Aseară: Aseară pe la doişpe, de fapt, acu’ mi-aduc aminte bine, nu ştiu care a debranşat România de la reţeaua virtuală internațională. Gore a adormit subit pe scări într-o poziţie nefirească. Vardistul din colţ a adormit şi el. Chiar şi Preşedintele României a adormit la brifingu’ de presă de la Palatu’ Prezidenţial. Au adormit pe rând serviciile secrete, biserica, partidu’ cutare şi partidu’ cutare, societatea civilă, mă înţelegi, covrigaru’ Petre, Bodo, barcagiul Petru, Petrache cu Maglavitu’, Bobolina, Gucci Gambino, şotroniştii, blogării, aurolacii din Amzei, toţi primarii din Rurala Naţională, colonelu’ Lubomir, Bardowsky, echipa de fotbal din Giuleşti şi întreaga Ligă, analiștii politici Mache și Pache. Întreaga Românie, debranşată, s-a pus pe sforăit.
Tocmai: Tocmai am reuşit să scap teafăr din New York. Termitele mi-au căzut greu la stomac, FBI-ul m-a confundat cu un cecen supărat pe americani, gherilele ruse din Los Angeles s-au luat de mine pentru nu ştiu ce pricini legate de Insula Şerpilor, un cubanez, văr cu Fidel Castro, a vrut să mă împuşte, hahalera, bla, bla, bla. Am bănuit că-l trimisese Obin Oba şucărit pe mine pentru că-l încondeiasem la Bucureşti, la Primul Ministru Belizarie. Belizarie îmi era dator cumva dar, mai mult decât atât, era sub controlul meu prin purtătorul lui de cuvânt, agent dovedit al maghiarilor, dar eu sunt prieten cu ei! Ce credeați? Istoria are umbre și penumbre!
Polițiștii: Polițiștii din Balta Albă l-au arestat pe Marco Polo chiar la intrarea în metrou, afirmă unii martori oculari. Acum, ce să zic, de aici încolo, mărturiile se bat cap în cap. Potrivit unor martori, polițiștii l-ar fi caftit zdravăn pe Marco Polo pentru că n-au luat țeapa cum că Drumul Mătăsii ar trece chiar pe-acolo. A fost informat Parlamentul. A fost informat Guvernul. A fost informat Președintele. Partidele politice din România nici n-au vrut să audă de caz, au dat înainte cu furtișagurile, tevaturile și scamatoriile lor. Unii martori afdirmă că polițiștii l-ar fi trat cu bândețe pe Marco Polo. În sfârșit, Uniunea Europeană ne-a cerut în mod expres să-l eliberăm pe Marco Polo confundându-l vezi bine cu Bivolaru. În cele din urmă, Marco Polo a ajuns la Berlin.
Pălăria: Pălăria, singurul lucru pe care mi-1 lăsase moştenire unchiul meu, mi se rostogolise în apropierea bordurii. Am ridicat-o, am şters-o de praf şi mi-am îndesat-o pe cap. Am făcut câțiva paşi imitându-1 pe Chaplin, în timp ce prietenul meu, barmanul, se prăpădea de râs. M-am urcat pe skate-board, mi-am fă cut vânt şi am reuşit să parcurg vreo cincizeci de metri. Mă simţeam uşor, lipsit de griji şi foar te tânăr. Am făcut o plecăciune şi mi-am scos. pălăria. Ca prin minune, după atâția ani, din ea apăru un mic buchet de flori.n Stai, așa, nu te mișca! Uite-i că vin! Erau toți politicienii din București. Era Ziua Internațională a Omului Politic. Care alegorice, sloganuri electorale, găleți și saci cu orez, bidoane cu vin și butoaie cu bere. Hai să ne ușchim că nu mai are nici o noimă!
Primul Ministru: Am fugit de Bucureşti, am fugit din Bucureşti. Nu pentru că m-ar fi urmărit careva. Prim Ministrul Belizarie tre’ să fie fericit că a scăpat de mine. Cui i-ar plăcea să se ştie în curu’ gol în faţa altuia? Belizarie ştie că ştiu toate secretele lui dar neavând controlul total asupra Serviciilor Secrete Speciale n-a reuşit să pună la cale un şantaj, o ambuscadă sau mai rău. Că un Prim Ministru ca el e omul Moscovei ce importanţă are? Iau masa cu Bobolina în Hawai! Cam într-un ceas. Un telefon misterios m-a scăpat de nebuna de NKVD-istă din Havana şi m-a pus pe direcţie, direct spre Hawai. Când să cobor din aeroport, dau nas în nas cu Bobolina. O întreb ce mai e prin România. Toate bune zice Bobolina, rușii au intrat în Ungaria. Auzi la ea, Bobolina, ce mincinoasă! Și ea incognito prin Hawai, să se bronzeze un pic.
Ficțiunile astea ale mele sunt de fapt niște fapte de iubire. În imensitatea vălurită a Cosmosului, a pierde iubirea e echivalent cu lipsirea de metafizică. Lipsirea de metafizică vine cu pandemiile halucinante, cu războaiele catastrofice, cu nebunia genocidului. Ficțiunile astea ale mele nu sunt babardeli fantomatice în periferia politicii și nici deșanțate injurii la adresa politicienilor ticăloșiți. Ținta mea e mult mai sus. Aceasta fiind o aroganță, iată de fapt cât de pipernicit sunt din punct de vedere cosmic.
Tovarasul ala ramolit era tatăl meu, dar cum nu vad la distanta, fiindca dupa cum ați putut constata pe propria Pieleanu nu am si nici nu am avut viziuni și nici nu înțeleg misiunea mea pe acest pământ, am comis un act de lej tata, drept pentru care acesta s-a apropiat de mine vijelios și mi-a aplicat doua perechi de palme impare, de au întrat în ecou toți pereții Palatului cu aparatura de înregistrare cu tot. M-am simțit foarte prost, deși aceasta era calitatea mea obișnuită 24 de ore din 24, cu excepția orelor de somn și de gândire abstracta cu teatru absurd și, am chemat medicul de garda. Medicul nu a putut veni fiindcă era șingur și nu putea părăsi ghereta de paza, asa ca am dat telefon la 112 și a venit salvarea Frontului National care m-a recuperat încă de când aveam 30 de ani la Revoluție, fiindcă altfel nu ajun-geam clasic fără termopan, aici și era păcat dacă stai sa te gândești cât s-a investit in mine in anii de dinainte de Decembriei 1789, fiindcă asa mi s-a prezentat mie și încă la vreo o mie de participanti la o instruiere despre revolutia Socialista care atunci a început și încă nu s-a terminat, caci are un fond de rezerva ine-pui și ine-gaina- zabil. În concluzie m-am simțit asa cum ma simt de obicei de Ziua international a Poli-trucului. Ambasadorul USA m-a rugat, la finalul recepției, sa fac un truc. Sincer, nu prea înțeleg ce e ala truc, dar mi-am permis sa-i dau una peste nas și sa-i spun Pinochio ambasadorului. Am regretat amarnic. De atunci, stau ca un câine flamand, aruncat de la casa de către stăpânii și schelaiesc cuvinte de jale și de regret cu adanca prețuire pentru poporul american și diplomații sai. Azi, ambasadorul a făcut un gest de mărinimie. M-a tras de ureche și de coada. M-am simțit flatat. Inseama ca acțiunile mele de bun simt și de demnitate prezidențială încep ca sa-si arate roadele.
Însemnările unui navetist- A fost ” Ziua Internațională a Omului Politruc”. Firește ca mi-am oferit, cu acest prilej, o distinctie” Ghinionul in grad de cucuvea”. Unii au comentat pe la geamuri, dar au fost urgent reperații și diferiți justiție. Na, ca am început și eu sa am cunoștințe despre jurstitie și despre dreptul anal constient, de care oricum nu am ținut acont și nici nu voi tine, fiindcă eu nu am treaba din proprie inițiativa legislativa, ci numai când unii îmi dau de lucru ca să mi se considere venit suplimentar la pensia de intretinete din partea amicilor străini și a statului Roman. La ceremoniere, a fost și reprezentantul NATO, Mircea Geoale, pe care vazandu-l fără cascheta l-am cufundat cu Arafat, Ioul Bener și Teniși Salalasi, drept pentru care m-am adresat cu apelativul ” Frate, mai sunt va-labile apele de oaie. Vicepreședintele mi-a răspuns carstic ca totul este pus în grafiti și ca nu avem de ce sa ne facem probleme atat timp cât flancul estic este asigurat la o societate de asigurări din America lui Vespuci și a lui Vasu de Gamba. Asa ca am ridicat paharul de șampanie Madame Pompa- suav și le-am urat invitaților ” La mulți ani!”, cu ocazia revelionului de anul viitor la care o sa fiu prezent în calitate de invitat special din partea soției și a grupului de SPP-isti care ii coordonează tactica și tehnica de apărare in caz de atac cu racheta din partea lui Pu-tin mai la dreapta ca s între și tovarasul ala ramolit în poza.
gooagl a luat-o razna:
la cautarea
„www.idt.com › document › pcn › pcn-a0802-01-material-change”
ne raspunde cu:
„[PDF] Combination gene therapy for HIV using a conditional suicidal gene …”