Noi filme pe marele ecran

“Haute Cuisine – Bucătăresa Preşedintelui”, o peliculă despre arta culinară

„Haute Cuisine” (“Les Saveurs Du Palais”, în original) este un film biografic care spune povestea bucătăresei personale a preşedintelui francez François Mitterrand, de la Palatul Élysée, între anii 1988 şi 1990.

Scriitorul, jurnalistul şi filosoful octogenar Jean d’Ormesson interpretează rolul preşedintelui Franţei.

Regia este semnată Christian Vincent, cunoscut pentru “La séparation” şi “Quatre étoiles”, autorul peliculei “La discrète” (1990), cu care a câştigat “Premiul César” în 1991 pentru debut, “Best First Work” şi pentru “Cel mai bun scenariu”, precum şi Premiul FIPRESCI, la Veneţia, iar rolul bucătăresei este interpretat de actriţa Catherine Frot, care a putut fi văzută în peliculele “The Page Turner”, “The Dinner Game”, “Family Resemblances”, “Chaos”.

Pe numele complet Jean Bruno Wladimir François de Paule Le Fèvre d’Ormesson, “actorul” care a acceptat să intre în rolul preşedintelui Franţei, are 88 de ani şi este un cunoscut scriitor, eseist, cronicar şi filosof francez.

Un film despre exerciţiul puterii

Tatăl său, André Lefèvre, Marchiz de Ormesson, a fost ambasadorul Franţei în Brazilia. Unchiul său, Wladimir d’Ormesson (1888-1973), a fost ambasadorul Franţei la Vatican. El însuşi are titlul nobiliar de conte d’Ormesson.

În 1973, Jean d’Ormesson a fost ales membru al Academiei Franceze, iar din 2009 a devenit decanul acesteia. Jean d’Ormesson a fost decorat cu “Legiunea de Onoare” în rang de Mare Ofiţer. Din 1995, este membru de onoare şi al Academiei Române.

În 1985, a fost membru în juriul Festivalului de Film de la Veneţia, iar în 2002 a fost preşedintele unui juriu special de la Cannes. Misiunea sa a fost aceea de a selecţiona atunci, pentru o proiecţie specială din 2002, filmele din 1939, an în care festivalul a fost anulat din cauza începerii războiului.

În 1950, devine secretarul general al “Consiliului Internaţional de Filosofie şi Ştiinţe Umaniste” al UNESCO, iar din 1992 este preşedinte. În 1970 a fost directorul cotidianului “Le Figaro”.

Recent, în campania electorală din 2012, Jean d’Ormesson l-a susţinut pe Nicolas Sarkozy, cel care a pierdut în favoarea lui François Hollande.

În 2012 acceptă să joace rolul preşedintelui François Mitterrand, preşedintele Franţei între anii 1981 şi 1995, în filmul “Haute Cuisine – Bucătăreasa preşedintelui”, acesta fiind primul său rol de actor. De menţionat că Jean d’Ormesson este ultima personalitate pe care preşedintele Mitterrand a primit-o la Palatul Élysée.

Despre alegerea sa pentru rolul de preşedinte al Franţei în “Haute Cuisine”, regizorul Christian Vincent povesteşte:

“Jean a apărut în ultimul moment. Cu câteva zile înainte să începem filmările, agentul actorului care trebuia să-l joace pe preşedinte m-a sunat că acesta nu mai poate veni. Atunci ne-a venit ideea că ar putea fi cineva din afara breslei. Un intelectual, un avocat… Cineva a pronunţat numele lui Jean d’Ormesson. Producătorul l-a contactat şi el a acceptat pe loc. A avut parte şi de o probă… Jean ne-a spus că întotdeauna a visat să devină actor”.

Jean d’Ormesson în rolul Preşedintelui Mitterand

Jean d’Ormesson îşi aminteşte cum a primit propunerea de a juca în “Haute Cuisine”: producătorii filmului l-au contactat pe editorul său şi l-au întrebat ce părere ar avea dacă i s-ar propune rolul preşedintelui Franţei. D’Ormesson a preluat imediat receptorul şi a răspuns pe loc: “Ce părere să am? Nici nu am nevoie să mă mai gândesc, accept!”

“De puţine ori mi-a fost dat să iau o decizie mai repede decât în acel moment”, spune el. “Îmi aduc aminte că la telefon mi s-a menţionat cum că filmul va fi despre gătit şi m-am gândit imediat la «Babette’s Feast» («Babettes gæstebud», în original; Danemarca, 1987) de Gabriel Axel, film pe care l-am iubit. Mi-amintesc că am scris la un moment dat undeva: Cine n-a văzut încă «Babette’s Feast» nu poate fi prietenul meu”.

Debutantul actor octogenar recunoaşte că a avut mari probleme cu memorarea replicilor: “De câteva ori am şi adormit cu scenariul în braţe… Dar asta probabil că a prins bine pentru că, în timpul nopţii, textele mi s-au fixat mai bine în memorie”.

Hortense Laborie (interpretată de Catherine Frot), un renumit chef bucătar din regiunea Périgord, este chemată de urgenţă la Paris pentru a-şi pune serviciile în slujba unui “important demnitar”.

Ajunsă în capitala Franţei, Hortense află abia în maşină că drumul lor duce la Palatul Élysée, acolo unde ea urmează să fie şeful bucătăriei private a preşedintelui Franţei însuşi.

Hortense reuşeşte să câştige admiraţia preşedintelui încă din prima zi de lucru, însă intrigile de palat şi mai ales restul personalului din bucătăria oficială îi fac viaţa amară.

Actriţa povesteşte că, după ce producătorii i-au prezentat proiectul, primul pas a fost să se întâlnească faţă în faţă cu personajul real pe care îl va interpreta, Danièle Delpeuch, acasă la aceasta. “Nici n-am ajuns bine şi m-a luat la piaţă”, îşi aminteşte actriţa prima întâlnire cu chef-ul bucătar. “Când a venit momentul să pregătim masa, mi-a legat rapid un şorţ în jurul taliei şi apoi mi-a arătat gesturile şi tot ceea ce se presupune că trebuia să ştiu în bucătărie. Eu nu sunt cine ştie ce bucătăreasă, aşa că a trebuit să învăţ să creez iluzia că aş fi”.

Delicateţe si rafinament, chiar şi în bucătărie

Ce a impresionat-o cel mai mult pe Catherine Frot la Danièle Delpeuch a fost locul şi felul în care trăieşte. “Tot mediul în care trăieşte e tradiţional, păstrat ca pe vremuri: casa, grădina, modul în care găteşte. Totul pare neschimbat. Casa este a mamei ei, iar înainte a fost a bunicii ei. Este impresionant să îţi imaginezi că femeia care a gândit şi realizat meniurile preşedintelui Franţei mai mult de doi ani la palatul său din Paris provine din acest mediu.”

Haute Cuisine. Amănunte inedite din “bucătăria” filmului

Filmul este inspirat din povestea reală a chef-ului bucătar Danièle Delpeuch, prima şi singura femeie care a gătit vreodată în bucătăria oficială de la Palatul Élysée. În 1997, Danièle Delpeuch şi-a publicat cartea “Mes carnets de cuisine, du Périgord de L’Élysée”. Totuşi, filmul nu este bazat integral pe cartea respectivă, ci este “un melanj amuzant de evenimente reale şi pură ficţiune”, aşa cum spune Étienne Comar (“Of Gods and Men”), producător şi co-scenarist pentru “Haute Cuisine”.

Tot producătorul Étienne Comar povesteşte că, în urmă cu câţiva ani, a citit un articol despre Danièle Delpeuch în “Le Monde”. Era o pagină întreagă în care ea povestea despre cei doi ani petrecuţi în bucătăria privată de la Palatul Élysée.

“Povestea m-a captivat pe loc pentru că ea nu era numai un faimos chef, dar şi o femeie dintr-o bucată, o bucătăreasă simplă, dar originală”. După ce s-au întâlnit, Étienne Comar a avut deja filmul în faţa ochilor. Îi mai trebuia un regizor pasionat de gastronomie. L-a găsit imediat în persoana lui Christian Vincent, un oenolog care găteşte şi iubeşte bucătăria autentică în care Danièle Delpeuch era specializată. “Împreună cu Christian, am fost de acord imediat că scenariul trebuie să meargă în direcţie dublă: puterea gătitului, dar, în acelaşi timp, gătitul pentru putere. Tema aceasta dublă ni s-a părut aspectul cel mai interesant al poveştii.”

Deasemenea, echipa a avut nesperatul prilej de a filma câteva cadre în Palatul Élysée. “Am fost incredibil de norocoşi”, spune producătorul filmului “Haute Cuisine”.

“Totul a început cu o proiecţie la Palat a filmului “Of Gods and Men” (a rulat şi în România sub numele “Oameni şi zei”, distribuit tot de Independenţa Film; în original: “Des hommes et des dieux”, din 2010, la care Comar a fost producător ). Avînd în cap proiectul nostru cu bucătăreasa preşedintelui, am profitat atunci de ocazie pentru a ruga să fim lăsaţi să ne aruncăm o privire prin bucătăriile prezidenţiale”.

Regizorul Christian Vincent povesteşte cum au reuşit să se întoarcă şi să filmeze la Palatul prezidenţial câteva zile: “Am reuşit să obţinem aprobarea de a filma la Élysée pe perioada summit-ului G20 de la Cannes. Sarkozy (preşedintele Franţei de atunci) nu era în Paris, aşa că ni s-a aprobat o autorizaţie excepţioanală. Am folosit-o pentru a filma scenele în care Hortense ajunge la Palat pentru prima oară”.

Ultimul love story despre “Prinţesa Diana”

Diana, o prinţesă normală

Laureată cu Premiul Oscar, actriţa britanică Naomi Watts surprinde din nou printr-o interpretare fără cusur, în filmul „Prinţesa Diana”, bazat pe romanul lui Kate Snaell – ‘Diana: Her Last Love’, povestea celei mai iubite figuri publice din ultimele decenii. Rolul medicului cardiolog Hasnat Khan este interpretat de Naveen Andrews.

„M-a măcinat mult timp ideea de a o interpreta pe Prinţesa Diana, pentru că este cea mai cunoscută personalitate a timpurilor noastre. Presiunea a fost foarte mare. Toată lumea simte că a cunoscut-o şi m-am îndoit de faptul că aş putea construi un personaj care să fie doar al meu. Însă propunerea m-a fascinat şi am fost cucerită de povestea de dragoste prezentată. Mi-am dat seama că sunt multe lucruri pe care nu le ştiu despre ea”, a declarat actriţa.

Rememorând ultimii ani din existenţa prinţesei, filmul prezintă felul în care Diana luptă pentru a-şi găsi fericirea, trecând peste scurtele momente de singurătate şi depresie. În ciuda celebrităţii şi a statutului social, Diana nu a neglijat niciodată acţiunile caritabile, câştigând astfel simpatia unei lumi întregi.

Regizorul Oliver Hirschbiegel a căutat să treacă dincolo de etichetele sociale şi datele istorice, realizând un film despre Prinţesa Diana aşa cum nu a mai fost văzută până acum: cu toate trăirile, iubirile şi suferinţele ei.

O parte a presei occidentale a criticat filmul regizorului german pentru lipsa ideilor. Pelicula este concentrată pe o porţiune foarte scurtă a vieţii Dianei, cei doi ani care preced moartea sa şi în care se desfăşoară povestea de dragoste, mai puţin cunoscută, cu un cardiolog pakistanez, Hasnat Khan.

Regizorul a folosit foarte abil imaginile de arhivă ale Prinţesei Des Galles, pe care toată lumea le are în minte, iar publicului i-ar fi fost greu să le ignore.

Impresionantă, o scenă în care Diana se află într-un câmp minat. De cealaltă parte a câmpului, o barieră, cu numeroşi jurnalişti, antrenaţi într-o discuţie despre acest subiect. Camerele se îndreaptă către Lady Di, din dorinţa de a nu rata imaginea ipoteticei sale morţi din cauza exploziei unei mine. Camera o filmează din spate, nu mai este un eveniment mediatic, ci un simulacru de execuţie. Diana singură, faţă în faţă cu plutonul de jurnalişti.

Oliver Hirschbiegel a vrut să prezinte femeia îndrăgostită, eclipsând dimensiunea prinţesei mediatice. Fără îndoială, Hasnat Khan, ultima dragoste a Dianei, se temea cel mai mult, după moartea prinţesei de realizarea unui film despre idila lor. O frază este memorabilă: “Dacă mă căsătoresc cu tine, trebuie să mă căsătoresc cu întreaga lume, ceea ce îmi este imposibil”.

În fundal se întrevăd în tuşe uşoare divorţul de Prinţul Charles, aventura cu Dodi al-Fayed, fiul miliardarului egiptean Mohamed al-Fayed, interpretat de Cas Anvar, până la decesul din 1997.

Subiectul, despre viaţa amoroasă a lui Lady Di, icoana adorată de marele public, femeia “cea mai celebră din lume”, era extrem de periculos. Prezenţa fizică a lui Naomi Watts, delicateţea, atitudinea amintesc personajul Prineţesei des Galles, pierdută într-un rol social poate prea mare pentru ea.

Miracolul lui Romeo şi Julieta lucrează şi ne atrage cu el.

Rolurile sunt bine interpretate, dar dimensiunea personajului pare să-i scape regizorului. Cei îndrăgostiţi de magia Dianei vor fi poate decepţionaţi de faptul că regizorul a dorit să iasă de sub aura lui “A fost odată o prinţesă…”