Noi lansări editoriale

“Jocul celor o sută de frunze”, o iniţiere în realismul magic

Varujan Vosganian este autorul “Cărţii şoaptelor”, unul dintre cele mai bune romane apărute în literatura română de după 1989. Romanul, tradus deja în numeroase limbi, a fost considerat de critică o epopee a secolului XX, o carte identitară pentru poporul armean.

Versiunea în limba germană a romanului, semnată de Ernest Wichner şi apărută la prestigioasa editură “Zsolnay Verlag”, este nominalizată la unul dintre cele mai importante premii literare din spaţiul german, “Premiul Târgului de Carte de la Leipzig”, în valoare de 20.000 de euro (care va fi decernat în timpul târgului).

Dar fiecare popor, fiecare loc, fiecare timp are o “Carte a şoaptelor” a sa. Ea trebuie doar povestită.

Marţi, 18 februarie, la ora 17.30, la “Muzeul Naţional al Ţăranului Român” din Bucureşti, Studioul „Horia Bernea”, va avea loc lansarea volumului “Jocul celor o sută de frunze şi alte povestiri”, de Varujan Vosganian, apărut de curând în colecţia „Fiction Ltd.” a Editurii “Polirom”. Participă, alături de autor: Gabriel Dimisianu, Ştefan Agopian, Dan Cristea, Daniel Cristea-Enache. Moderator: Răzvan Voncu.

“Jocul celor o sută de frunze” este iniţierea în realismul magic al unei “Cărţi a şoaptelor” a poporului român. Cele şase povestiri ale volumului vorbesc despre neliniştile, căutările şi incertitudinile noastre, despre atâtea traume încă nevindecate. “Jocul celor o sută de frunze” ne previne că, dacă memoria, ca stare de luciditate, nu se regăseşte în prezentul şi chiar în viitorul nostru, viitorul nu va fi decât o reîntoarcere în trecut.

Varujan Vosganian s-a născut la 25 iulie 1958, în Craiova. Este preşedintele Uniunii Armenilor din România şi prim-vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor. Lucrările sale includ trei volume de poezie – “Şamanul albastru” (1994), “Ochiul cel alb al reginei” (2001), “Iisus cu o mie de braţe” (2005) -, precum şi volumul de nuvele “Statuia comandorului” (1994), pentru care a primit Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti. La Editura “Polirom” a mai publicat romanul “Cartea şoaptelor” (2009; ediţia a II-a, 2012), care a fost distins cu Premiul „Cartea anului 2009”, Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române (2009), Premiul revistei “Convorbiri literare”, secţiunea proză (2009), Marele Premiu pentru Proză – Trofeul „Mihail Sebastian”, Premiul revistei “Observator cultural”, secţiunea proză (2009), şi a fost nominalizat la Premiile Uniunii Scriitorilor din România.

Amazoanele “descalecă” la Bucureşti!

Vineri, 21 februarie, la ora 18.00, la Librăria Bastilia, din Bucureşti, Adriana Babeţi împreună cu invitaţii săi vor readuce în atenţia publicului poveştile amazoanelor celebre din istorie, cu prilejul lansării volumului “Amazoanele. O poveste”, apărut în colecţia „Plural M” a Editurii Polirom.

Vor povesti, alături de autoare: Livius Ciocârlie, Ioana Pârvulescu, Simona Sora şi Bogdan-Alexandru Stănescu.

Cu o bibliografie impresionantă, “Amazoanele. O poveste” reprezintă o incursiune exhaustivă în lumea femeilor războinice, o călătorie virtuală ce porneşte din Antichitate şi ajunge pînă în secolul XXI. Printre „protagonistele” acestei poveşti fascinante se află Clorinda, Pentesileea, Brunhilda, Jeanne d’Arc, dar şi Diane Vernon, Hauteclaire, Ada Razu, domnişoara de Maupin sau Nikita, Beatrix Kiddo şi Lisbeth Salander.

Femei de stirpe zeiască, după unii, fiinţe cât se poate de pământene, după alţii, amazoanele se regăsesc în opere istorice, literare sau artistice din toate epocile. Prezente la Diodor din Sicilia şi Strabon, ele i-au inspirat deopotrivă pe Stendhal, Balzac sau Barbey d’Aurevilly, iar în epoca modernă au devenit eroine de film şi benzi desenate.

De-a lungul acestei călătorii, aflăm astfel ce semnificaţii au atribuit istoricii cuvântului „amazoană”, în ce regiuni se crede că ar fi trăit şi luptat aceste femei, cum le-au înfăţişat scriitorii, pictorii sau cineaştii. Iar pentru ca tabloul să fie complet, vedem cum se antrenau şi se înarmau, ce mâncau, cum se îmbrăcau şi se travesteau. Totul condimentat cu poveşti de dragoste avându-le ca protagoniste pe amazoane.

Din cuprins: Onomastikon • Fiicele Mamei, fiicele Lunii? • Ucigaşe, dar şi iubitoare de bărbaţi • Ares şi fiicele • O lume pe dos • Amazonland • Lara Croft, Catwoman et comp. • „Zoe, fii bărbată!” sau amazoneritul la români • Mit şi realitate • Pantaloniada • Hairstyling • Travestiuri • Nimfomane şi sadice • Masochişti de serviciu.

Adriana Babeţi, critic literar şi unul dintre cei mai importanţi eseişti români contemporani, este profesor de literatură comparată la Universitatea de Vest din Timişoara şi redactor la revista “Orizont”. Dintre volumele publicate la Editura Polirom: “Femeia în roşu” (în colab., 2003, 2008, 2011; Premiul Uniunii Scriitorilor), “Dandysmul. O istorie” (2004; Premiul Uniunii Scriitorilor, Premiul Asociaţiei de Literatură Comparată şi Generală), “Prozac. 101 pastile pentru bucurie” (2009).

Dan Puric prezintă cartea “Suflet românesc“

Cartea “Suflet românesc” poate fi considerată o parabolă a re-configurării spirituale a unei generaţii, care, pentru a creşte, trebuie să se uite spre trecut, şi nu spre viitor.

Spaţiul sufletului românesc este redescoperit în stil picaresc. Călătoria, întâlnirile cu oamenii şi întâmplările simple devin motiv de meditaţie asupra condiţiei românului şi românismului.

Cititorii care nu au putut lua parte la conferinţa şi lansarea cărţii “Suflet românesc” de la Ateneul Român şi de la Sala Dalles sunt invitaţi marţi, 18 februarie, la ora 18.00, la Librăria “Mihail Sadoveanu”, la prezentarea pe care actorul şi regizorul Dan Puric o va face celei mai noi cărţi pe care a scris-o.

La aniversarea a 55 de ani, Dan Puric, cunoscut actor şi regizor, a prezentat, miercuri, 12 februarie, one man show-ul “Suflet Românesc”.

Dan Puric revine în lumina reflectoarelor cu aceeaşi forţă şi aceeaşi subtilitate binecunoscută. O izbucnire de revoltă, umor şi speranţă. O metaforă care ridică omul românesc din mizeria acestei lumi, pentru a-i dezvălui o perspectivă mistică asupra istoriei, de natură să-l facă să renască. O probă de inegalabil talent şi o excepţională virtuozitate în exprimarea artistică.

Dan Puric spune, prin pantomimă, povestea ieşirii din comunism a poporului român, a încercării lui de adecvare la sistemul occidental, cu preţul unor umilinţe şi a unor suferinţe majore, în absenţa unei adevărate înţelegeri din partea Occidentului. Finalul spectacolului este dătător de nădejde…

“Dedic acest spectacol poporului român, frumuseţii lui interioare necorupte, care într-o zi il va ajuta să se refacă. Iubind această frumuseţe va avea puterea ca odată plecat în lume să-i tămăduiască şi pe alţii”, afirma Dan Puric.

Cum e noua carte a lui Dan Puric?

Este literatură autentică, un mod radical de a spune “Nu!”, confuziei dintre aparenţă şi valoare, dintre idee şi idealuri. Nu există nicio urmă de profetism sau de violenţă, în paginile acestei cărţi, ci o blândeţe caldă, arhaică în modul de adresare şi în compoziţia textelor.

Cartea este scrisă cu durere şi bucurie, iar o parte dintre motivele cunoscute, şi din scrierile anterioare, sunt reluate în altă notă, una mai gravă, într-un enunţ nou, metaforic.

Se poate afirma că scriitura acestei cărţi reprezintă o modalitate de exercitare sinceră a unei misiuni civice. Este ca o mărturisire care se exprimă cu luminozitate, printr-un demers literar susţinut de coordonate clare: a cugeta, a plăsmui, a simţi şi a presimţi devenirea dar, şi criza spirituală şi culturală a neamului românesc.

Lectura cărţii dezvăluie un adevărat scriitor. Autorul apelează, de astă dată, la retorica populară a basmelor, pildelor şi a parabolelor cu o fineţe dialectică extraordinară. Diversitatea formală, de la anecdotă la eseu şi legendă, dă cărţii dinamica necesară şi suportul pentru proiectarea tulburătoare a unei “fiziologii” a românului în contemporaneitate, aflat la răscrucea dintre şansă şi catastrofă istorică.

Autorul nu oferă soluţii, ci încearcă să redescopere dimensiunile contemporane ale spiritualităţii româneşti.

Cartea confirmă adevăruri la care nu vrem să ne gândim şi realităţi pe care nu vrem să le acceptăm.

“Suflet românesc” este, în esenţă, biografia fiinţei româneşti, aşa cum o cunoaşte Dan Puric.