vreunei fărâme din decizie, ci doar lăsarea acestora să fure ceva milioane pentru ca stăpânii să poată fura ei, în liniște și în aplauzele generale, miliarde peste miliarde. Și mai este vorba de ceva: de imensa, inimaginabila ipocrizie a puterilor coloniale; nu „cadrează“ a mai pune pe tapet în secolul XXI existența cu acte în regulă a unor colonii, și încă unde, în Europa! De fapt însă, falsa suveranitate a României este folosită ca paravan pentru montarea unor mașinațiuni și experimente economice și politice, care ar fi descalificante și compromițătoare dacă ar fi vizat colonii oficial recunoscute (ca, de pildă, guvernări de „tehnocrați“ fără parlament și fără partide politice sau deresponsabilizarea socială completă a capitalului prin transferul integral al contribuțiilor sociale asupra muncii).
Cât privește statutul în periferia România al străinilor din centrele puterii vestice, lucrurile sunt clare, fără echivoc. Există peste 30.000 de firme din aceste centre în România. Folosesc, bineînțeles, salariați români (peste un milion), dar șefii fiecăreia din firme sunt străini. Aceștia manevrează jumătate din economia din România și, atenție mare, 70-80% din contractele din bani publici românești. Ținând cont de rata de randament la care lucrează, dispun de peste două treimi din profiturile obținute în România. Raportează însă Fiscului doar vreo 10-15% din acestea. Restul, adică grosul, îl evazionează înainte de fiscalizare, în total vreo 40-50 miliarde euro anual! ANAF și DNA nu descoperă niciun evazionist străin, niciun corupt străin! Acești șefi, venind din țările „mântuitoare“, sunt, desigur, niște îngeri! Dar chiar toți?! Și de te calcă vreunul din ei cu mașina pe trecerea de pietoni, este scos repede din țară de ai lui, să nu-i pună cumva nici măcar o întrebare vreun polițist sau procuror român! Trai nineacă în România centenară în virtutea unor „capitulații“, scrise sau mai ales nescrise, dar operaționale, din Evul Mediu. Chiar și pentru salahorii români este mai bine: oricum, e altceva să te calce în picioare un „mister“ în numele democrației, decât un „tovarișci“ în numele dictaturii proletariatului sau un „bey“ în numele Sublimei Porți.
„…ANAF și DNA nu descoperă niciun evazionist străin, niciun corupt străin! Acești șefi, venind din țările „mântuitoare“, sunt, desigur, niște îngeri! Dar chiar toți?! Și de te calcă vreunul din ei cu mașina pe trecerea de pietoni, este scos repede din țară de ai lui, să nu-i pună cumva nici măcar o întrebare vreun polițist sau procuror român! Trai nineacă în România centenară în virtutea unor „capitulații“, scrise sau mai ales nescrise, dar operaționale, din Evul Mediu”. Sau mai pe scurt „coruption” este emblema neocolonialismului/neoimperialismului corporatist, vezi si proiectul „Restart Romania” lansat de gittenstein in 2012, la Bucuresti.
Singura solutie este sa-i judece si pe straini conform legilor, dar in nici un caz sa-i ierte pe coruptii si evazionistii autohtoni. Ar fi un mare pas inapoi pentru populatia tarii care s-ar vedea imediat furata de imense sume care s-ar cuveni sa fie folosite in interesul contribuabililor. Dar evident ca trebuie luptat dur si cu coruptia practicata de multinationale. Pentru ca degeaba vin sa ofere locuri sa zis de munca in Romania, cand ele de fapt spoliaza mai rau decat daca n-ar veni deloc.
Cuvantul lui Eminescu vs realitatile prezentului nostru :” Stejarii nu cresc oriunde, buruienile cresc in tot locul”. Expertii “societatii deschise haosului” muncesc din greu la transformarea natiunii, a familiei, in “public spectator” si in mase consumiste dependente si ignorante , stiind ca acestea nu se implica, nu au valori sociale si responsabilitati colective, nu au atitudine personala. Romania cedata strainilor nu mai este Pamantul si timpul framantate de stramosii nostri… “Ce-i pasă acestei spume cosmopolite de fiinţa istorică a României? Ce le poate păsa unor coborâtori din străini, în cari idei şi sentimente nici pot prinde rădăcină,(…) de Ţara Românească, de poporul nostru, de obiceiele ori de trecutul nostru? Ca obiect de esploatat, ca vacă de muls, ca izvor de lefuri şi pensii? Calea-vale. Vive la Roumanie! Dar când e vorba de acea iubire adâncă şi nestrămutată de neam, precum o aveau bătrânii, precum o avea Miron Costin, (Brancoveanu), care-şi punea creştetul sub sabie pentru a înlătura un bir nou, când e vorba de a apăra adevăratul popor românesc de esploatarea la care e supus, atunci adio Românie! Atunci îi vezi alături cu jidanii(…), atunci sunt fraţi cu străinii şi împart „mielul Paştelor” cu ei…”(Eminescu, 1881,Publicistica )
„Capitulatiile „Principatelor Romane au fost niste falsuri stimate domnule Serbanescu,falsuri dovedite de Nicolae Iorga si Constantin Giurescu!Mai mult,in „Descrierea Moldovei” ,opera lui Dimitrie Cantemir regăsim următorul text: „…Bogdan cel Chior, a închinat Moldova turcilor -după cum se zice, în urma diatei lăsate de tatăl său – învoindu-se să le dea, în fiece an, 4000 de galbeni, 40 de cai și 24 de șoimi, dar nu ca tribut, ci numai ca semn de închinare”
Teoria asta a dumitale cu colonia ,nu tine !Cunosti cifra raptului SOVROM-=urilor?Cunosti ca am platit de vreo 3 ori la rusi daunele de razboi dupa 1945?Cand UE iti da miliardede euro pe proiecte sa te dezvolti si Romania nu e in stare sa consume banii ca nu are proiecte,de vina sunt transnationalele?:)))))
Aiurezi, amice Herr…! Esti plin de lozinci – si le versi aici, cu inconstienta, sau dimpotriva…
@Rob: posteaza documentat rusnacule,nu cum iti convine tie!Cu lozinci vin postacii Sputnik si RT!
@Herr Odot —- Hai că ești idiot !
Klause, tu esti ma? Bata-te noroku da norokos. Hai nu pune la inima ce zic ghinionistii astia saraci :))))
Unul ca nastratin sau lili sau cum il mai cheama cred ca viseaza sa fie calcat de un vestic, asa ajunge direct in rai. Daca-l calca un rus? Blasfemie….
Domnul Serbanescu le constata si zice, noi le citim, multi le si aproba, dar, pe mai departe nimic! Ce e de facut? Doar o conflagratie mondiala mai poate salva Romania! Oare va avea loc?
Doamne fereste! Nu ti-e bine? Crezi ca mai salveaza ceva bomba atomica???!!!
Aveți foarte mare dreptate domnule profesor. Dar romînii nu vor face nimic pentru a-și îmbunătății viața atît timp cît jefuitorii lor sînt pe cai mari. Numai spargerea buboiului occidental poate salva ceva din Romînia. Speranțe sînt în ascensiunea Chinei și a Rusiei.