Nu de puține ori, auzim sintagma viața bate filmul. Într-adevăr, sunt destul de dese momente în care episoadele din viața unor oameni sunt mult mai tari și ca intensitate a trăirii și ca poveste în sine decât închipuirile unor scenariști.
Un astfel de exemplu oferă concret antrenorul Politehnicii Iași, portughezul Tony da Silva, fostul fundaș al lui CFR Cluj din urmă cu 15 ani și supranumit Pitbul pentru dârzenia sa. Tony da Silva, deși nu are ca antrenor nici rezultate deosebite, nici experiență deosebită, a fost contactat acum două luni de șefii Politehnicii Iași pentru a prelua echipa de la Leo Grozavu. Moldovenii se aflau în situație dificilă în clasament și obiectivul principal era evitarea ultimelor două locuri, retrogradabile, iar ca speranță clasarea pe un loc deasupra inclusiv a liniei de baraj.
Tony a acceptat să se înhame la o muncă dificilă și plină de responsabilitate pentru că riscul de a eșua era destul de mare. Înaintea ultimelor două etape, situația devenise critică. Dar, tocmai când se părea că funia e de gâturile ieșenilor, aceștia au învins la Sibiu cu 1-0 și apoi, în ultima etapă, au trecut acasă și de Petrolul cu 2-0, reușind incredibilul și datorită celorlalte rezultate. Poli Iași este echipa salvată direct.
La conferința de presă, cei prezenți pur și simplu au înmărmurit când Tony da Silva a dezvăluit un teribil secret din viața sa, un episod cu final fericit petrecut chiar cu o lună înainte de a veni la Iași.
„A fost un an greu pentru mine, am învins un cancer acum trei luni și acum Dumnezeu m-a ajutat și cu asta. Când ești o persoană dedicată, profesionistă, educată, poți să nu câștigi azi, dar mâine Dumnezeu te ajută.
Eu am avut noroc că am găsit un grup extraordinar de băieți. Nu era un moment ușor, era un moment foarte greu pentru club, pentru oraș. Este cea mai mare victorie. Azi am văzut că orașul are nevoie de Poli Iași și Poli are nevoie de oraș.
Nimic nu este întâmplător. Eu acum 15 ani am câștigat primul titlu ca jucător în România, cu CFR Cluj și acum am făcut minuni cu Poli Iași ca antrenor. Eu de obicei zâmbesc, dar acum sunt mort, sunt mai obosit ca jucătorii. Bravo băieților, bravo publicului.
Sunt mândru pentru că astăzi am văzut pentru prima dată un oraș și o echipă împreună. Pentru mine a fost cel mai important lucru să văd tot orașul lângă echipă. Dedic această salvare, pentru mine cât un titlu, lui Leo Grozavu. Nu pot să fiu fraier și să uit ce a făcut omul ăsta. A promovat echipa, a făcut echipa. Din păcate pentru el, lucrurile nu mergeau bine. El a început munca și eu am terminat-o. Mulțumesc, Leo, pentru ce ai făcut pentru această echipă. Este și victoria ta”.
nu are ca antrenor nici rezultate deosebite;
in rest are 1-0.
(rona a pierdut cu 5-1;
nu credem ca medicii se pricep la ceva,
in general)
Caracter de nota 10 ! Cred ca multi antrenori in situatia lui ” trageau focul la oala lor ” dar el s-a simtit dator sa-i recunoasca meritele lui Leo Grozavu !