Povestea cuprului din Zambia

În 1969, la cinci ani de la independenţă, guvernul din Zambia a hotărât să privatizeze minele de cupru, coloana vertebrală a economiei. Statul a fost cel care a obţinut însă majoritatea acţiunilor şi a format Zambian Consolidated Copper Mines, o companie care nu numai că exploata cuprul, dar ajunsese să fie responsabilă pentru toate programele publice şi sociale din zona de exploatare. A urmat o perioadă în care PIB-ul pe cap de locuitor era mai mare decât cel din Brazilia.

Şocul petrolier din anii ’70 şi scăderea dramatică a preţului cuprului au făcut ca ţara să se îndatoreze şi să recurga la un împrumut de la Banca Mondială. În aceste condiţii, în 1991, a fost ales un nou preşedinte, care a hotărât privatizarea minelor.

Negocieri cu pistolul FMI la tâmplă

Iată cum a avut loc privatizarea, povestită de un fost ministru de Finanţe, Edith Nawakwi, citat într-un studiu realizat de Asociaţia Les Amis de la Terre, in 2010. “Consilierii, care lucrau pentru FMI şi Banca Mondială ne-au spus că preţul cuprului nu se va schimba timp de decenii. Ne-au pus pe masă modele de producţie în care arătau că în mina Nchanga nu nmai este cupru, în mina Mufulira nu este decât pentru cinci ani şi toate aceste modele arătau că productia nu va fi profitabilă pentru următorii 20 de ani. Pe de altă parte, daca privatizam am fi avut acces la împrumuturi şi ajutoare. Nu am avut de ales.”

Experţii occidentali nu au avut dreptate se pare, pentru că, din 2004, preţul cuprului a crescut cu până la 350% faţă de anii în care s-a negociat privatizarea.

Cupru vândut la 20% din valoare

În 1991, valoarea companiei Zambian Consolidated Copper Mines a fost estimata la cel putin 3 miliarde de dolari. Însă, compania a fost împărţită în şapte entităţi şi vândută pentru doar 627 milioane de dolari. Profesorul M. Mpande, fost viceministru al Minelor, declara că la cele 627 de milioane s-au adăugat mite grase.

Preşedintele Frederik Chiluba, fost şofer de autobuz şi lider de sindicat, a privatizat 251 din cele 287 de companii ale statului. Cea mai importanta a fost Konkola Copper Mines, parte a Zambian Consolidated Copper Mines. A fost vândută pentru 90 de milioane de dolari către compania Anglo American, scrie The Economist. Ulterior, compania s-a retras din Zambia. Revista britanică avea, în 2002, o concluzie pentru povestea privatizărilor din Zambia: “După o perioadă lungă de proastă guvernare, nu vă aşteptaţi la un reviriment rapid. Anglo American nu poate recupera decenii de jaf şi management prost. Cu cât afacerile stagnează mai mult, cu atât sunt mai greu de resuscitat.”

De ce sunt secrete privatizările

Tratamentul oferit investitorilor nu se încheie aici. Parlamentarii din Zambia au votat o lege a minelor şi mineralelor prin care ofereau reduceri de taxe investitorilor şi posibilitatea de a-şi repatria întregul profit, fără a investi nimic în Zambia.

Companiile private au semnat cu statul zambian “acorduri de dezvoltare” secrete, prin care li se stabileau drepturi şi obligaţii. Deşi sună frumos, acordurile stabileau exceptarea de la taxe şi de la măsuri de protecţie a mediului a acestor companii şi le făceau imune pe durata a 20 de ani faţă de orice modificare a legislaţiei fiscale sau a mineritului.

Media redevenţelor plătite de asemenea companii în statele în curs de dezvoltare este undeva între 5% şi 10%. În Zambia, legea a stabilit o redevenţă de doar 3%, iar în “acordurile de dezvoltare”, redevenţa a fost fixată la 0,6%. Astfel, în 2007, pe fondul creşterii preţului la cupru, veniturile din minerit au adus doar 0,2% din PIB.

Înainte de privatizări, în mine lucrau 56.500 de muncitori, iar după privatizări au mai rămas 31.000. Serviciile publice şi sociale pe care le asigura compania miniera de stat au fost refuzate de cele private, iar autorităţile locale nu au fost în stare să facă faţă, astfel încât locuitorii din zonele miniere obişnuiesc să spună că locuiesc ca în Bagdad, cu diferenţa că în Zambia nu a fost un război.

Preşedintele în mandatul căruia au avut loc privatizările, Frederik Chiluba (presedinte intre 1991-2001), a fost condambat de justiţia britanică pentru frauda şi alte infractiuni financiare, în 2007. Pedeapsa însă nu se aplică pe teritoriul Zambiei, iar Chiluba a murit in 2011.