„Poftă de Ciocolată”

Cărţile scriitoarei Care Santos sunt traduse în peste 20 de ţări. În 2014, Poftă de ciocolată a fost distins cu Premio Ramon Llull, cel mai important premiu literar catalan.

Sara, Aurora, Marianna – trei femei din trei secole, unite de pasiunea pentru ciocolată, cărora destinul le-a scos în cale aceeaşi ciocolatieră fină, din porţelan alb, produsă în Secolul Luminilor în manufacturile de la Sèvres. Un triptic fascinant, care reface, în sens invers, în scriituri şi pe tonalităţi diferite, dincolo de captivantele istorii personale, povestea parfumatei băuturi coborând în timp din prezent până în secolul XVIII, de la sofisticata ciocolată cu condimente de astăzi la cea artizanală. „Aerul pe care îl respiră“ personajele – reale şi imaginare, îmbibat de aromele ciocolatei şi de magia ariilor celebre, le îmbibă, la rândul lui, toate trăirile – dragoste, trădare, dorinţe, ambiţii – în oraşul dulciurilor şi al operei, Barcelona.

„Îmi place să construiesc o poveste pornind de la lucruri mărunte, iar ciocolata este unul dintre lucrurile mărunte care îmi oferă pretextul de a vorbi despre istoria mare“, se destăinuia Care Santos.

„O operă“ în trei acte, cu trei protagoniste seducătoare, şi o ciocolatieră fabricată special pentru Madame Adelaide, fiica Regelui Franţei Ludovic al XV-lea, încap în ea trei ceşcuţe de ciocolată, ispititoarea băutură dulce-amăruie. Un roman polifonic, ingenios construit de o autoare obişnuită să reînvie personajele istorice şi să le dea viaţă celor fictive. În această aventură temporară, toate acţionează împinse de aceeaşi pasiune pentru ciocolată“, scria Silvia Tarrago Castrillon.

Iar Manila Tortorella aprecia: „Un roman pasionant, care uneşte cu măiestrie personajele reale cu figure picareşti, rod al imaginaţiei autoarei: n-aveţi cum să nu fiţi captivaţi“.

Care Santos s-a născut în 1970, în oraşul Mataró din apropierea Barcelonei. A scris de la vârsta de opt ani, câştigând prima competiţie literară la 14 ani. A studiat mai întâi dreptul, urmând tradiţia familiei, iar apoi filologia la Universitatea Autonomă din Barcelona. Şi-a început cariera jurnalistică la Diari de Barcelona, lucrând ulterior în redacţiile cotidienelor ABC şi El Mundo. În prezent, este critic literar la suplimentul El Cultural al ziarului El Mundo şi coordonează site-ul dedicat literaturii spaniole La Tormenta en un Vaso. Este fondatoarea Asociaţiei Tinerilor Scriitori Spanioli, a cărei preşedintă a fost timp de opt ani. A debutat în 1995 cu volumul Cuentos cítricos. Este autoarea a zece romane, şase volume de proză scurtă, două volume de poezii, precum şi a numeroase cărţi pentru copii şi adolescenţi, pentru care a primit o serie de premii importante: Ciudad de Alcalá, Ana María Matute, Alfonso Cossío, Gran Angular, Edebé.

Printre volumele publicate de Care Santos se numără Intemperie (1996, povestiri), Aprender a huir (2002, roman), El dueño de las sombras (2006, roman), La muerte de Venus (2007, roman), Los que rugen (2009, povestiri). Roman ambiţios şi scris admirabil, în castiliană, Încăperi ferecate (Habitaciones cerradas; Humanitas Fiction, 2013) a apărut în 2011, având o carieră internaţională spectaculoasă. Aerul pe care îl respiri (El aire que respires, 2013; Humanitas Fiction, 2014) pendulează între prezent şi trecut, consemnând istoria unei librării barceloneze care o reflectă deopotrivă pe cea a familiei, dar şi pe cea a marelui oraş. În 2014, Care Santos publică, în catalană, romanul Poftă de ciocolată (Desig de xocolata), devenit imediat bestseller şi recompensat cu Premio Ramon Llull, iar în 2015, romanul Diamant blau.

Această nouă carte este construită ca o carte multifaţetată, cu nenumărate chipuri şi arome, care vor satisface toate gusturile.

”Să lăsăm timpul să treacă. Pământul s-a rotit de câteva ori de la premiera cu Don Giovanni. Don Gabriel a murit brusc după câteva ore de dureri în piept şi fiul, Antoni, a preluat afacerea. E foarte tânăr – douăzeci şi unu de ani abia împliniţi -, dar, graţie călătoriilor şi studiilor în străinătate, are ceva experienţă şi, mai ales, multă ambiţie şi, şi mai multă, dorinţă de muncă. Se gândeşte să înceapă să mecanizeze fabrica înaintaşilor, să facă o adevărată industrie. Antoni Sampons este, urmând o veche tradiţie a familiilor de industriaşi catalani, generaţia căreia îi revine să strălucească, să crească numele familiei, să facă avere şi să se umfle ca un cozonac în cuptor. Urmaşii lui, în schimb, sunt destinaţi ruinei şi suspendării plăţilor, dar vom vedea cum vor merge lucrurile în acest caz.

Cum prevăzuse don Gabriel Sampons, Estanislau Turull, un bătrân cu suflet de tânăr, şi Antoni Sampons, un tânăr cu obiceiuri de bătrân, s-au înţeles de minune. La zece minute după ce s-au cunoscut, îndată ce au schimbat formulele de rigoare, deja discutau despre ce trebuiau să discute….

Într-o seară, înainte să înceapă spectacolul cu Norma s-a anunţat că soprana Caterina Mas-Porcell, care trebuia s-o interpreteze pe tânăra fecioară Adalgisa, era răguşită şi în locul ei o să cânte o interpretă cu nume italian de care nu auzise nimeni, Marietta Lombardi. …. A aşteptat-o pe Marietta în holul de la Colon unde rezervase o masă şi pentru orice eventualitate – o suite. Era un bărbat tânăr, liber, cu spirit european. Pentru Antoni Santos era la fel de neobişnuit să-şi petreacă noaptea într-o suite la Colon. Au vorbit despre muzică toată noaptea şi, când la cinci dimineaţa ea a zis că este târziu şi trebuie să plece, Antoni era atât de exaltat că nici măcar nu şi-a amintit de suite (pentru care plătise un preţ astronomic).”

„Născut într-un ceas bun. Memorii”

Născut într-un ceas bun. Memorii (1935-1975) este un adevărat regal autobiografic, căci surprinde toate ipostazele, umane sau profesionale, ale personalităţii celebrului romancier David Lodge.

Acesta îşi urmăreşte fără inhibiţii şi prejudecăţi prima jumătate a vieţii, copilăria petrecută sub permanenta ameninţare a războiului, anii de şcoală şi apoi de colegiu, la University College of London, şi perioada serviciului militar urmată de relaţia de lungă durată şi căsătoria cu frumoasa Mary Jacob.

Lodge vorbeşte cu cea mai mare sinceritate despre convingerile religioase care-l animă, despre interesul pentru scriitori precum James Joyce, Graham Greene sau Evelyn Waugh, care au trezit în el dorinţa de a scrie, dar şi despre prieteniile cu scriitori importanţi ai vremii, precum Malcolm Bradbury, Park Honan sau Leonard Michaels.

Volumul Născut într-un ceas bun. Memorii (1935-1975) a apărut în colecţia „Biblioteca Polirom. Seria de autor David Lodge”, în traducerea lui Radu Pavel Gheo, şi este disponibil şi în ediţie digitală.

„Născut într-un ceas bun este cartea unei epoci cînd TBC-ul era în floare, lumea nu cunoştea pericolele fumatului şi homosexualitatea era încă ilegală, cînd costul apelurilor internaţionale şi al cărţilor era prohibitiv, iar căsătoriile scriitorilor din pătura de jos a clasei de mijloc se sărbătoreau cu cidru, cu mirele îmbrăcat într-un costum de la Burton, şi durau o viaţă întreagă.” (The Telegraph)

„Ceea ce îţi rămîne în minte din acest prim volum de memorii este autoportretul unui om extrem de bun şi nejustificat de modest; un distins cărturar şi unul dintre cei mai valoroşi romancieri contemporani.” (The Spectator)

„Lodge îşi descrie primii patruzeci de ani din viaţă, începînd cu naşterea sa la puţin timp înainte de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, cuprinzînd perioada studiilor gimnaziale şi universitare, serviciul în armată şi cariera universitară şi scriitoricească şi încheind cu publicarea încununată de succes a romanului pe care mulţi îl consideră capodopera sa, remarcabilul Schimb de dame.” (The Express)

David Lodge (n. 1935) a studiat limba şi literatura engleză la University College London, iar după absolvire a obţinut un master şi un doctorat în teoria literaturii. Între 1950 şi 1987 a predat la University of Birmingham, apoi s-a dedicat în întregime carierei literare. Reputat romancier, dramaturg şi scenarist, David Lodge se numără astăzi printre clasicii în viaţă ai literaturii britanice. La acest statut a contribuit în mare măsură succesul trilogiei campusului universitar, alcătuită din romanele Schimb de dame (1975, distins cu Hawthornden Prize; Polirom, 2001, 2003, 2015), Ce mică-i lumea! (1984; Polirom, 2002, 2003, 2011) şi Meserie! (1988; Polirom, 2002, 2003, 2012), ultimele două fiind nominalizate la Booker Prize. La Editura Polirom au mai apărut romanele Terapia (1995; Polirom, 2002, 2003, 2012), Gânduri ascunse (2001; Polirom, 2003, 2004, 2013), Muzeul Britanic s-a dărâmat! (1965; Polirom, 2003, 2013), Veşti din Paradis (1991; Polirom, 2003, 2013), Răcane, nu ţi-e bine! (1962; Polirom, 2004, 2013), Cât să-ntindem coarda? (1980; Polirom, 2004, 2011), Afară din adăpost (1970; Polirom, 2005, 2011), Autorul, la rampă! (2004; Polirom, 2006, 2011), Crudul adevăr (1999; Polirom, 2006), Mort de surd (2008; Polirom, 2009) şi Bărbatul făcut din bucăţi (2011; Polirom, 2011).

„Crede-mă, te mint!”

O poveste captivantă, un thriller adolescentin. Volumul se adresează tinerilor pasionaţi de romanele poliţiste neconvenţionale, a căror acţiune – dinamică – este plasată în contemporaneitate.

Julep Dupree minte foarte des. Nu se bazează pe banii primiţi de la tatăl ei, ci se descurcă singură, păcălindu-şi colegii de şcoală şi încercând să ia note cât mai bune. Într-o zi, tatăl dispare, iar tânăra îşi vede distruse planurile de a studia la universitate. Singura soluţie este să pornească în căutarea tatălui său, cu ajutorul lui Tyler Richland, un Făt-Frumos al liceului, şi al lui Sam, un hacker priceput la toate. Cei trei se vor trezi prinşi într-un adevărat labirint al minciunilor, ameninţaţi din toate părţile de asasini plătiţi, personaje dubioase şi secrete de familie.

„Summer schiţează un personaj central puternic. Julep minte şi înşală cu atâta siguranţă de sine, încât cititorii o vor încuraja; totuşi, nu se dezice cu totul de moralitate. Un debut memorabil; sperăm să citim cât mai multe romane scrise de Mary Elizabeth Summer”, comenta cronicarul Kirkus Reviews.

Mary Elizabeth Summer este scriitoare americană şi designer. Trăieşte în Portland, Oregon. Crede-mă, te mint! este primul ei roman. Îi place să scrie, cu umor, despre adolescenţi cu probleme care se dovedesc a fi, într-un final, eroii zilei.

„5-uri şi 25-uri”

Când un convoi militar se opreşte pentru a căuta în teren posibile bombe, rămâi în vehicul şi verifici cinci metri în fiecare direcţie. După ce zona e asigurată, ieşi din vehicul şi verifici încă douăzeci şi cinci de metri.

Cinciurile şi douăzeci şi cinciurile marchează viaţa puşcaşilor marini din plutonul care repară drumurile în timpul războiului din Irak, pentru a asigura trecerea în siguranţă a civililor şi a personalului militar.

La întoarcerea acasă, locotenentul Donovan, doctorul Pleasant şi interpretul irakian Kateb îşi caută locul într-o lume care nu-i mai recunoaşte.

„Un roman captivant şi decisiv“, aprecia Booklist.

„Un roman de debut cu picoarele pe pământ. Unul dintre cele mai bune romane despre războiul din Irak, 5-uri şi 25-uri oferă o relatare viscerală şi mişcătoare despre război şi despre urmările acestuia“, comenta Robert Bausch, autor al cărţii On the Way Home.

„Pitre îşi foloseşte puterea lui superioară de observaţie şi empatie pentru a obţine un efect maxim… Totul sună zguduitor de real în acest roman de război cu un timbru propriu“, scria în Kirkus Reviews.

Autorul acestui volum, Michael Pitre, a absolvit Louisiana State University, de unde a obţinut o dublă licenţă, în istorie şi tehnica scrierii creative. S-a înrolat în Corpul Puşcaşilor Marini în 2002 şi a luptat de două ori în Irak, obţinând gradul de căpitan înainte de a se retrage din armată în 2010, pentru a obţine un MBA la Loyola University. Fives and Twenty Fives este primul său roman.

“Nobila doamnă din Yodo”

Sunteţi aşteptaţi la Librăria Humanitas de la Cişmigiu miercuri, 23 martie, ora 19.00, la o Seară Japoneză dedicată romanului istoric Nobila doamnă din Yodo de Yasushi Inoue, recent apărut în colecţia „Raftul Denisei“ a Editurii Humanitas Fiction.

Vor participa: Nobumitsu Takamatsu, ataşatul cultural al Ambasadei Japoniei în România, Magdalena Ciubăncan, traducătoarea volumului, Mirela Murgescu, istoric, Bedros Horasangian, scriitor, şi Şerban Georgescu, coordonatorul Centrului de Studii Româno-Japoneze „Angela Hondru“. Moderatorul întâlnirii va fi Denisa Comănescu, directorul general al Editurii Humanitas Fiction.

În partea a doua a evenimentului va fi prezentat costumul tradiţional de luptă al vechilor samurai.

Roman istoric amplu, Nobila doamnă din Yodo reconstituie destinul unei femei legendare, al cărei curaj e întrecut numai de ambiţie. Povestea curtezanei Chacha se desfăşoară pe fundalul celei de-a doua jumătăţi a violentului secol al XVI-lea, când lupta pentru putere a clanurilor atinsese apogeul. Istoria făurită de bărbaţi este privită prin ochii eroinei principale, în al cărei portret Inoue îşi arată adevărata măsură a talentului. Fiica unui senior feudal omorât în luptele dintre clanuri, Chacha devine, prin uniunea cu puternicul Hideyoshi (ucigaşul tatălui şi al fratelui ei), o figură centrală în complicatul joc politic ce va duce la unificarea Ţării Soarelui-Răsare. Însă ambiţia nemăsurată a lui Chacha se hrăneşte din dragostea pentru fiul său, iar ea, ajutată de ultimii vasali loiali, îşi va înfrunta până la capăt destinul cu demnitate şi neînfricare.

„Tibet, o istorie a tărâmului misterios”

„Sam van Schaik scrie ca un povestitor, ţinîndu-şi cititorul cu sufletul la gură”,scrieMichael Sheehy.

„Cum ar putea cineva să scrie o istorie a Tibetului atunci când e greu să spunem unde începe şi unde se termină «Tibetul», când acesta există în atâtea locuri simultan? Autorul unei asemenea istorii poate doar să spere că va reuşi să schiţeze cît de cît o imagine a acestui ţinut divers şi mereu în schimbare şi a complexităţii locuitorilor lui”, comentează autorul.

Cel mai nou titlu al colecţiei „Historia” a Editurii Polirom, O istorie a Tibetului de Sam van Schaik, traducere de Ovidiu-Gheorghe Ruţa, oferă o prezentare cuprinzătoare şi o mai bună înţelegere a importanţei acestui colţ de lume care nu încetează să fascineze.

Celebru pentru cultura unică, dar şi pentru conflictul declanşat în urma ocupării de către China, Tibetul rămâne pentru străini un tărâm misterios, care nu poate fi înţeles decît prin prisma istoriei sale extraordinare.

Sam van Schaik reînvie această istorie începând cu secolul al VII-lea şi perioada de glorie a Imperiului Tibetan şi analizează momentele ei semnificative, precum apariţia budismului tibetan şi a titlului de Dalai Lama, relaţiile cu Mongolia lui Kubilai-Han din secolele XIII-XIV, implicarea Tibetului în „Marele Joc” de la începutul secolului XX şi, bineînţeles, evenimentele tulburi din ultimele decenii.

Totodată face lumină în ce priveşte relaţia sa complexă cu India şi China şi explică o serie de elemente frecvent invocate ale culturii tibetane, precum reîncarnarea preoţilor lama, mănăstirile, pustnicii, rolul lui Dalai Lama sau Cartea tibetană a morţilor.

„Sam van Schaik pune în discuţie multe idei preconcepute privind Tibetul, religia, societatea şi politica sa. O lectură captivantă pentru un public larg.” (BBC History Magazine)

Din cuprins spicuim:

Începuturile Tibetului, 600-700 • Sfântul Imperiu Budist, 700-797 • Păstrătorii flăcării, 797-1054 • Patroni şi preoţi, 1054-1315 • Epoca de Aur, 1315-1543 • Dalai Lama – mărirea şi decăderea, 1543-1757 • Menţinerea echilibrului, 1757-1904 • Independenţa, 1904-1950 • Sub steagul roşu al comunismului, 1950-1959 • Cele două Tibeturi, din 1959 până în prezent.

Sam van Schaik este expert în istoria timpurie a Tibetului şi autor a numeroase cărţi despre Tibet şi budismul tibetan, printre care Approaching the Great Perfection: Simultaneous and Gradual Approaches to Dzogchen Practice in the Longchen Nyingtig (2004) şi Manuscripts and Travellers: The Sino-Tibetan Documents of a Tenth-Century Buddhist Pilgrim (2012). A obţinut doctoratul în literatură budistă tibetană în 2000 la Universitatea Manchester, iar în prezent lucrează la Proiectul Internaţional Dunhuang în cadrul British Library, Londra, care studiază manuscrisele budiste tibetane din Dunhuang.

„Cartea şoaptelor”, de Varujan Vosganian, va apărea în limba engleză

Yale University Press, una dintre cele mai prestigioase edituri americane, a solicitat, pentru o perioadă de zece ani, drepturile de editare a romanului Cartea şoaptelor. Romanul va apărea în colecţia „Margellos World Republic of Letters”, colecţie ce reuneşte, potrivit editorilor, opere de importanţă culturală şi artistică, lucrări canonice ale literaturii şi filosofiei, precum şi autori contemporani importanţi ce nu au fost traduşi încă în limba engleză. Colecţia reuneşte scriitori importanţi ai lumii – Lev Tolstoi, Giacomo Leopardi, Gabriele D’Annunzio, Witold Gombrovicz, Federico García Lorca, Patrick Modiano etc. Dintre autorii români, pe lista autorilor publicaţi se află Norman Manea.

Versiunea în limba engleză a romanului va fi realizată de Alistair Ian Blyth şi va apărea până la finele acestui an.

Romanul Cartea şoaptelor (Polirom, 2009, 2012), unul dintre cele mai apreciate şi premiate volume semnate de Varujan Vosganian, a fost publicat recent în limba olandeză, la Editura Pegasus, în traducerea lui Jan Willem Bos.

Romanul, purtând în traducere titlul Het boek der fluesteringen, a fost lansat la Haga în ianuarie 2016, în prezenţa autorului.

Cotidianul olandez NRC Handelsblad i-a dedicat o amplă cronică, descriind pe larg evenimentele care constituie subiectul romanului – genocidul armean, destinul armenilor în diaspora, comunismul şi copilăria autorului.

Romanul va fi publicat anul acesta şi în Norvegia, la Editura Bokvennen. Aceasta este cea de-a 16-a traducere a romanului, unul dintre bestsellerurile Polirom, după publicarea în limbile: germană (Paul Zsolnay, Büchergilde – ediţie bibliofilă), spaniolă (Pre-Textos), italiană (Keller Editore), armeană (Editura Uniunii Scriitorilor din Armenia, Antares), bulgară (Avangard Print), franceză (Editions de Syrtes), ebraică (Hakibbutz Hameuchad), cehă (Havran), suedeză (2244), portugheză (ediţie digitală), maghiară (Orpheusz), polonă (Książkowe Klimaty) şi persană (Ketabe Miamak). Noi traduceri ale romanului vor apărea în limbile sârbă (Laguna) şi croată (Sandorf), precum şi o nouă versiune în armeană (Editura Sfântului Scaun de la Ecimiadzin).

Declarat bestsellerul anului 2013 în Armenia, romanul este, de asemenea, integral sau parţial, tradus în limbile rusă şi arabă, acordarea drepturilor de publicare fiind în curs de negociere.

Cartea şoaptelor a obţinut Premiul „Cartea anului 2009”, acordat de revista România literară, cu sprijinul Fundaţiei Anonimul, Marele premiu Niram Art – Trofeul Mihail Sebastian, acordat de revista multiculturală Niram Art, în colaborare cu Institutul Cultural Român de la Madrid, Premiul „Mihail Sadoveanu”, oferit de revista Viaţa Românească, Premiul pentru proză al revistei Argeş, Premiul „Gheorghe Crăciun”, oferit în cadrul colocviului „Generaţia 80”, Premiul revistei Convorbiri literare pe anul 2009, Premiul Academiei, acordat celei mai bune lucrări în proză a anului2009. A fost nominalizat la Premiile Uniunii Scriitorilor din România pe anul 2009.

Romanul Cartea şoaptelor a mai obţinut o nominalizare la unul dintre cele mai importante premii literare din spaţiul german, Premiul Târgului de Carte de la Leipzig.

Varujan Vosganian (n. 1958) este poet şi prozator. A publicat volumele de versuri: Şamanul albastru (Editura Ararat, 1994), Ochiul cel alb al reginei (Editura Cartea Românească, 2001), Iisus cu o mie de braţe (Editura Dacia, 2005), Cartea poemelor mele nescrise (Editura Cartea Românească, 2015) şi volumele de proză: Statuia comandorului (nuvele – Editura Ararat, 1994), Cartea şoaptelor (roman – Editura Polirom, 2009, 2012), Jocul celor o sută de frunze şi alte povestiri (nuvele – Editura Polirom, 2013).

Cărţile sale au fost premiate sau nominalizate la importante premii în ţară şi în străinătate. Traduceri, prezentări, lecturi publice, precum şi comentarii critice ori eseuri din şi despre scrierile sale au fost realizate în numeroase ţări ale lumii.

Bătălia pentru „Biblia pierdută” a lui Igor Bergler, câştigată de gigantul Trident Media Group

După câteva luni de negocieri intense, una dintre cele mai mari agenţii literare din lume a câştigat dreptul de a reprezenta cea mai de succes carte din ultimii 20 de ani din România (peste 65.000 de exemplare vândute până acum). Romanul autorului român va fi reprezentat în întreaga lume de către Trident Media Group sau TMG, cum mai este cunoscută această uriaşă agenţie literară.

TMG deţine locul întâi în vânzarea drepturilor către marile edituri americane în ultimii zece ani consecutiv. De asemenea, este tot pe locul întâi la ficţiune în Marea Britanie. Trident este agenţia cu cel mai mare numar de succese în vânzări din întreaga lume. Cei peste 1.000 de autori pe care îi reprezintă au luat toate premiile cu putinţă. Trident se poate lăuda cu premii Oscar, Globuri de aur – drepturi gestionate pentru cărţile pe care le reprezintă -, dar şi cu sute de bestselleruri pe lista celebră a New York Times. De la Booker Prize la premiile Faulkner sau Hemingway, trecând prin Pulizer şi premiile naţionale ale criticii, aproape nu există distincţie importantă în lume pe care TMG să nu o aibă în palmares.

Mai mult, Igor Bergler nu va fi reprezentat de un agent obişnuit, ci chiar de unul dintre cei patru vicepreşedinti ai agenţiei, Scott Miller. În aceste zile începe ofertarea romanului autorului român în Statele Unite. De asemenea, Biblia pierdută va fi pe Hotlist-ul Trident de la cel mai important târg al primei jumătăţi a anului din lume, London Book Fair. Hotlist-ul este lista scurtă care conţine doar unul-două titluri pentru fiecare gen. Apariţia pe acest tip de listă la un târg atât de important echivalează cu a spune că titlurile care apar pe ea sunt vedetele târgului.

Ovidiu Enculescu, director RAO, afirma: „Foarte puţină lume în România îşi dă seama ce realizare uriaşă este aceasta. Nimeni, niciodată în istoria acestei ţări nu a reuşit vreodată nu numai să fie reprezentat, ci să ajungă măcar să fie băgat în seamă de o agenţie de talia TMG. O agenţie literară de această talie primeşte lunar zeci de mii de scrisori de intenţie, i se oferă zeci de mii de cărţi. Asta o face să fie foarte selectivă. E o mare minune ca să te contacteze cineva de acolo pentru că i s-au părut interesante sinopsisul şi mica descriere pe care i-ai trimis-o. Şi mai rar este să îţi ceară manuscrisul. Să înceapă să te curteze intens, cum i s-a întâmplat lui Igor Bergler, după ce l-au citit, i se întâmplă unui autor din 100.000. Concurenţa e sufocantă şi, nu de puţine ori, descurajatoare. Odată luat de Trident, şansele ca lucrarea ta să nu devină bestseller mondial şi să nu atingă cifre ameţitoare sunt aproape inexistente. Ca să înţelegeţi, e ca şi cum Spielberg ar recomanda un scenariu unei case de film. Cine să îl refuze pe Spielberg, care transformă în aur tot ce atinge? Această agenţie e un fel de Spielberg al agenţiilor literare. Nu s-ar obosi deloc să semneze pentru o carte despre care n-ar fi convinşi că se va vinde în draci! Mai în glumă, mai în serios, aş vrea să nu uitaţi că Igor Bergler e un autor RAO şi că Biblia pierdută a doborât toate recordurile în România şi sunt convins că va avea un succes uriaş în întreaga lume!“.

Igor Bergler: „De-a lungul celor câteva luni în care am prezentat cartea diverselor agenţii literare din întreaga lume, am primit peste 100 de răspunsuri entuziaste şi 26 agenţii – din Germania, Italia, Franţa, Spania, America Latină, Turcia şi Brazilia, Marea Britanie şi Portugalia şi aşa mai departe – până şi din China şi Taiwan sau India – au citit cartea şi şi-au dorit foarte tare să o aibă în portofoliu. Mi-a fost greu să aleg pentru că am ajuns să descopăr oameni extraordinari care ştiu despre ce vorbesc şi cărora le plăcea foarte mult cartea mea. Am avut ocazia să aleg reprezentări teritoriale – agenţii diferite în ţări diferite. Dar în momentul în care am primit oferta Trident Media Group, am ştiut că nu am cum să aleg pe altcineva. Să fii reprezentat de unul dintre vicepreşedinţii acestei agenţii, care este lider mondial în vânzarea drepturilor de autor, e imposibil de refuzat. Mi-am dorit asta foarte tare, dar nu mi-am imaginat în mod real că mi s-ar putea întâmpla aşa ceva. Oricum, acest tip de validare internaţională spune multe. În primul rând, că acei cititori români care au cumpărat în număr atât de mare Biblia pierdută sunt sincronizaţi cu ce se scrie în acest moment în lume şi că gusturile lor nu sunt locale şi particulare, ci universale“.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.