Politica și pumnul în plex

Ieșirea demnitarului în stradă nu este ceva nou, a început cu episodul președintelui în geacă roșie afiliat răzmeriței minuțios organizate. Acesta a fost vârful încurajării nelegalității și abordării cadrului improvizat de prăbușire a standardelor publice.

Faptul că acum o senatoare foarte vocală se ia la trântă cu agenții de pază aflați în dispozitivul de protecție a instituțiilor publice, amenințându-i cu plângeri penale, continuă, într-o veritabilă parodie, acțiunea președintelui în geacă roșie.

Acțiunea unui demnitar care aplică asemenea atitudini conține perspectiva unei destabilizări a ordinii de drept. Locul demnitarului este exclusiv acolo unde prin numire, alegere, angajament s-a stabilit. Agresarea polițiștilor și agenților de ordine ar putea să producă efecte contrare și, cu orice risc, acestea trebuie cumva aplicate.

Oricâtă dreptate are o persoană acest aspect nu poate fi valorificat decât în cadrele legii. Faptul că un demnitar poate intra peste un alt demnitar să-l tragă de guler arată nu numai disprețul pentru cadrul legal, însă conduce implicit la anarhie.

Politica pumnului este una cu vechi tradiții în România și nu a încetat după 1990, ea a continuat în varii ipostaze. Nu întâmplator vocala senatoare aplică o strategie tipică activistului comunist, în disprețul nenumăratelor posibilități legale și eficiente pe care le are la îndemână. Preferând ridicarea agitatorica a brațului și acreditarea ideii că instituțiile îi sunt la dispoziție, demnitarul parlamentar se descalifică, excluzându-se din mecanismul instituțional prin care nimeni nu este deasupra legii.

Promovarea vocalei senatoare ca un mare luptător pentru dreptate reprezintă o iresponsabilitate.

Intr-un mediu public și asa degradat de inexistența reformelor și a politicilor publice conforme, încurajarea senatoarei împingând polițiști, funcționari și alte categorii cu atribuții, nu este decât deschiderea unui drum spre barbarie.

Niciun partid nu poate susține o asemenea manifestare care, conștient sau nu, duce dezbaterea din Parlament, din societate, din instituții, din Justiție, spre sfera războiului civil.