O cină cu porcăială la aperitiv

O poză care circulă pe net este mai mult decât o piedică în calea uitării. Este o dovadă despre cum se poate face politică fără grețuri. Dar și fără principii.

Marius Tucă și-a serbat ziua de naștere cu mai multe personalități ale națiunii. Asta a fost plăcerea lui. La unul dintre restaurantele de lux pe care le are în proprietate – totală sau parțială – a invitat luni seară oameni cu funcții înalte, dintre cei pe care-i cheamă periodic la show-ul său televizat. Printre ei, de o parte a mesei, Mircea Geoană cu soția, Mihaela. În fața acestei perechi a au fost așezați prim-ministrul Marcel Ciolacu, alături de fostul prim-ministru Victor Ponta.

O invitație imposibil de refuzat

Nu-i puțin lucru să poți aduna oameni de seamă la o aniversare personală. Ca să bați la ușa lor pentru un asemenea eveniment trebuie să te bazezi pe ceva, să ai o anume cutezanță. Bașca o anume certitudine că nu deranjezi și că nu vei fi refuzat. Tucă a atins un asemenea nivel de autoritate încât își permite astfel de inițiative. Este demult în stratosfera unei ocupații care-i dă libertate și putere. Are tot dreptul să privească de sus pe oricine. După cum anunța nu demult, pe lângă acele cârciumi care-i asigură existența, Tucă va înființa și o televiziune proprie, care-i va exprima conștiința. Din câte spunea într-un interviu, se va chema Marius Tucă Vision „și-l va reprezenta în tot ceea ce este și reprezintă el astăzi”.

Invitația de la Tucă bineînțeles că era de nerefuzat. E cel puțin neproductiv, dacă nu cumva riscant de-a dreptul, să ai ambiții politice înalte și să-l refuzi pe Tucă la ceva, la orice, într-un an electoral destul de complicat. El, ca gazdă, s-a așezat în capul mesei. Nu ca plătitor al consumației, cum se spune în folclorul chefurilor, și nici să se știe cine-i boss-ul, ci ca sărbătorit. În stânga sa era cuplul Ponta-Ciolacu. În dreapta – celălalt cuplu din serialul „Președinția, dragostea mea”.

Privind de departe, între Ciolacu, Geoană și Ponta n-ar exista cine știe ce chimie personală, care să-i aducă la împreună la astfel de sindrofii. Dimpotrivă, între ei au fost rupturi adânci care, în ordinea unei morale simple, păreau ireductibile.

Nu mai departe decât cu vreo câteva zile înainte, Ciolacu afirma că și-ar dori ca Mircea Geoană să facă un bilanț al activității depuse la NATO în folosul României. „Totuși, ești român. De ce te-ai dus acolo, ce-ai făcut, cu ce ai ajutat România?”, băga Ciolacu bățul prin gard. Geoană n-a rămas dator și, a doua zi, joi, îl trimitea la colț pe premier, transmițându-i că el conduce alianța de 32 de țări și că „îmi fac treaba bine, și pentru România am făcut și fac lucruri și voi face lucruri în continuare”. Prin urmare, mai spunea Geoană, „nu este treaba domnului Ciolacu ce am făcut eu la NATO”, ci „să spună ce face el ca prim-ministru al României, acolo sunt întrebări foarte mari”.

Peste încă o zi, vineri, premierul Ciolacu s-a simțit obligat să-i dea replica lui Geoană, revenind la tema care cui trebuie să dea raportul: „Sunt prim-ministrul României. România este stat membru NATO. Să îmi spună un angajat al NATO, fie el și secretar general adjunct, că nu trebuie să răspundă unui stat membru NATO, mi se pare deja de noaptea minții!”.

La două zile după aceste împunsături, cei doi se aflau la aceeași masă, cu șprițul în față organizat de Tucă.

Mercato TV la Antena 3: Ponta și Muraru Brothers

Celălalt membru al triumviratului, Victor Ponta, este un fel de martie din post. Nu lipsește nicăieri, de niciunde, își dă cu părerea despre tot și toate, face pe marele guru al politicii sub pălăria oferită misterios de Ciolacu, aceea de consilier onorific. Nu demult, Ponta și-a deschis noi orizonturi de vizibilitate: în sfârșit a ajuns la pohta ce-a pohtit, colaborator permanent și la Antena 3! Ponta și frații Muraru (ambasadorul din SUA și deputatul de Iași) sunt noile achiziții penibile de „mercato tv” pe care a reușit să le facă postul condus de Mihai Gâdea. Cu acești noi colaboratori a fost ridicat la noi cote coeficientul de ridicol pe care-l menținea destul de sus întâiul propagandist de război al țării, Radu Tudor.

Odată cu intrarea sa la Antena 3, uneori și de 2-3 ori pe zi, Ponta a ajuns, după frecvența aparițiilor tv și stilul problemelor abordate, cam la nivelul liderului sindical al gardienilor din pușcării – acesta fiind și el o achiziție recentă la fel de ridicolă a televiziunilor de știri.

Ponta n-a ajuns la nivelul vorbăriei lui Rareș-Rolex Bogdan, dar îl depășește cu mult pe cel al lui Bușoi de la PNL. Acesta, după 17 ani de sinecură pe la Bruxelles, n-a mai prins un loc pe lista de eurodeputați, astfel că tipul se simte obligat să reînvețe drumul pe la casieriile televiziunilor, pregătindu-și un mandat de deputat în toamnă.

Premierului ar trebui să-i dea de gândit faptul că Ponta a devenit milionar în euro în numai un an și jumătate, prin încasări pentru „consultanță” de la niște firme românești. E greu de spus ce consultanță genială a oferit Ponta acelor firme din domenii complet diferite, de și-au permis acestea să-l umple de bani, cu un profit net cu șapte cifre în euro. A se vedea https://www.cotidianul.ro/de-la-micul-titulescu-la-piticul-rockefeller/. E greu de spus și la ce anume domenii se pricepe Ponta atât de bine încât să dea consultanță atât de profitabilă altora!. O analiză mai atentă ar duce la supoziția rezonabilă că plățile făcute lui Ponta de acele firme sunt pentru alt tip de „servicii” făcute de acesta, nicidecum pentru consultanță. O ști Ciolacu despre ce servicii ar fi vorba?

Masă fără sughițuri

Președintele PSD se face că uită și lovitura sub centură dată de Ponta partidului său cu ocazia europarlamentarelor din 2019. Atunci, Ponta avea un partid, Pro România, care a depus o listă pentru europarlamentare cu mulți oameni luați din PSD, între care Mihai Tudose și Corina Crețu pe primele două locuri. Aceștia au reușit să intre în parlamentul de la Bruxelles rupând din voturile PSD, astfel că mandatele obținute de acest partid au fost mai puține cu două locuri. Consecința? PNL a obținut cu 1 mandat mai mult decât PSD, fapt ce a permis propagandei să urle marele triumf al liberalilor și să îngroape PSD-ul în jigniri de inspirație nazistă. Bașca arestarea lui Dragnea luni la amiază, după anunțarea rezultatelor și în urma unei declarații cu tâlc făcută de Iohannis. Ulterior, Tudose, cu misiunea îndeplinită, s-a reîntors în PSD, pentru alte misiuni, fiind pe cai mari în herghelia lui Ciolacu.

Ponta a avut un comportament la fel de mizerabil și față de Geoană, după alegerile prezidențiale din 2009. În campanie, el fusese purtător de cuvânt al lui Geoană, dar, peste ani, avea să declare că nu l-a votat pe acesta, ci pe Băsescu. În lunea de după votare, Ponta și-a anunțat zgomotos ruperea de Geoană, la fel procedând și Iohannis, care fusese anunțat drept premier dacă Geoană ar fi câștigat. Același Ponta a forțat organizarea congresului PSD pentru debarcarea lui Geoană, fapt care s-a petrecut în februarie 2010, când Ponta a preluat conducerea partidului, ajutat de o echipă de delegați pregătită și adusă din Prahova de Sebastian Ghiță.

Descris pe scurt, în combinări de trei luați cât doi, cam acesta ar fi pasivul celor lideri de vază la masa lui Tucă.

Nu contează despre ce vor fi discutat cei trei la acea masă. Important este faptul că niște oameni care s-au înfruntat deseori la limita jignirilor, cauzându-și uneori prejudicii destul de grave, au acceptat să stea la aceeași masă festivă ca și cum nimic rău nu s-ar fi întâmplat niciodată între ei.

Niște politicieni cu pretenții au fost la o masă de sărbătoare, deși, ca aperitiv, fiecare servise multă porcăială din partea celorlalți. S-ar putea spune că „asta e politica”. Oare? Mai degrabă acesta e caracterul…

Desigur, sunt situații în care, la nunți, botezuri, cumetrii, se întâmplă să întâlnim oameni care nu ne fac plăcere sau cu care am a avut oarece diferendumuri. Asta nu înseamnă că trebuie să facem stânga împrejur, aparențele pot fi salvate. Dar, în cazul de față, rezultă că invitațiile au fost restrânse, fiecare invitat fiind probabil informat despre compania în care se va afla la acea masă. Și, totuși, au acceptat să vină. Fără să aibă grețuri ori să le stea friptura în gât.

De Ponta nu mă mir. Omul este de un carierism devastator și nu putea rata ocazia să-și mai dea importanță, deși acum e nimeni-n drum.

Și Tucă este de înțeles. A fost dibaci în a-i convinge să accepte invitația, dar nu e prea clară motivația pentru care a făcut-o: ca să-și înnobileze aniversarea, ca să-i împace sau ca să-i facă de râs? În stilul lui de caracalean, s-ar putea ca din toate aceste motive la un loc.