După alegerile de anul trecut, ne-am închinat la Facebook şi am început tămîierea. Imediat, au apărut oportuniştii şi au anunţat Partidul Facebook: Lucian Mîndruţă şi Robert Turcescu s-au şi văzut noii lideri. Acum, cînd Guvernul şi-a dat demisia, a apărut Partidul Colectiv, deja revendicat de un tînăr traseist politic.
Nu ştiu de unde şi nu ştiu de cînd noi, ca naţie, am dobîndit un talent incredibil de a purta CĂDELNIŢA. Cum apare ceva care deschide o portiţă spre parvenire, pac!, ne lăsăm în genunchi şi ne închinăm ca la o icoană făcătoare de minuni. Fără discernămînt, fără să punem întrebări, fără pic de raţiune.
Fiţi atenţi ce se întîmplă chiar acum: au murit cîteva zeci de tineri într-un club criminal. O tragedie pe care n-o vom uita curînd pentru că a fost atît de absurdă, încît nu vom putea înţelege niciodată cum a fost posibilă. În lume au fost situaţii similare mult mai grave, cu sute de morţi, care au generat compasiunea firească în astfel de momente. La noi, cînd încă mai sînt vreo 90 de tineri într-un spaţiu îngust care delimitează viaţa de moarte, pe cadavrele celor morţi, se construieşte ceva macabru: PARTIDUL COLECTIV.
Splendidele manifestări din faţa clubului acela nenorocit, cu miile de candele aprinse, au generat în cîteva zile strigăte disperate către cei vinovaţi, arătîndu-i cu degetul şi cerîndu-le să-şi dea demisia. Totul a culminat cu ieşirea masivă în stradă a cîtorva zeci de mii de oameni, revoltaţi de surzenia lui Piedone sau Gabriel Oprea, ceea a dus la inevitabila demisie a lui Victor Ponta.
Pînă aici, totul a fost extraordinar. O mulţime care-i ameninţa pe guvernanţi că nu mai este dispusă să fie batjocorită a strigat răspicat: „Pînă aici!” şi, într-o secundă, Puterea şi Opoziţia au făcut ciocul mic. În acea secundă, minţi diabolice s-au şi gîndit că acesta este momentul pentru a profita şi a se căţăra pe umerii „străzii” şi imediat au apărut vocile care cereau: „Să facem un partid!”.
Din acel moment, am un coşmar: îi văd deja pe unii care ar fi în stare să ia morţii de la morgă, să-i poarte pe umeri, să-i arunce în aer şi să spună: „pentru ei ne sacrificăm noi şi ne ducem să conducem ţara în numele lor!”. Aceştia vor să facă Partidul Colectiv! Nu-şi dau seama că toată şmecheria asta este o blasfemie la adresa celor care au murit în acel club şi a acelora care se zbat între viaţă şi moarte pe patul de spital. Oricît de mult ne-ar fi dezumanizat viaţa aceasta pe care sîntem obligaţi s-o trăim, nu putem să mergem atît de departe cu ipocrizia şi oportunismul. Acolo, la Clubul Colectiv, totuşi, n-a avut loc o Revoluţie, ci era un concert rock.
Victoria obţinută odată cu demisia tardivă a guvernanţilor este, într-un fel, şi victoria noastră, a celor de la Cotidianul. Cine răsfoieşte arhiva ziarului găseşte acolo toate argumentele, în numeroasele anchete care au scos la iveală abuzurile autorităţilor, atît în Cazul poliţistului mort, cît şi în Cazul Colectiv. Cu toate acestea, nu ezit să spun că exploatarea morbidă a incendiului de la Colectiv este o mare greşeală, un profit care seamănă cu acela dobîndit de profanatorii de morminte! În faţa acestei oribile speculaţii NU POT SĂ TAC!
Am trăit intens toate evenimentele din aceşti 26 de ani de la Revoluţie şi constat că de fiecare dată au existat speculanţi care s-au ridicat pe cadavrele altora pentru a obţine pentru ei avantaje nemeritate.
A fost mai întîi Revoluţia. Din ea s-a născut Frontul Salvării Naţionale, o formaţiune care trebuia să preia temporar puterea şi să organizeze alegerile din 1990. S-a promis că nu se va transforma în partid, însă, în scurt timp, cînd devenise o forţă civică extrem de puternică, cei din preajma lui Ion Iliescu s-au gîndit să profite şi au transformat FSN în partid politic, ceea ce a dus la demisia Doinei Cornea! Astăzi toată lumea spune că aces FSN este cel care a deturnat Revoluţia din 1989.
A urmat apoi Piaţa Universităţii din 1990. Erau acolo sute de mii de oameni, cu opţiuni politice diferite, uniţi doar de lupta împotriva revenirii structurilor comuniste în viaţa noastră. După ce Piaţa Universităţii s-a stins, a luat fiinţă Alianţa Civică, în sarcina căreia s-a pus păstrarea idealurilor promovate pînă în 13-15 iunie 1990. S-a spus şi atunci că Alianţa Civică nu se va transforma în partid! Nici această promisiune n-a fost respectată şi, în scurt timp, Alianţa Civică s-a transformat în partid, ceea ce a dus la demisia lui Marian Munteanu, liderul Pieţei Universităţii şi al Alianţei Civice nepartinice!
Anul trecut, după alegerile prezidenţiale, a apărut forţa Internetului, numită generic Mişcarea Facebook. Nici nu-şi depusese Iohannis jurămîntul şi cîţiva oportunişti s-au şi gîndit să înfiinţeze Partidul Facebook! Lucian Mîndruţă, Robert Turcescu şi alţi fripturişti s-au şi văzut lideri politici cocoţaţi în Parlament pentru merite inexistente, furate de la milioanele de anonimi care au acţionat în perioada electorală.
Acum, în urma tragediei de la Clubul Colectiv, iată că se petrece absolut acelaşi lucru. Mesajul de compasiune pentru victime şi acţiunea populară de revoltă faţă de autorităţile care au refuzat zile în şir să-şi asume responsabilitatea a fost deturnat şi, iată, asistăm la încă un furt de identitate din partea celor care vor să înfiinţeze Partidul Colectiv!
După cum se vede, nu este o premieră această deturnare a idealurilor străzii, cioclii apărînd la orizont ori de cîte ori simt mirosul fripturii! Îmi pare rău s-o spun, însă ideea preşedintelui de a chema la consultării „societatea civilă” şi chiar „strada” nu face altceva decît să extragă dintr-o mulţime splendidă un grup de oportunişti care nu au nici o legătură cu evenimentele, decît cel mult aceea de a fi empatizat cîndva cu ele, aşa cum a făcut întreaga ţară. Nimic mai mult. Să-i extragi din masa de oameni şi să le dai statutul de reprezentanţi favoriţi, pe care apoi să-i transformi în agenţi electorali, mi se pare o blasfemie care, mai devreme sau mai tîrziu, se va întoarce ca un bumerang împotriva celui vinovat.
Ce nu înţelege nici Klaus Iohannis, la fel ca şi predecesorii lui, este faptul că societatea civilă are valoare atîta timp cît ea este risipită în mii, zeci de mii de organizaţii, cu preocupări diferite, avînd ca trăsătură definitorie tocmai faptul că nu este înregimentată! Orice tentativă de organizare sau de coagulare a acestui tip de „societate civilă” duce inevitabil la distrugerea ei, aşa cum s-a întîmplat şi cu acel GDS, în care Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu & Co au vrut să fie liderii întregii societăţi civile, devenind apoi slujitorii lui Traian Băsescu!
Cine are habar despre operaţiunea „Mani Pulite” din Italia, care a născut un adevărat erou al luptei anti-corupţiei în persoana procurorului Antonio di Pietro, ştie că şi acesta, profitînd de notorietatea dobîndită ca magistrat, a devenit apoi politician, ajungînd chiar ministru în cabinetul lui Romano Prodi, apoi senator şi europarlamentar!
Cunoscînd toate aceste consecinţe, se poate spune că atunci cînd cineva vrea să distrugă „societatea civilă” sau „strada”, nu are decît să extragă din ea cîţiva aşa-zişi lideri, să le ofere statutul de reprezentanţi ai acestora şi totul se risipeşte ca un balon înţepat de un simplu ac!
Asta se pregăteşte acum Klaus Iohannis să facă: să se cocoţeze pe umerii străzii, riscînd să distrugă însăşi ideea de democraţie, care nu mai există atunci cînd ia forma aceasta de tip Hugo Chávez. A încercat-o şi Traian Băsescu în 2007, cînd voia să-şi însuşească Piaţa Universităţii prin consultarea ei trimestrială şi a eşuat!
Şi ar mai fi ceva. Klaus Iohannis uită că este preşedintele tuturor românilor, fie ei copii, tineri, oameni maturi sau bătrîni. Indiferent de opţiunile lor politice. Orice excludere a vreunei categorii înseamnă încălcarea prerogativelor de Preşedinte, iar consecinţele sînt devastatoare. Acum îi place, se simte bine ca portavoce a tinerilor, i se pare că şi el ar mai fi un adolescent revoluţionar, însă uită că orice om este tînăr doar o scurtă perioadă de timp, căci tinereţea, oricît de frumoasă ar fi, trece al naibii de repede! Dacă vrea să-i trimită pe bătrîni într-un azil, Iohannis trebuie să ştie că, la un moment dat, şi aceşti tineri vor ajunge să-l populeze cîndva. Cine nu are grijă de bătrînii de azi (care nu sînt decît părinţii noştri) va deveni cîndva un pensionar revoltat că nu mai poate trăi cu o pensie mizerabilă din care să-şi ia medicamentele.
Sper că lui Klaus Iohannis nu-i trece prin cap acum să urmeze calea lui Traian Băsescu, aceea de a învrăjbi categoriile sociale, făcînd o falie între tineri şi bătrîni, aşa cum a făcut predecesorul său între angajaţii de la stat şi cei din mediul privat, între medici şi pacienţi, între patroni şi angajaţi.
P.S. Aflu că mai multe ONG-uri s-au şi strîns în miez de noapte pentru a pune la cale organizarea „străzii”. În capul mesei a stat Alina Mungiu Pippidi, care ani de zile l-a slujit pe Traian Băsescu. Şi Monica Macovei a fost cîndva liderul unui ONG al societăţii civile şi ştim ce a ajuns! Să fim foarte atenţi la cei care se vor duce la consultările cu Klaus Iohannis din partea „străzii”!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.