O focă transpirată de irigații

Două informații importante pentru talpa țării.
Prima este că s-a scos la licitație proiectul pentru continuarea canalului de irigații Siret-Bărăgan. Contractul are o valoare de 7,2 milioane lei și se referă la documentația pentru reabilitarea canalului existent pe 5,7 km și pentru execuția canalului nou pe 8,86 km.
A doua informație este că programul național de irigații va fi extins cu amenajarea a încă 800.000 ha suprafețe noi, ceea ce înseamnă că suprafața totală agricolă pentru care se vor asigura irigații va crește cu 35%, ajungând la peste 2.600.000 ha.
Ambele decizii aparțin Ministerului Agriculturii, fiind adoptate săptămâna trecută, la câteva zile după revenirea lui Petre Daea în funcția de ministru.
Contractul de proiectare pentru canalul Siret-Bărărgan va fi finanțat din bugetul Agenției Naționale de Îmbunătățiri Funciare, din subordinea Ministerului Agriculturii.
Costul pentru amenajarea noilor suprafețe care vor fi irigate, estimat la 1,5 miliarde euro, va fi asigurat de la bugetul național până în 2027, așa cum este prevăzut în proiectul unei hotărâri de Guvern, publicat pe site-ul Ministerului Agriculturii.
Aceste informații, pe lângă relevanța lor economică, au și o semnificație politică. Ele pun într-o lumină agravantă indolența cuplului Cîțu-Ghinea, care s-au încăpățânat să scrie PNRR fără a prevedea fonduri pentru irigații.
Spre deosebire de alte țări, în PNRR-ul pentru România nu există alocat niciun euro pentru irigații, deși astfel de lucrări pot fi considerate dintre cele mai strategice în contextul invocatelor schimbări climatice și al previzibilei crize de alimentație.
Guvernul actual încearcă să repare iresponsabilitatea autorilor PNRR, asumând cheltuieli de la buget pentru lucrări care puteau fi finanțate foarte bine din fonduri europene.

Comedie cu un habarnist

Cristian Ghinea a încercat să pareze post-factum criticile primite de-a lungul timpului, publicând un „editorial”(https://www.digi24.ro/opinii/comedie-cu-prosti-despre-irigatiile-care-nu-au-fost-niciodata-in-pnrr-2012327) chiar în zilele în care Ministerul Agriculturii anunța inițiativele de mai sus.
Respectivul text este o însăilare de jigniri, teza lui Ghinea fiind aceea că irigațiile nu figurează în PNRR pentru că n-a primit de la cei în cauză proiecte eligibile. Vinovații principali sunt actualul ministru al Fondurilor Europene, Marcel Boloș, fostul ministru liberal al Agriculturii, Adrian Oros și, binențeles, PSD.
Ghinea îl judecă pe Boloș pentru că ar fi propus pentru Transporturi proiecte care erau „diverse fantezii de la baroni, fără nicio reformă, fără nicio logică”. Iar pentru PNRR, același Boloș ar fi propus investiții pentru irigații în valoare de 6 miliarde euro, „neavând niciun proiect în spate, altul decât niște hărți din anii 1970”.
Ghinea susține și că oamenii din Ministerul Agriculturii „erau într-un film tot din 1970, altceva decât uriașe canale deschise nu concepeau. Asta au învățat ei pe vremuri la facultatea de agronomie – canale mari, ca și când apa e nelimitată și energia gratis. Stil sovietic”.
De jignirile lui Ghinea n-au scăpat nici pesediștii, bălăcăriți și aceștia în fel și chip.
Ghinea susține că Bruselul ar fi acceptat finanțarea prin PNRR doar pentru „irigații prin picurare și supravegheate de drone, cu apa (care) merge la vale prin subteran, nu e împinsă în sus și deschis, cum voiau ai noștri”.
Înțelegem că omu^ e obsedat de răzbunări politice împotriva PNL – care l-a dat afară din Guvern – și a comuniștilor din PSD, care, cică, au „păreri sovietice” despre irigații.
Dar de ce n-a trecut el în PNNR cum anume să se facă irigații ne-sovietice, cu apa care să ajungă în lanurile de grîu prin picurare? Să fi concretizat el irigarea prin picurare la grâu așa cum a concretizat la detaliu alte teme – bani pentru Ana Blandiana, pentru traseul regelui Ludovic și pentru alte asemenea subiecte.
Ghinea înșiruie acum certurile pe care le-ar fi avut cu Boloș și Oros de la PNL anterior redactării programului, dar nu explică de ce n-a trecut el, genialul autor al PNRR, astfel de proiecte ne-sovietice, care să asigure totuși o finanțare, cât de cât, fie ea și pentru „irigare prin picurare”? Poate o fi văzut el irigații prin picurare la grâu! Sau la porumb…Irigare prin picurare pe sute de hectare…
Editorialul lui Ghinea se intitulează „Comedie cu proști – despre irigațiile care nu au fost niciodată în PNRR”.
Comedia nu e cu proști, ci cu un habarnist!

Cei 11 magnifici din DG Recovery

Autorul PNRR își acoperă propria incapacitate de a susține la finanțare proiectele necesare României prin scuza că așa „a spus Comisia”. N-a făcut niciun efort de a combate „ce a spus Comisia” pentru că nu este capabil de un asemenea efort. Or, ăsta era rolul său de ministru – de a apăra interesele țării, nu de a se ascunde sub observațiile „Comisiei”.
Invocând tot timpul „ce spune Comisia”, Ghinea își exprimă convingerea că finanțarea irigațiilor a fost respinsă pe bună dreptate și că țara este cea care a greșit când a îndrăznit să ceară fonduri pentru ceea ce știe ea că are cea mai mare nevoie.
Această „Comisie”, invocată tot timpul când este vorba despre PNRR, înseamnă de fapt un grup de 11 funcționari apatrizi reuniți în ceea se cheamă DG Recovery, o invenție birocratică special creată pentru a se ocupa de negocierile PNRR cu statele membre (a se vedea https://ec.europa.eu/info/departments/recovery-and-resilience-task-force_ro).
Le puteti vedea chiourile cu nume și prenume la https://ec.europa.eu/info/sites/default/files/orgchartviewer_sg_1-7-2022_en_0.pdf.
Ar fi absurd să credem că ei sunt „atât de geniali” încât se pricep, cu date și cifre, la absolut toate problemele de „reziliență și restructurare” pe care le au toate țările din UE. Cuvântul lor este sanctificat, însă, de iluștrii reprezentanți ai prostocrației românești, așa cum este și acest Ghinea.
Ghinea citează în engleză un fragment cu obiecțiile „Comisiei”, fără să precizeze momentul formulării acestora. Și fără să facă vreo critică ori să aibă o obiecție, cât de mică, la acele observații. A înghițit ca papagalul tot ce i-au spus niște funcționari, fără să-i pese de ceea ce-i durea pe fermierii de acasă.
Din paragraful publicat de Ghinea rezultă că, pentru a evalua măsurile de irigare propuse, Bruselul pretinde să poată „verifica dacă și cum vor fi afectate apele de suprafață sau subterane” prin respectivele metode. Cu avertismentul: „Extinderi ale sistemelor de irigații existente nu vor îndeplini cerințele (de finanțare) în cazul în care aceste ape vor avea o stare mai puțin bună”, iar „habitatele și speciile protejate vor fi afectate negativ”.
Concluzia ar fi să se facă irigații, dar fără apă și fără ca păsările și plantele „să fie afectate de presiunile exercitate de extinderea irigațiilor”.
În alt loc, DG Recovery mai cere „informații cu privire la economiile de energie și apă preconizate de metodele de irigare”, ca și despre cum are loc „reutilizarea în condiții de siguranță a apei recuperate”. Adică ni s-ar accepta irigații care să facă…economie de apă și în urma cărora… apa să fie reutilizată!
Comentariile sunt de prisos.
Fără a intra în teoria conspirației, cred că nu este exclusă o anume reținere a funcționărimii de la Bruxelles de a mai acorda fonduri pentru susținerea agriculturii într-o țară – România – care și așa are un potențial agricol și de producție alimentară de invidiat, reprezentând un permanent pericol pentru concurența din occident.
O modalitate prin care agricultura românească poate fi lovită tare la gioale este să fie împiedicată în a-și realiza proiectele de amenajare a bazinelor hidrografice pentru irigații, combaterea secetei și a inundațiilor. La astfel de proiecte care n-au caracter de clasă au gândit și au lucrat de peste un secol generații de străluciți ingineri români. In vremurile care se anunță, răspunsul la aceste 3 mari provocări – seceta, inundațiile și irigarea culturilor agricole – este sinonim cu viața. Sau, mă rog, cu puterea unui stat.

Întrebări pentru Ministerul Agriculturii

Personal, nu cred în basmele de doi bani ale unui individ precum Ghinea, povestite la atâtea luni după ce el și Câțu au trimis la Bruxelles un document scris după cum i-a tăiat pe ei capul. Individul nu este credibil prin el însuși, nu doar când se pronunță despre irigații. Pe subiect, el trebuia să aibă o reacție încă de la primele critici publice despre inexistența în PNRR a finanțărilor pentru irigații, și nu abia acum.
Limbajul și umorile lui Ghinea sunt cunoscute. La el triumfă adjectivele, nu ideile. Este un etalon al prostocrației ajunsă la putere prin mecanisme care n-au nimic comun cu competența.
În urma sa, această focă transpirată n-a lăsat nimic util, niciodată. Rămâne definitiv cu imaginea de slugoi al Monicăi Macovei, de lingător de clanțe pe oriunde putea obține o chiftea pe daiboj și de închinător de ode statului paralel, căruia i-a dedicat și o carte.
Înțelegem că la mijloc este vorba și despre o răfuială personală între un neica nimeni și un om care a lăsat în urma lui lucruri făcute, nu visate. Ghinea continuă amenințările la adresa lui Boloș: „Marcele, am tăcut destul. Va urma”, anunță el.
Boloș este printre cei mai bine pregătiți funcționari de înalt nivel în materie de accesare de fonduri europene, foarte bun cunoscător al cerințelor bruxeleze în materie…Ghinea e zero la acest capitol. Direcția din Primăria Oradea condusă de Boloș timp de 4 ani (2008 – 2012) a accesat toate finanțările europene care au renăscut acest oraș. De 14 ani lucrează numai în acest domeniu – spre deosebire de gulgutierul Ghinea, care nu e bun de nimic, pentru că nu știe să facă nimic…
Realitatea este una singură: în PNNR nu sunt bani pentru irigații. Dar irigațiile se vor face, târș-grăpiș, din bugetul intern, așa cum rezultă și din cele două decizii recente ale Ministerului Agriculturii.
Pentru lămurirea lucrurilor legate de PNRR, echipa actuală din Ministerul Agriculturii, precum și fostul ministru Adrian Oros, în prezent senator, au obligația să dea o replică afirmațiilor lui Ghinea, nelăsând ca piața media să fie acaparată de elucubrațiile acestui gulgutier.
Solicit pe această cale Minsiterului Agriculturii să comunice la cotidianul.ro, în temeiul Legii 544/2001, răspunsuri la următoarele întrebări de interes public:
Care au fost proiectele depuse de Ministerul Agriculturii pentru finanțare prin PNRR?
Au fost propuse proiecte care „împingeau apa la deal”?
Cine a avut ultima decizie pe plan intern privind neincluderea irigațiilor printre obiectivele PNRR:ministerul Agriculturii sau cel al Fondurilor Europene?
Care au fost obiecțiile majore ale „Comisiei” în cadrul negocierilor și cu ce argumente și la care proiecte anume ?
Cum se dovedea că proiectele de irigații propuse afectau „habitatul și păsările”?
În documentația prezentată la Ministerul Fondurilor Europene erau prevăzute investiții pentru „sedii județene pentru ANIF și minister și mașini 4×4 pentru toate filialele județene ANIF”?
Cât de adevărată este afirmația fostului ministru Ghinea potrivit căreia „oamenii noștri de la Agricultură habar nu aveau pe unde vor să facă irigații, doar hărți făcute pe vremuri, dar știau cert că vor sedii și mașini șmechere”?.