Nevoia de ploconire a intelectualului

„Se ploconea răsăritean şi moale” – aşa sună un vers al poetului Ion Barbu. Niciodată Ceauşescu n-a reuşit să adune în jurul său plocoanele unor intelectuali de seamă, mai ales după ce Tezele sale din iulie 1971 au scos acest verb din stilistica lui ionbarbiană. Să nu ne mai ploconim în faţa modelelor culturale din Occident – spuneau acele teze.

Nu încetăm să ne uimim cum a reuşit Băsescu să adune ploconiri intelectuale pe care Ceauşescu nu a fost capabil să le facă buchet. Ne-a convins faptul că a condamnat comunismul, spun, azi, anumite voci care, ieri, se ploconeau fostului preşedinte. E o justificare egală cu declaraţia „Noi credem în cuvinte”, căci fapte consecutive acelei condamnări nu au urmat. Dimpotrivă, faptele fostului preşedinte se vădesc a fi fost la fel de odioase precât cele ale comunismului: legarea înfăptuirii Justiţiei cu interesele serviciilor secrete prin protocoale ilegale, de pildă. Acum aflăm că SRI a căpătat feu vert să se facă stăpân pe toate bazele de date personale din ţară. Şi aflăm asta de la principalul complice civil al acelei operaţiuni ilegale.

Câte astfel de odioşenii ar mai trebui să aflăm ca să devină posibilă o mea culpa a celor care au cauţionat cu prestigiul lor un asemenea regim ale cărui fapte ilegale au consecinţe şi acum?

A devenit, în schimb, posibilă bătălia între foştii ploconei. Ploconelul (un fel de plocolonel) Vladimir Tismăneanu îl consideră pe alt ploconel, Adrian Papahagi, un „alienat religios”. Pentru că nu ezită să se declare credincios? Dar nu merge până la capăt în demersul său de identificare a „alienaţilor” de acest fel. Ar da peste Andrei Pleşu ori Horia-Roman Patapievici, ceea ce, dacă ar fi consecvent, l-ar lăsa fără doi prieteni la care ţine mai mult decât la fostul băsist Adrian Papahagi. Dar nu mai mult decât la Traian Băsescu, un veritabil alienat la puterii despre care aflăm, iată, noi şi noi fapte de ospiciu.

Cum se descurcă oare, mă întreb, în forurile lor sufleteşti, aceşti băsişti când află că nu i-a fost bugăt fostului preşedinte să pună Justiţia la cheremul SRI, ci a pus şi datele personale ale românilor sub firma acestui serviciu de informaţii?

Bugăt… Acest cuvânt este un regionalism de-al nostru care exprimă acelaşi conţinut ca şi propoziţia paulină „Ajungă-i zilei răutatea ei”. O propoziţie care, de va fi ajuns şi sub privirile foştilor băsişti, degeaba a ajuns. Iată că zilele nu se pot sătura de răutatea lor şi nu găsesc conştiinţe care să regrete că le prinde seara cu sufletele neatente la câtă răutate s-a mai adunat peste zi tocmai din pricina foamei lor de comoditate şi de acomodare.

Dezastrul uman şi intelectual al preşedinţiei actuale este o astfel de răutate, instalată în zilele când SRI, debarasat de băsism, în deosebire de ploconeii cu ştaif intelectual, a considerat că nu mai are de ce să împartă cu nimeni puterea câştigată sub Băsescu.

Pentru a fi un general al ploconelii, nu ajunge pupatul în fund. Trebuie să pui puterea maximă sub fundul ce va fi pupat de plocolonei. Să ştie şi el, şi plocoloneii săi că aşa cum i-ai pus-o sub fund, aşa i-o poţi retrage.