Planul de atac asupra Iranului a fost subminat de Mossad

Premierul israelian Benjamin Netanyahu a cerut investigarea unei presupuse scurgeri de informaţii către presa, privind atacarea instalaţiilor nucleare ale Iranului. Potrivit ziarului kuwetian al-Jarida, citat de The Guardian, Netanyahu suspectează că scurgerea de informaţii îşi are susra în spionajul şi contraspionajul israelian, Mossad si Shin Bet.

„Personajele importante din structurile de securitate care se opun planului au decis să ofere informaţii către media şi să submineze acest plan”, susţine ziarul arab, adăugând că, în lipsa unor asemenea scurgeri către presă, atacul asupra Iranului ar putea trece de la stadiul de discuţie la cel de implementare.

Premierul, scrie publicaţia citată, consideră că foştii şefi ai serviciilor secrete, Meir Dagan şi Yuval Diskin, au dorit să submineze planurile sale şi ale ministrului Apărării, Ehud Barak, de a ataca instalaţiile nucleare din Iran. Dagan şi Diskin au fost înlocuiţi de la conducerea serviciilor secrete în ianuarie, respectiv mai 2011 şi trecuţi pe linie moartă.

Se presupune că opozanţii unei acţiuni militare în Iran ar fi încercat să o convingă şi pe lidera perincipalului partid de opozitie, Tzipi Livni, să îl atace pe Netanyahu pentru „aventurismul” de care dă dovadă prin conceperea unor asemenea planuri şi pentru că „se joacă cu interesul naţional al Israelului”.

Cei doi foşti şefi ai spionajului şi contraspionajului israelian s-au opus unei acţiuni militare în Iran şi au favorizat combinarea presiunilor diplomatice cu actele de sabotaj. Meir Dagan a declarat, imediat după retragerea sa din fruntea Mossad-ului, că atacarea Iranului este „cea mai stupidă idee din câte a auzit”.

Situaţia seamănă cu cea din Statele Unite în perioada premergătoare invaziei din Irak, în 2003. Atunci, înalţii oficiali din serviciile de informaţii şi din armată s-au opus intervenţiei, însă au fost ignoraţi de seful Pentagonului, Donald Rumsfeld. În momentul în care comandantul armatei americane, generalul Eric Shinsheki, a sugerat că SUA nu vor avea suficiente trupe pentru misiunea din Irak, el a fost înlocuit. La fel, vicepreşedintele Dick Cheney şi-a creat un sistem paralel de informaţii, pentru a nu fi perturbat de oficialii care se opuneau intervenţiei.

Presa israeliană vorbeşte tot mai mult despre mişcări importante la nivelul guvernului privind acţiunile împotriva Iranului. Un cunoscut editorialist al publicatiei Yedioth Ahronoth scria, în urmă cu o săptămână, că oficialii din serviciile secrete se opun unei actiuni militare în Iran. „Netanyahu a expus următoarea ecuaţie la începutul mandatului său: preşedintele iranian Mahmoud Ahmadinejad este Hitler; dacă nu va fi oprit la timp va avea loc un Holocaust. Unii descriu pasiunea lui Netanyahu faţă de aceasta chestiune ca o obsesie: toată viaţa el a visat să fie un Churchill. Iranul îi dă această şansă.”

„Benjamin Netanyahu şi Ehud Barak sunt fraţii siamezi ai dosarului iranian. În politica israeliană are loc un fenomen foarte rar: un premier şi un ministru al Apărării acţionează ca un corp comun, cu un singur scop, cu sprijin reciproc şi cu repetate laude făcute de unul la adresa celuilalt”, mai scrie Yedioth Ahronoth.

Doi cunoscuţi jurnalişti ai publicaţiei Haaretz, cea care a publicat iniţial scurgerea de informaţii privind un atac în Iran, arată următoarele: „Se pare că numai Netanyahu şi Barak ştiu despre aceasta şi poate că nu s-au hotărât. În timp ce multă lume spune că Netanyahu şi Barak poartă un război psihologic sofisticat şi nu intenţionează sa lanseze o operaţiune militară, înalţii oficiali încă se tem de asta”.

Un atac israelian asupra instalaţiilor nucleare dintr-o ţară învecinată nu ar fi ceva nou. În 191, Israelul a efectuat un atac preventiv asupra instalaţiilor nucleare irakiene de la Osirak, iar în 2007 aviaţia israeliană a distrus o facilitate nucleară siriană din regiunea Deir ez-Zor.