Dacă UE continuă să ezite, ”va permite putinismului să pună stăpânire” pe Polonia și Ungaria, arată un articol de opinie publicat de The Times, care mai vorbește și despre „instictele tiranice” ale regimurilor de la Varșovia și Budapesta.
Autorul, David Aaronovitch, reia caracterizarea făcută celor două state membre UE și NATO de către Joe Biden, în timpul campaniei prezidențiale din SUA. Biden a spus că Ungaria și Polonia au ”regimuri totalitare”. Fostul președinte Barack Obama a spus că aceste doua țări din UE și NATO sunt ”în esență totalitare”, în ciuda faptului că sunt „dremocrații funcționale”.
Premierul Olandei nu este departe de aceste opinii; el a cerut excluderea Ungariei din UE, după ce la Budapesta a fost adoptată o lege care interzice în școli propaganda LGBTQ și a schimbării de sex. Dintr-un motiv similar, ambasadoarea administrației Trump în Polonia, poate cel mai înfocat aliat al Statelor Unite în Europa, client fidel al complexului militar-industrial american și cu o viziune profund anti-rusă, a spus că guvernul de la Varșovia este ”de partea greșită a istoriei”.
Recent, după ce Tribunalul Constituțional din Polonia a decis că legea fundamentală poloneză are întâietate în fața legilor europene, UE a pus toate tunurile pe Polonia. Amenințările s-au domolit după intervenția cancelarei Angela Merkel, Germania având interese economice mari în Polonia. Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a propus Poloniei o soluție caracterizată de presa europeană ca fiind una de compromis: Polonia va avea acces la fondurile pentru relansarea economiei după pandemie, dacă va desființa Camera Disciplinară de pe lângă Curtea Supremă (însărcinată cu penalizarea judecătorilor) și dacă îi va renumi în funcție pe magistratii demiși până acum ”pe criterii politice”. Fiecare zi care va trece până la decizia desființării aceslei Camere Disciplinare va costa Polonia un milion de euro, a decis Curtea de Justiție a UE. Iar la această amendă se mai adaugă jumătate de million de euro pe zi, până la închiderea unei mine de carbune (asta în condițiile în care Polonia se bazează pe arderea cărbunelui pentru generarea electricității, iar întreaga UE trece acum printr-o criză energetică).
Din punct de vedere economic, Ungaria și Polonia nu sunt deloc state „iliberale”. Da, premierul Viktor Orban a naționalizat unele companii de utilități, în timpul primului său mandat. Însă același Viktor Orban s-a opus așa-zisei ”armonizări fiscale” cerute de UE, care ar fi însemnat majorarea taxelor pentru corporații. Ungaria lui Orban și Irlanda au fost ultimele țări UE care au fost convinse să adere la taxa unică globală de 15% pentru corporații decisă în cadrul OCDE și G20 – la propunerea SUA. Ungaria i-a primit companiile germane cu brațele deschise, cu o legislație a muncii numită chiar una a ”sclaviei” și cu cofinanțări de miliarde de euro .
Cu siguranță, nu această politică economică a supărat Bruxellesul și Washingtonul, nu ea este cea care pune Ungaria și Polonia de „partea greșită a istoriei”. Ceea ce irită Vestul este refuzul guvernelor de la Budapesta și Varșovia de îmbrățișa obsesiile multuiculturalismului, migrației în masă, rescrierii istoriei, și stilului de viață din Occidentul contemporan. Mai irită faptul că, așa cum arată un articol publicat de Institutul Mises, Bruxellesul și Washingtonul nu au reușit să transforme legile și justiția din Polonia și Ungaria în copii fidele ale propriilor sisteme. ”Polonia și Ungaria se bazează pe sisteme parlamentare pentru alegerea liderilor și adoptarea legislației. Comparați aceste sisteme cu UE – un mamut politic umplut cu tone de birocrați nealeși, cu un Parlament ce nu are drept de inițiativă legislativă, care impune reguli și edicte arbitrare unor națiuni teoretic suverane”, arată articolul amintit, care sugerează că alegerile din 2022 (Ungaria) și 2023 (Polonia) vor fi folosite de serviciile de informații și de rețelele de ONG-uri pentru provocarea unor crize electorale și schimbări de regim. ”Ironia este că SUA ar submina acum două țări aliate. Câtă vreme internaționaliștii liberali fanatici se vor plimba pe holurile Congresului SUA, nu ne putem aștepta decât la acțiuni pentru schimbarea regimurilor, iar țintele vor fi peste tot în lume”.
Presa internațională și ”complexul industrial al ONG-urilor” s-a pus pe treaba și, de ani buni, cataloghează aceste țări drept ”regimuri autoritare” cu ”insticte tiranice”. Aceeași presă și aceleași ONG-uri nu au vorbit despre „instictele tiranice” ale poliției franceze împotriva ”vestelor galbene”, la protestele din 2018-2019, dar le observă în Ungaria, acolo unde protestele anti-Orban nu sunt niciodată dispersate de forțele de ordine. Relatările despre îmbogățirea familiei Orban și a camarilei premierului de la Budapesta sunt catalogate drept simptome ale corupției, alunecării către autocrație și totalitarism. Însă presa europeană nu a vorbit deloc despre corupția la vârf din Franța și despre tendințele autocratice, atunci când fostul președinte Nicolas Sarkozy a fost găsit vinovat pentru încercarea de a mitui un judecător și a fost condamnat la închisoare pentru finanțarea ilegală a campaniei prezidențiale (cazul Bygmalion). Decizia Tribunalului Constituțional polonez privind întâietatea legilor naționale este catalogată drept un pas către ieșirea Poloniei din UE, o încălcare a Tratatului UE, însă presa europeană nu spune nimic despre decizii similare ale Curții Constituționale germane de la Karlsruhe sau, cel mult, arată că verdictul instanței constituționale germane nu a venit la solicitarea guernului, așa cum s-a întâmplat în Polonia.
Amintitul articol publicat de The Times vorbește despre ”putinizarea” Ungariei, unde ”votul este permis, însă partidul de la putere are toți așii”. ”Nu este deloc clar cum sistemul de vot din Polonia și Ungaria poate fi o dovadă a «putinizării». Nu a existat nicio plângere pentru fraudă electorală din partea liderilor opoziției din Ungaria. Fie că autorul Aaronovitch vrea să creadă asta sau nu, urnele de vot din Ungaria nu dispar, iar voturile sunt numărate. Cum își explică Aaronovitch victoria opoziției la localele din Budapesta și din alte orașe mari, câtă vreme «partidul de la putere are toți așii»? Cum își explică actuala campanie pentru alegerile parlamentare din 2022, care este extrem de disputată. Rezultatul este greu de prezis, or nu așa ar sta lucrurile dacă Orban ar avea «toți așii»”, scrie sociologul canadiano-maghiar Frank Furedi, într-un articol publicat de Spiked.
”A sugera că UE trebuie să aibă întâietate în Polonia pentru a împiedica alunecarea țării către autoritarism este un exemplu ciudat de limbaj dublu. Decizia de a pune sub semnul întrebării supremația legilor UE nu este o mișcare autoritară. Este o încercare de a apăra suveranitatea instituțiilor poloneze.
Demonizarea Poloniei și Ungariei este similară cu campania pro-europeană de la referendumul Brexit, bazata pe generarea spaimei. Aaronovitch vorbește despre „mizele extrem de mari” din disputa Polonia-UE. El denunță ”măsurile groaznice” luate de guvernele Poloniei si Ungariei, spunând doar că ”niciuna dintre ele nu implică execuții și tortura”. Dar a aminti în mod gratuit de „execuții și tortură” nu este oare un mod de a sugera că doar apartenența la UE salvează acum Polonia și Ungaria de o prăbușire în haos și violență?
Asta este o distorsionare a realității. Poate că respingerea primatului legilor europene în Polonia este ceva de neacceptat pentru unii jurnaliști. Însă a spune că acest lucru este o mișcare autoritară presupune lipsă de onestitate intelectuală. Guvernele Poloniei și Ungariei nu sunt dictaturi în devenire. Ele nu fac decât să reafirme suveranitatea națională – un principiu care ar trebui să fie susținut de toți democrații”, încheie Frank Furedi.
					
                      
                      
                      
                      
                      
                      
					
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
De ce nu exclud Hungaria din UE ? Abia astept, toti producatorii auto din Jermania au fabrici in HU, vreau sa vad cum schimba euro pe forinti sa-si cumpere productia ! Vorba reclamei: „am facut pe mine de ras”.