Nu vreau să fiu fericit, sănătos și mediocru

Probabil această enumerație negativă nu face concursul unei filozofii glossy existente deja în rândul contemporanilor mei. Fericirea, sănătatea, mediocritatea sunt elementele primordiale ale vieții astăzi. Niște ingrediente ce nu lipsesc de la orice masă a oamenilor care se declară productivi în numele unui exces material transformat prin efracție în ideal.

Căutăm fericirea ca orbetele, vrem sănătate pentru a trăi chiar dacă suntem incapabili a ne oferi un sens vieții și îmbrățisăm mediocritatea pentru că e mai convenabil să nu gândim. Delegăm o serie de facultăți mintale pentru a trăi în confortul și fascinația mediocrității.cȘi ne iese de minune.

Expresia „zona mea de confort“ arată că suntem în universul pavlovian al inteligenței umane

Dacă deschidem orice carte de cultură generală, aflăm că la vechile civilizații ce au generat variate culturi la nivel mondial (vorbim despre civilizația greacă, chineză, indiană etc.) viața este o adevărată vale a plângerii, iar suferința este singura cale spre evoluție spirituală și spre împlinire interioră. În afara acestui efort nu suntem diferiți de câinele lui Pavlov care își asteaptă porția zilnică, iar porția noastră, a umanității de astăzi, constă în liniște cumpărată cu prețul delegării facultății de a gândi. E mai comod, până și expresia zona mea de confort denotă că suntem în universul pavlovian al inteligenței umane.

Omul prin sine putere nu trebuie să aibă o zonă de confort. Ne demonstrează și viața că socoteala de acasă nu se compară cu cea din târg, dar nah unii insistă să fie fericiți cu orice preț, neînțelegând că un telefon de 5.000 de lei nu poate produce trăire precum un roman de 30 de lei a lui Michel Houellebecq.

Corporația este un zeu, productivitatea o valoare și tehnologia o religie

Ideea e că trebuie să faci ceva să fii productiv cu orice preț pentur a nu deveni un venetic, un paria la limita societății care ridică productivitatea la rang de valoare, iar cultura cel mult la rang de muzeu. Ce naibii să admirăm într-un muzeu când noi ne închinăm valoric acelui templu al capitalismului care este mall-ul. Alți zei, alte măști, altă poveste. Și cultura? Nu, doar o cultură a productivității avem nevoie. Să facem un exel zic …

Sănătatea…o nouă obsesie contemporană să fim sănătoși deși puțini pot răspunde la întrebarea lui Viktor Frankl: ”De ce nu te sinucizi?”. Totuși băgăm tuburi de pastile și nu găsim, ca în Matrix, alegerea ideală.

Mediocritatea impune o domnie a prostocrației în timp. Până și cei mai puțin mediocri vorbesc despre cei mai mediocri ca fiind prea mediocri. Mediocritatea e dulce pentru cel ce o poartă ca o cruce. Epitaful e confortul și în numele lui se scrie istoria de astăzi.

Ce cultură, ce visare cu ochii deschiși, ce valoare filozofică a lenei. Să fim productivi în corporația mediocrității care va face din individul modern un cobai supus al tehnologiei, ca religie de sine stătătoare, sănătoși și admiratori ai proprieii noste peșteri unde putem desena vrute și nevrute, chiar și neantizarea lui homo futurus din perspectivă antropologic-culturală.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 6

10 Comentarii

  1. Democratia propusa de atlantisti asta inseamna: in cercul sau stramt, cetateanul isi consuma popcorn-ul si e multumit.
    Dar vai de el daca incearca sa ridice privirea inspre adevarata structura de conducere.
    Supermarket, divertisment de proasta calitate, discutii despre mancare si burta: asta trebuie sa fie orizontul cetateanului din asa-zisa ‘lume libera’.
    Fara intrebari incomode, ca vorba moderatorilor din emisiunile de politica de la TV: ‘din pacate, timpul a expirat, publicitate’…

  2. „Să fim productivi în corporația mediocrității care va face din individul modern un cobai supus al tehnologiei, ca religie de sine stătătoare, sănătoși și admiratori ai proprieii noste peșteri unde putem desena vrute și nevrute, chiar și neantizarea lui homo futurus din perspectivă antropologic-culturală.” Multumesc pentru articol!

  3. Eu vad numai oameni saraci, fara umbre de inteligenta si ne-ngrijiti în fotografie. „România de azi”. Nici un absolvent de liceu. Masa inculta si precara, de roboti, ajungând cu usurinta agresivi si la-ndemâna oricarui Catavencu. Dezolant. @marin : antropologie = riturile cotidiene, cerebelul rahidian, autoapararea (ca specie). De-antropologie ai nevoie, de cultura, nu. Din cauza ultimeia, Darwin, de pilda. Evolutia speciilor. De care americanii, si-n ultima vreme, românii, reîndoctrinati creationisti, dupa ’89, n-au nevoie. Mai ales ca, la asemenea institutii statale (dupa ’89) si la asemenea mass-media, „cultura”, orala, se aplica fara discriminare, de catre femei si barbati, peste gard, la sat si-n transportul în comun, ori cu pumnii, dupa crâshma, un tras în nas cu putere, respectiv cu furie, de la un etaj al altuia al blocului, cu coada maturii-n tavan, la 3 noaptea. „Dialoguri”. „Esentiale”. „Ai priceput, fa?”

  4. Nu, dar majoritatea asta vrea. Mediocritatea te plasează în pluton, iar plutonul iti da sentimentul siguranței. In pluton nu e nevoie sa iei decizii, sa ai initiativa. In pluton interpretezi aceeași partitură, chiar dacă pe voci, asculți de acelasi comandant. In pluton poti face salturi inainte in noroi, cu masca pe figura fara sa comentezi, poti sa ataci inamicul cu bucurie, sa savurează victoria in delir, sa comite crime si crime de constiinta fara regrete, sa ursti cu conștiinciozitate si apostrofa fara menajamente. În mediocritatea plutonului esti asemeni individului in mediocritatea gastilor de mafioți. O simpla unealta de a carui dsparitie nu se sesiseaza nimeni, cu excepția celor care nu fac parte din el sau acelor care vor sa faca din tine un obiect de paradă si revoltă.
    Ps. In plutonul mediocrității globaliste si dragostea si credinta sunt mediocre. Asta ii si face vulnerabil in fata urii neomarxismului si hedonismului.

  5. Asa zice si Bula,domnule Filimon,citez:decat bogat dar sanatos,mai bine sarac dar bolnav!

  6. Domnule Filimon sunteți un om sănătos tun și fericit? După modelul întrebărilor stupide ale celor specializați în sondaje sunteți?: Foarte fericit, Destul de fericit, Fericit, Mai puțin fericit, Nefericit. Intr-o clasă cu 24 de elevi cei trei premianți reprezintă 12,5 %. Elevi slabi să fie 5, rămân mediocrii 66%. Credeți că omenirea a ajuns unde a ajuns doar prin cei 3 premianți? Grav fără Dumnezeu și mare ticălos poate fi cineva să pună întrebarea De ce nu te sinucizi? Unde este vinovăția că omul își dorește să fie sănatos și să se bucure de via ță? Cine hotărește că domnul Filimon Alexandru este un mediocru sau un mult peste mediocru?

  7. Vrem sa producem, dar unde ? Am lucrat in industria chimica, dar nu mai avem de mult asa ceva.Multi ar fi putut produce daca existau obiective industriale.Nu vreau sa insir aici toata industria care nu mai este.

  8. Că să delegi facultatea de a gândi trebuie mai întâi să ai ce delega. Ce să facem dacă statistic majoritatea suntem mediocri și nu înțelegem că trebuie să suferim pentru evoluție spirituală și împlinire interioară. Vă dați seama ce evoluați spiritual și împliniți interior erau prizonierii din Gulag sau din lagărele naziste.

  9. De aceea mii şi mii de „maidanezi înfometați, suferinzi şi nefericiți” din Afganistan, Siria, Sudan şi alte țări sahariene şi subsahariene vin în Europa, să-şi trăiască viața în societatea câinilor pavlovieni, o viață a mediocrității şi a confortului minim. Marii sportivi ai Franței din ultimii 10-15 ani sunt de origine africană/magrebiană. În sport este nevoie de suferință pt a deveni campioni, ca în oricare alt domeniu sau activitate. Nu poți acuza majoritatea oamenilor că trăiesc sau se complac în mediocritate, nu toți se nasc Einstein, Faraday sau Marie Curie, cu mare foame de cunoaştere şi învățare.

  10. Prin liberul arbitru fiecare ia deciziile ,constiinta omului evolueaza prin experienta.Deciziile bune sau rele ne apar prin consecintele lor.A vrea sa fii sanatos,fericit,cu mintea activa,inteligenta activa este de fapt un deziderat.Corpul fizic nu trebuie dispretuti,distrus deoarece el este vehiculul, forma prin care se manifesta celelalte corpuri-eteric,astral,mental spiritual.Nu monada,nu trinitatea spirituala princ are ea s emanifesta,nu corpul cauzal aduc nefericire,ci suferinte ,boala aduce personalitatea omului ,de aici rorlul lor la evolutia constiintei.Avem o ereditate spirituala proprie fiecaruia cum spune Steiner,si in acest sens desi articolul condamna omul cobai,corporatist,materialist ,consumerist,adormit in gandire,cel care isi deleaga gandirea,prin efortul mintii,inimii si vointei omul isi poate depasi conditia circumstantelor impuse. Michel Houellebecq in Supunerea s.a nu ne demonstreaza ca spiritul francez de pilda este „superior”,in ac.roman politic fictiune el deplingand musulmanizarea voit acceptata a societatii.Viktor Franklin Omul în căutarea sensului vieții ,spune asa-Oricine se întreabă care este sensul vieții,Oricine dorește să afle cum oameni obișnuiți fac față situațiilor extraordinare,vorbind despre experiențelor îngrozitoare trăite de el în timpul detenției sale la Auschwitz și în alte lagăre concentraționiste. Intr-o carte interesanta Jude Currivan A opta Chakra rezolva,ca sa zic asa existenta acelui portal ce permite accesarea „podului cauzal”adica al sufletului si spune:in trasaturile comune ale umanitatii suntem toti obisnuit/in trasaturile comune ale divinitatii noastre suntem toti extraordinari.Divinitatea in noi este potentialitate.Rostul nostru cel mai inalt in ac.intrupare fizica este sa intruchipam ceea ce suntem cu adevarat prin experienta noastra omeneasca.

Comentariile sunt închise.

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.