Săptămâna trecută, fostul premier israelian Naftali Bennett scria pe platforma X că ”Iranul este o caracatiță”. ”E vremea ca SUA și aliații lor să lovească în capul ei, la Teheran, și să dea jos regimul”.
În aceeași zi, John Bolton, fost consilier de securitate al președintelui Donald Trump, publica un editorial în cotidianul britanic Telegraph: ”Este limpede de ani de zile că îndepărtarea mulahilor și înlocuirea lor cu o forma de guvernare care să aibă sprijinul cetățenilor iranieni sunt condiții cruciale pentru a reduce din insecuritatea din întregul Orient Mijlociu”. ”În loc să facă presiuni asupra Israelului pentru pauze, armistiții și încetări ale focului, Washingtonul și Londra ar trebui să ajute Ierusalimul să-și atingă obiectivul legitim de a elimina Hamas ca forță militară și politică. Este modalitatea sigură pentru a-i convinge pe ayatollahi că pariul lor nu a mers și că sfârșitul lor poate fi aproape”, a mai scris Bolton.
La finalul anului trecut, senatorul american Lindsey Graham cerea administrației Biden să distrugă bazele militare iraniene și instalațiile petroliere, ca ripostă la susținerea pe care Iranul o oferă organizației Ansar Allah din Yemen, cea care impune o blocadă la intrarea în Marea Rosie navelor cargo care au legătură cu Israelul.
Pe acest fond au avut loc atentatele din Iran de miercuri, soldate cu circa o suta de morți, cel mai sângeros atac din istoria țării, după cum scrie presa iraniană de stat. S-a întâmplat la ceremonia de comemorare a generalului Qasem Soleimani, fostul sef al Forțelor Quds ale Gardienilor Revoluției, asasinat într-o lovitură cu drone de către CIA.
Președintele iranian Ebrahim Raisi a declarat că ”atacatorii și criminalii care au fost implicați în atacul terorist vor fi identificați în curând și pedepsiți pentru crimele lor”. Președintele nu a sugerat că în spatele atacului ar fi o țară anume. Însă unii înalți oficiali iranieni au arătat cu degetul către SUA și Israel.
Asta a făcut ca administrația Biden să respingă repede asemenea acuzații și să distanțeze și Israelul de măcelul din Iran. SUA nu au niciun motiv să creadă că Israelul este implicat în explozia din Iran, a spus Matthew Miller, purtător de cuvânt al Departamentului de Stat, adăugând că ”SUA nu au fost implicate în niciun fel și orice sugestie în acest sens este ridicolă”.
Oficialii de la Washington au avut grijă să distanțeze de acest atac sângeros și gruparea iraniană Mujahedin-e-Khalq, un fel de conducere iraniană în exil care speră să preia puterea cu susținere americană și pe care Washingtonul o protejează în Albania, țară membră NATO, unde a construit un adevărat stat în stat.
Atunci cine? La Washington, scrie The Guardian, oficialii preferă să facă aluzii la organizația teroristă Stat Islamic sau la un grup sunnit afiliat. Asemenea organizații ar fi putut organiza atacul din Iran, sugerează Statele Unite. Statul Islamic/ISIS//ISIL/Califatul Islamic (și multe alte acronime și denumiri) este fie justificarea intervențiilor SUA, fie țapul ispășitor pentru multe complicații si esecuri ame„ricane in Orientul Mijlociu. Iar nu puține studii concluzionează că această organizație care a ajuns la un moment dat să controleze bună parte din Siria și Irak este, cel puțin indirect, creația intervențiilor militare americane în Irak, o organizație teroristă desprinsă din Al Qaeda și care i-a primit în rândurile sale pe membrii așa-zisei Armate Siriene Libere (lăudată în presa vestică de mainstream pentru ”moderație” și pentru că lupta împotriva regimului Assad din Siria, dar care s-a dovedit un cuib al jihadiștilor). Iar liderul ISIS, Abu Bakr al-Baghdadi, a fost eliberat de SUA din inchisoarea Camp Bucca, în 2004.
Fostul premier israelian Bennett și John Bolton au dreptate când afirmă că Iranul este în spatele multor tensiuni din Orientul Mijlociu. Iranul nu a ascuns că îi susține pe hutiții din Yemen care au blocat comerțul prin Marea Roșie și au făcut să eșueze misiunea aliată Prosperity Guardian condusă de SUA. Iranul nu ascunde că finanțează și înarmează milițiile șiite din Irak și că domină viața politică din Irak. Până la urmă, aceasta este o mare victorie strategică a Teheranului după aproape un deceniu de dominație militară americană în Irak. Însă un război împotriva Iranului este o soluție pentru a face regiunea mai sigură, așa cum sugerează neoconservatorul John Bolton?
Avem de-a face cu o escaladă în regiune. Marți, o lovitură cu drone a Israelului a dus la moartea unui înalt lider al Hamas, în Liban. Asta poate sugera că războiul din Gaza se extinde. A urmat atacul terorist din Iran. Se adaugă cele este 20 de atacuri cu drone și rachete ale hutiților din Yemen asupra navelor din Marea Roșie. Apoi, bazele militare americane din Irak si Siria au fost atacate de peste o sută de ori de către milițiile șiite, începând din luna octombrie 2023. Toate evenimentele au legătură cu situația din Gaza, iar liderul grupului Kataib Sayyid al-Shuhada din Irak (o miliție șiită susținută de Iran care este acuzată de atacuri asupra militarilor SUA) a declarat că atacurile nu vor înceta până ce nu va înceta focul în Gaza. Această atitudine se poate observa în întreaga lume islamică și ar exista și fără susținerea Iranului. Ce aduce regimul de la Teheran în plus ține de echipamente militare și informații.
Un război împotriva Iranului ar putea, cel mult, să elimine această susținere militară, însă sentimentul dominant în lumea islamică ar rămâne același. Iar războiul mai poate duce și la consecințe nedorite și necalculate, așa cum s-a întâmplat în cazul războaielor din Afganistan sau Irak.
”Rareori se menționează că succesorul actualului regim de la Teheran va fi o formă de autocrație militară. Până la urmă, acesta a fost mediul din are a apărut șahul Reza Pahlavi, în urmă cu o sută de ani, când a înlăturat dinastia Qajar. În eșaloanele inferioare ale Gardienilor Revoluției există suficiente personaje care se vor remarca în timpul unui război precum cel din Irak. Nu există nicio garanție că un Iran post-teocratic, condus de militari și de ultranaționaliști, va fi mai stabil, mai prieten cu vecinii decât este acum”, arată un articol publicat de UnHerd.
”Consecințele unui război care nu-și atinge obiectivele în Iran pot fi grave: țara are suprafața Franței, Germaniei și Ucrainei luate împreună, își poate hrăni populația de 90 de milioane și este obișnuită cu autarhia economică, după aproape două decenii de sancțiuni. Iranul produce mai mult oțel decât orice stat din UE, cu excepția Germaniei. Iranul are hidrocarburi din abundență (iar vânzarea lor în Rusia a redus mult din eficacitatea sancțiunilor americane) și are un complex militaro-industrial impresionant. Dronele iraniene sunt considerate la fel de bune ca dronele turcești Bayraktar și se spune că Iranul a dezvoltat și o rachetă hipersonică. În plus, Forțele Quds ale Gardienilor Revoluției sunt unele dintre cele mai temute servicii care acționează în străinătate.
Apoi, riposta pe care Iranul o poate da prin interpușii săi poate aduce un dezastru. O blocadă a Strâmtorii Hormuz, o componentă centrala a doctrinei iraniene de apărare, ar duce la creșterea prețului energiei. Poate că pentru America aceasta nu este ceva grav, pentru că a devenit exportator net de hidrocarburi. Nici potențialele milioane de refugiați de război din Irak nu sunt motiv de îngrijorare pentru America, pentru că puțini vor lua calea Americii, traversând Atlanticul. Prin urmare, este de înțeles de John Bolton cheamă la război. Înconjurată de două oceane, America nu vede prea multe motive de îngrijorare.
Pentru Washington, un posibil război cu Iranul poate aduce doar probleme legate de costurile foarte mari și numărul mare de morți în rândul militarilor americani. Însă pentru Europa ar fi un uriaș dezastru. Și, având în vedere deciziile majore de politică externă luate de SUA în ultimele decenii, se pare că intrăm într-o zona foarte periculoasă.”
Ayatolha iranieni chinuiesc si chiar omoara femei. Ayatolha evrei omoara femei si copii palestinieni, asta e singura deosebire intre ei. Amindoi sint o ciuma si identici de deliranti.