S-au zvonit multe în legătură cu Partidul Sulfuroșilor. Unele lucruri ar putea fi adevărate. Mi-au ajuns la urechi și tot felul de baliverne. Aș putea să le amintesc. Dar ar fi curată pierdere de vreme. Partidul Sulfuroșilor s-a născut acum doi ani pentru că muncitorii veniți de pe Saturn au simțit acut nevoia de a se exprima, de a-și apăra drepturile.
Cum sindicatele nu mai au putere de foarte mult timp, muncitorii de pe Saturn au ales să-și facă un partid. Primele lor adunări au fost înregistrate în perioada când Anglia aproape a dispărut sub ape din cauza topirii ghețarilor. Mii de britanici au fost salvați de fregatele noastre în număr de cinci. Unii dintre ei au venit în România și au încercat să-și găsească un rost.
Mulți dintre ei regretă astăzi nesăbuință cu care Anglia a dat un șut meserie Europei. Dar asta e altă poveste. Muncitorii de pe Saturn au muncit destul de bine la salvarea britanicilor. Unii dintre ei au lucrat pe remorchere sau pe vase de pescuit trimise în zonă să salveze pe toți cei care mai putea fi salvați și tocmai din pricina asta și-au atras simpatia populară și uite-așa Partidul Sulfuroșilor trece pragul electoral bine mersi.
Rusia ne-a cerut și ea ajutorul pentru că o mare parte din Siberia a fost acoperită de ape. Mi-a povestit asta un vecin de-al meu care a fost acolo, în Rusia, la fața locului. A fost groaznic, mi-a spus el în timp ce desfundam o damigeană să bem un păhărel. Eram pe acoperișul blocului nostru din Balta Albă și ne uitam cum se retrag apele Mării Mediterane în jos, către Giurgiu, urmărind să prindem marea balenă albastră.
Era clar că o să vină spre București. Aveam însă ceva informații că Partidul Sulfuroșilor voia să prindă balena și să o tranșeze făcând porții babane pentru câteva sute de mii de bucureșteni ca să ciugulească niște voturi. Dacă reușeam însă să le-o luăm înainte, puteam să împărțim carnea și grăsimea, în mod echitabil, tuturor supraviețuitorilor din România. Din punctul ăsta de vedere, acțiunile Partidului Sulfuroșilor ne erau potrivnice. Toți vecinii din blocurile din împrejurimi s-au oferit să participe la marea vânătoare.
I-am avertizat că s-ar putea să iasă cu scântei și să tragem o cafteală meserie cu muncitorii din Partidul Sulfuroșilor. Cum stăteam noi și puneam la cale, am văzut o barcă mai ochioasă care tăia valurile aiuritor de bramburit, când încolo, când încoace. La timonă era Traian Băsescu. Avea un harapnic în mână și tot șfichiuia văzduhul plumburiu și îi tot canonea pe vâslași, vreo șapte la număr. I-am recunoscut prin ei pe Ludovic Orban și pe Klaus Iohannis. I-am strigat dar ei, uite-așa, ei nici n-au catadicsit să se uite la noi.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.