Partidul Gunoierilor ia fața USR, adică Uniunea Salvați România, îmi zice Maria Magdalena că i-a zis Titu Maiorescu care știe de la Emil Cioran de care se ține scai gașca lui Liiceanu. Maria Magdalena se sulemenește și iese pe Calea Victoriei. Berbanții trec cu birja și fluieră după ea.
Vine Zepelinul Doi din Bulgaria și trage cu tunul pe Calea Victoriei. Dar Maria Magdalena apără orașul, adică Micul Paris, cu pieptul ei, adică, pardon, cu balcoanele ei, bum, bum, bombele se fac nevăzute în decolteul bogat și săltăreț, la tramvai Gheorghe vatmanul trage chiulul, acolo, la Cotroceni, se vede acum cu luneta de la Observatorul Popular, se vede cum Klaus trage mâța de coadă, trecând Zepelinul Doi s-a făcut așa, un fel de orizont temporal, de se vede către toate secolele cu mare ușurătate, așa că, uite, se vede bine, Klaus trage mâța de coadă pentru că nu are nici un proiect-de-țară-performant, mai jos, pe Luterană, Vasile trage la măsea, cum care Vasile, Vasile al nostru, brandul național.
E 19 martie 1918 și toată lumea râde, cântă și dansează și Comenduirea Germană tot dă niște ordine pe care nimeni nu le ia în seamă, la Teatrul Național cică vine Cenaclul Flacăra, Generalul Von Mackensen face o criză de nervi, cine a Baniciu, care e Vintilă, care e Păunescu, vă împușc pe toți. E un fel de confuzie geostrategică germană, serviciile secrete germane îl acuză pe Coldea că le-a bruiat temporal toate rețelele, americanii râd de se prăpădesc dar și ei, americanii, sunt pe năsălie pentru că o să vină un țunami și-o să-i dea la fund de numa, numa.
În sfârșit, Klaus face pace cu pesediștii, cum care pesediști, ăia, mormolocii prăsiți de KGB în niște laboratoare speciale, băi, ce de minciuni gogonate ne zici tu dragă Colea Răutu, pe numele lui adevărat Nikolai Rutkovski, actor năzdrăvan care ești, Gheoghe Dinică râde și el și zice un banc foarte bun, un banc cu Bulă, Dem Rădulescu deplânge soarta națiunii, Florin Piersic zice ceva de Mărgelatu, cine să se mai înțeleagă cu cine. La Capșa e un fel de lentoare istorică, un plictis de seară, gazetele nu se mai vând, germanii s-au plictisit și ei, rușii s-au îmbătat criță, ultimii sosiți, americanii, se plictisesc și ei. Se ridică unul de la o masă și cântă Deșteaptă-te Române.
Maria Magdalena izbucnește în plâns, de la bombele alea zepelinice i-au apărut niște riduri, săraca de ea, vai ce dramoletă! Dar să vezi altă dramoletă, să mori de râs dând în plâns! În noaptea aceasta, după ce a bătut de miezul nopții, caporalul Stoianov și gașca lui au spart ușile la Mitropolie și au furat moaștele Sfântului Dimitrie cu gând să le treacă Dunărea, în Bulgaria, pe la Giurgiu. Asta e, ne hoțesc unii, alții, zice un amploiat, oprit la Capșa, la o cafea. Stai liniștit, zice Pacherowsky, poet scăpătat, fugit din Englitera, să scape de răzbunarea bolșevicilor.
M-am întâlnit cu domnul HG Wells. Aveam o vorbă pe stradă, la ceas de seară, lângă Parlament. Îmi zice, viitorul e nesigur, pesediștii voștri fură oțelul din țară, și purcelul zic eu, mai zice el, peneliștii fac pe poeții, auzi la el ce chestie. Taci, zice amploiatul, că dacă te prinde Von Mackensen n-o să-ți fie moale, mai bine zi-mi ce e cu răzbelul! Cum răzbelul, cum să fie?! Am văzut în viitor, că mi-a zis HG Wells.
Îi batem pe nemți, rușii ne iau Tezaurul, chestii din astea, o să fie o revoluție și cade Zidul Berlinului. Mă rog, întreabă amploiatul, care zid?! Care zid, ne mirăm și noi, poporanii din Piața Chibrit care tocmai ne-am nimerit pe la Capșa, purtați de un vârtej electromagnetic stârnit de schimbarea Axei Pământului. Un polițai vine cu Condica Poliției sub braț, ne bagă revolverul sub nas. Zice, nu cumva sunteți în cârdășie cu bulgarii care-au șparlit moaștele Sfântului Dimitrie?! Nu suntem că de fapt noi nici nu mai știm ce suntem, că uite-așa ne-a aruncat prin istorie fenomenul electromagnetic, polițaiul nu înțelege, o ține morțiș pe-a lui.
Acum ce să zicem, Puterile Centrale au cam rasolit-o, Antanta și ea, e o brambureală. Păi domnul Titulescu le-a zis la Liga Națiunilor să se împace dar ei dau cu bombardeaua într-una fără de oprire. Nici Putin nu ia seama, nici Trump și, uite, chinezii cumpără planeta la bucată și ca mâine, poimâine, Doamne Ferește, o să avem ochii oblici, zău așa, nenicule.
În sfârșit, ies românii pe străzi de se sperie Von Mackensen și trimite o poteră de-a lui după bulgari, să aducă moaștele înapoi în București, să fie revoluție ceva mai încolo, nenicule, prin anul de grație 1989.
Partidul Boschetarilor este cu un procent in Urma USR. In primavara o sa le faca cu mana: bye, bye.
Partidul Gunoierilor si-a ales președintele dintre cele mai toxice gunoaie. Gunoiul odata ales s-a urcat la tribuna și a cuvantat: sunt mândru ca sunt gunoi și sunt și mai mândru ca am fost ales dintre cele mai toxice. Am mulțumirea sufleteasca ca un gunoi va fi sufletul și spiritul acestui popor. Gunoaiele care au fost înaintea mea au fost ambalate frumos, dar tot gunoaie au fost prin tot ceea ce au făcut împotriva tarii. Eu o spun răspicat. Sunt gunoi și vreau să comport exact ca un gunoi. Vreau sa institui sclavagia, sa dau drepturile numai lgbtiqistilor, sa distrug orice urma de revolta, gandire logica, inteligenta, bun simt dragoste, adevăr, frumusețe, etc. Vreau ca în tara aceasta totul sa fie infectat, totul sa puta, totul sa miroase a rahat globalist. Vreau ca șobolanii sa circule cu nemiluita prin viata omului simplu pana va ajunge sa-i iubeasca, sa-i venereze și sa li se închine. Vreau ca licuriculiului sa-i ridicam un templu la care cetățenii tarii sa vina precum merg musulmanii la Meka. Vreau ca celor de la UE sa le deschidem un SPA unde noi, slugi credincioase, sa le masam corpul, sa le oferim distracții, orgii, sa le cantam osanale si sa-i ridicam la rangul de zei. Și mai vreau sa vând România sau sa o dau de pomana unor necăjiți ai sortii precum America sau Austria sau Germania sau oricărui stat care vrea sa ne ia de pomana ca să ne taie de Ignat și sa facă pomana sufletelor celor care au murit pentru independenta ei. Și mai vreau ca tot gunoiul care se simte atras de gunoiul nostru, de limbajul nostru, de ridicilizarea unor nume biblice, de disprețul fata de simboluri sa vina in rândurile noastre. Noi suntem ce-i care-l vom face cunoscut pretutindeni. Merita s-o facem. Cine distruge tot ce înseamnă trecut e etalonul nostru. Slava gunoaielor și celor ce gândesc asemeni noua dar nu au curajul sa se declare gunoaie.