Clar, nu ne plictisim deloc în țara noastră! Săptămâna aceasta am aflat că Diana Șoșoacă și Alexandru Muraru fac politica externă a României, în timp ce România este prinsă tot mai mult în „războiul dronelor” dintre Rusia și Ucraina, fără a reuși să convingă românii că putem avea o poziție diplomatică care să conteze în proiecția puterii României (nu prea se văd rezultatele concrete ale ședinței speciale a Consiliului de Securitate al ONU, convocată de România după explozia dronei la Galați și nici nu am avut încă nicio tentativă serioasă de a reglementa dialogul cu Ucraina cu privire la când, cum și unde pot fi doborâte dronele aeriene care atacă Ucraina dar care ajung în România, respectiv la modul în care Ucraina comunică cu România în cazul dronelor maritime din Marea Neagră)!
Astfel, Diana Șoșoacă se duce la Sankt Petersburg, în calitatea sa oficială de europarlamentar român (conform propriului său discurs în fața lui Vladimir Putin)! Deși irită bunul simț modul în care Șoșoacă îi aduce osanale dictatorului de la Kremlin nu acest lucru este îngrijorător ci faptul că Diana Șoșoacă spune că România este condusă de la Bruxelles sau comentariile sale negative legate de decizii ale statului român! Mai precis, dacă aceste declarații ar fi fost făcute de Diana Șoșoacă în campanie electorală sau de la tribuna Parlamentului European ar putea fi considerate declarații politice, însă atunci când sunt făcute în fața lui Putin, în calitate de europarlamentar român, lucrurile stau cu totul altfel (pentru că nu cred că România sau Parlamentul European i-au dat mandat Dianei Șoșoacă să facă astfel de declarații).
De-ar fi doar atât am zice că aceasta este noua normalitate în politica externă a României!
Însă apare în peisaj și deputatul român Alexandru Muraru! Nu cetățeanul ci deputatul! Pentru care poziția oficială a României față de China este facultativă! Nu știu dacă Parlamentul României sau Partidul Național Liberal i-au decontat sau nu vizita în Taiwan (sper că nu!) însă acesta a participat, săptămâna trecută, la Forumul pentru Cooperare Democratică de la Taipei, “o reuniune care a adus împreună oameni politici, parlamentari, ambasadori, miniștri, experți în securitate, lideri ai societății civile și cercetători din Europa” (conform propriei sale declarații).
Aici se impune o precizare! Consultând declarația finală a acestui forum (https://www.forum2000.cz/en/news/taipei-declaration-on-democratic-governance-in-the-indo-pacific) nu am văzut nicio referire critică la China sau care să inducă ideea că este o activitate oficială în statul Taiwan, iar pe lista celor care au semnat această declarație nu am identificat niciun ambasador, lucru care ar fi putut induce ideea că vreun stat ar fi fost parte a demersului (nu cred că se pune dacă avem pe listă doi reprezentanți ai Ministerului Afacerilor Externe din Tuvalu – o țară din Oceania)! Nu știu și nu mă interesează în ce calitate au participat aleșii din Cehia, Lituania sau Catalonia dar mă interesează dacă un oficial român nu respectă direcțiile de politică externă a României!
Evident, Ambasada Republicii Populare Chineze la București a reacționat la vizita lui Alexandru Muraru în Taiwan și a transmis că aceasta „contravine politicii oficiale a României”, susținând că Taiwanul este „o parte a Chinei” și că principiul „o singură Chină” stă la baza relațiilor dintre Beijing și București. Chiar nu poți să-i contrazici pe chinezi! Pentru că, de pe site-ul Ministerului Afacerilor Externe din România, aflăm că: “România își menține poziţia constantă de recunoaştere a unei singure Chine, Taiwanul constituind parte integrantă a acesteia”, iar pe lista statelor cu care România întreţine relaţii diplomatice nu apare Taiwan-ul.
Ca atare, Ambasada Chinei la București precizează că Alexandru Muraru a intervenit în mod flagrant în afacerile interne ale Chinei, întrebându-se dacă acesta reprezintă interesele României! Foarte atent drămuită poziția Ambasadei Chinei la București care postează aceste lucruri pe Facebook și nu trimite un protest diplomatic la MAE român!
Însă domnul Muraru pare că nu cunoaște zicala “Dacă tăceai filosof rămâneai”! Pentru că se umflă păsatul în dânsul și se rățoiește la China, fără a se delimita de statul român în declarația sa: “Aflu că Ambasada Chinei în România publică o poziție (violând limba română) referitoare la vizita pe care am avut-o recent în Taiwan. Într-o democrație, parlamentarii nu cer aprobarea unei puteri străine pentru a se întâlni cu cine consideră necesar și pentru a vizita locurile pe care le consideră relevante pentru activitatea lor publică. Aleșii poporului răspund în fața cetățenilor care i-au trimis în Parlament, nu în fața ambasadelor unor state autoritare… Parlamentarii români își vor exercita mandatul fără aprobarea Beijingului, iar politica externă a României va fi decisă la București, nu în sediul vreunei ambasade străine”.
Oare statul român consideră China un stat autoritar sau că Ambasada Chinei violează limba română? Sau că parlamentarii români ar trebui, în calitatea lor oficială, să se deplaseze în Taiwan și să semneze o declarație? Cred că o precizare din partea Ministerului Afacerilor Externe al României ar fi necesară și lămuritoare în acest sens!
La fel cum s-a întâmplat, în anul 2013, când patru parlamentari români au efectuat o vizită privată în Taiwan, dar şi-au folosit paşapoartele diplomatice! La acea dată, Ministerul Afacerilor Externe a publicat, pe site-ul instituției, o declarație prin care reafirma poziția oficială a României privind respectarea principiului „o unică Chină”: “MAE dezavuează deplasările unor reprezentanți ai statului român, inclusiv parlamentari, care prezintă aparența unor misiuni oficiale, în zone precum Taiwan, care nu au fost recunoscute de statul român”.
Poate că Alexandru Muraru ar fi trebuit să consulte site-ul MAE român înainte să facă această deplasare, dar mai ales înainte să se rățoiască la Ambasada Chinei la București! Sau poate că ar fi trebuit să se întrebe de ce nu a primit niciun răspuns, de la Nicuşor Dan, Ilie Bolojan sau Oana Țoiu, scrisoarea deschisă, trimisă anul trecut de nouă parlamentari, prin care solicitau deschiderea oficială a relaţiilor cu Taiwanul.
