Interviul domnului Nicolae Breban, apărut în Cotidianul în 24 decembrie 2019, a atras atenția profesorului universitar Mircea Martin. Director de editură, editor de carte, teoretician literar, Mircea Martin a trimis pe adresa redacţiei un drept la replică, pe care îl prezentăm integral:
„În atenția domnului Cornel Nistorescu, Directorul ziarului Cotidianul
Stimate Domnule Director,
În legătură cu interviul domnului Nicolae Breban, apărut în Cotidianul în 24 decembrie 2019 (preluat din Contemporanul din 5 decembrie), vă rog să publicați – pentru o corectă informare a cititorilor dumneavoastră – textul care urmează.
„Într-o bună parte a unui amplu interviu, dl Breban se referă la manualul de limba și literatură română pentru clasa a XII-a, publicat la editura Art (aprobat de Minister în 2007), semnat de profesoarele Elisabeta Lăsconi Roșca, Carmen Ligia Rădulescu, Rodica Zane și coordonat de mine, acuzându-ne de toate relele posibile și imaginabile („foarte prost gândit și făcut”, „fals, prost scris și tendențios”, „limbaj pretențios, găunos” ș.a.m.d.) și conchizând, fără vreo șovăire sau tresărire de conștiință, astfel: „Acest manual este o murdărie fără margini”. Sic!
Surprinzător, înainte de a porni în iureșul său agresiv, dl Breban vorbește despre „prudență epistemologică” și „simț al măsurii” fără a-și da seama cât de ironic sună acești termeni în gura domniei sale și în contextul dat. Numai că atunci când te crezi chemat să decizi, să stabilești ce e curat și ce e „murdar”, ce e adevăr și ce e „minciună”, s-ar cuveni să cercetezi cât de cât situația din spațiul asupra căruia lași să cadă verdictul tău; mai mult, ar fi chiar în interesul propriei tale reputații de scriitor și, în plus, de academician, să te documentezi, fie și cu un minim efort.
Din păcate, dl Breban nu știe multe lucruri din domeniul la care se referă și nici n-a încercat să le afle. În ciuda marelui său talent și a unei netulburate încrederi în sine, comentariile sale cu privire la manualul ales drept țintă sunt ale unui neavizat: neavizat ca toți neavizații.
Nu, nu voi lăsa această judecată necircumstanțiată, deși efectul ei retoric se pierde astfel. Să observam ce forță de impact are fraza dlui Breban despre „murdăria fără margini”! În ce mă privește, mă simt obligat să spun că „neavizarea” scriitorului academician se reduce la problema manualelor școlare – la care ține, totuși, să se refere.
- În primul rând, se raportează la respectivul manual ca și cum ar fisingurul manual de română aflat în circuitul didactic actual. Nu, domnule Breban, nu e deloc singurul… Din 1999-2000, oferta instructivă pentru liceu în România s-a multiplicat, astfel încât, în urma unor concursuri și a unor evaluări ale Ministerului Educației, au apărut așa-numitele manuale alternative de liceu, înlocuind manualul unic. Există astfel, la ora actuală, pentru disciplina limba și literatura română 10 (zece) manuale pentru clasa a XII-a, în circulație. Fac această precizare nu spre a abate înverșunarea dumneavoastră și asupra acestora, ci pentru a o contextualiza și, eventual, a o calma prin comparație.
- În al doilea rând, dl Breban își închipuie, în mod greșit, că manualul de clasa a XII-a trebuie să dea seamă despre literatura română în ansamblul ei, uitând sau ignorând cu nonșalanță faptul că literatura se predă în toți anii de liceu (nu doar în ultimul!), conform unor programe, că materia de studiu este împărțită astfel încât în fiecare an se urmăresc obiective și teme specifice. Situație bine cunoscută de profesori, de elevi și de toți cei preocupați de soarta școlii românești. Prin urmare, dacă opera unui scriitor important nu este discutată în manualul dedicat clasei a XII-a, nu înseamnă câtuși de puțin că a fost ignorată, ci doar că a fost prezentată într-unul dintre manualele aferente anilor anteriori. O minimă onestitate profesională și academică ar fi trebuit să-l oblige pe Nicolae Breban măcar să răsfoiască și manualele pentru clasele a IX-a, a X-a, a XI-a și să citească programele respective, înainte de a arunca acuzații atât de grave – și, din păcate, neîntemeiate – cu privire la absența unor mari scriitori precum Liviu Rebreanu, Lucian Blaga, Marin Preda și alții.
- Liviu Rebreanu și Lucian Blaga nu lipsesc din seria de manuale pe care am coordonat-o și care se întinde pe întreg ciclul liceal. Cum să creadă Nicolae Breban că scriitori de o asemenea valoare puteau să lipsească din vreun manual de liceu apărut în România? Liviu Rebreanu este prezent, în secțiunea dedicată prozei interbelice, atât în manualul pentru clasa a X-a, cu analiza romanului Ion, cât și în cel pentru clasa a XI-a, cu analiza romanului Ciuleandra. Blaga este, la rândul lui prezent (cu analiza a două dintre poemele sale), alături de Bacovia, de Arghezi și de Ion Barbu, în secțiunea Poezia interbelică chiar în manualul de clasa a XII-a, comentat de dl Breban. În cuprinsul aceluiași manual este analizată și capodopera lui Marin Preda, Moromeții. Cum poți să spui că nu există ceva ce există și poate verifica oricine că, într-adevăr, există! Și cum am putea numi o asemenea afirmație sau negație?
În ciuda impresiei grăbit-revoltate a autorului, și opera lui N. Breban este prezentată în manualele pe care le-am coordonat, inclusiv în cel de clasa a XII-a, mai exact, la pagina 183, în cadrul capitolului „Tipuri de roman în perioada postbelică”. Iar în manualul pentru clasa a X-a, romanul său, În absența stăpânilor, este primul prezentat și analizat în cuprinsul capitolului „Proza după cel de-al Doilea Război Mondial”. Jurnalul fericirii de Nicolae Steinhardt, a cărui absență o denunță – tot neîntemeiat – dl Breban, este, la rândul lui, analizat în manualul pentru clasa a IX-a.
- Din modul în care dl Breban își conduce discursul, focalizat asupra unui singur manual (și asupra persoanei mele), rezultă că-și închipuie – greșind o dată în plus – că profesorii care concep și redactează un manual scriu despre cine vor ei, despre ce vor ei și cum vor ei. Nu, domnule Breban, un manual de română nu este nici eseu, nici critică literară, nici măcar istorie literară propriu-zisă. El trebuie să se plieze unor exigențe specifice domeniului în care se desfășoară acțiunea sa. O lecție de literatură are, trebuie să aibă, o dimensiune pedagogică inconturnabilă. E un truism care se cere subliniat în contextul de față. Libertatea autorilor de a alege scriitorii pe care să-i includă și temele pe care să le dezvolte este limitată – și orientată în același timp – de o programă curriculară dată (stabilită de o comisie a Ministerului Educației pentru fiecare an de studiu).
Lansate în 1999, aceste programe s-au modificat în 2006 iar, în consecință, și compoziția manualelor de română. Nu poți să apreciezi corect conținutul unui manual dacă nu ai consultat în prealabil programa oficială a fiecărei clase de liceu în cele două versiuni ale ei. Sau poți, dar, în acest caz, ajungi să polemizezi, în necunoștință de cauză – cum i se întâmplă domnului Breban – cu programa, nu cu autorii pe care îi ai în vizor. O asemenea reacție ar fi avut rostul ei în 2000 sau în 2006, nu abia după atâția ani!
Invocarea programei oficiale nu trebuie câtuși de puțin înțeleasă ca o scuză în raport cu acuzațiile domnului Breban. În ciuda părerilor domniei sale – spectaculos subiective – nu considerăm că dintr-un manual liceal de română aflat în uz în acești ani ar putea lipsi un capitol dedicat Avangardei (nu „o treime din carte”, ci 12 pagini din 232!), nici un alt capitol, cel despre postmodernism – curent literar (prevăzut în programă) care s-a manifestat în literatura română în anii 80 și chiar mai devreme, nu „s-a instalat după Revoluție”, cum crede Nicolae Breban, și nici nu are vreo legătură cu Gabriel Liiceanu, cum susține domnia sa, stârnind o perplexitate generală.
Prezentarea „generației 80” este, și ea, prevăzută în programă și, oricum, nu văd (nu vedem) cum operele tinerilor scriitori afirmați în acel deceniu ar fi putut fi sustrase atenției liceenilor români contemporani. Autorii respectivi sunt prezentați în mod echilibrat, ca și, de altfel, predecesorii lor: nicidecum ca niște „titani”, dar nici ca „niște băiețași care au scris câteva romănașe de mâna a doua sau a treia”, cum îi califică dl Breban. Sunt părerile domniei sale, nu fără legătură cu opera proprie, păreri pe care un profesor respectuos față de condiția sa nu-și îngăduie să le transmită elevilor săi.
Prin urmare, aserțiunile alarmante ale acad. Breban referitoare la absența marilor scriitori din manualele coordonate de mine sunt false și neavenite, provocate de necunoaștere, nepregătire și neglijență, pe de o parte, iar pe de altă parte, de impresia – greșită – că opera proprie nu e luată în considerare; sau nu e tratată pe măsura propriilor așteptări – punct în care discuția rămâne deschisă.
- Din păcate, neadevărurile nu se opresc aici, rechizitoriul romancierului continuă cu o invenție, cu o născocire. Nicolae Breban îmi atribuie, pur și simplu, o idee, „o idee greșită, falsă și puțin ticăloasă”, anume aceea că aș „confunda renașterea literaturii cu … căderea comunismului în România”. Îl desfid, îl somez, îl rog pe Nicolae Breban să-mi spună exact unde – în cuprinsul manualului vizat sau în vreuna dintre scrierile mele trecute sau prezente – a întâlnit, formulată ca atare, o asemenea idee. N-am susținut niciodată – și n-aveam cum să susțin – o astfel de teză pe care o consider falsă tocmai pentru că neagă semnificația și valoarea literaturii produse sub regimul comunist și împotriva cenzurii și dictaturii instaurate de acesta. Mi-e greu să înțeleg de ce a împins dl Breban atacul său, oricum brutal, până la această invenție crasă și de-a dreptul scandaloasă !
- Din păcate, asaltul dlui Breban nu se oprește, „execuția” continuă, servindu-se de repere neașteptate, cum este, de exemplu, inventarul ilustratiilor din cuprinsul manualului. Se reiau cam aceleași acuze, acum sub pretextul absenței fotografiilor marilor scriitori: „Blaga nu are o poză în manualul coordonat de dl Martin. În schimb Stalin are mai multe poze…”. Tot despre Blaga, dl Breban afirmă că „nu are nici jumătate de pagină”. Nu știu, realmente, ce să mai cred: dacă tot nu a luat în mână decât un singur manual (din cele patru pe care le-am coordonat), de ce nu-l va fi răsfoit cu atenție dl Breban măcar pe acesta? Nu cu multă atenție, doar cu puțină, atât cât negațiile sale să nu jignească evidența însăși, evidența materială. Blaga este, bineînțeles, prezent în respectivul manual, cu 8 pagini de analiză (conform programei) și, tot bineînțeles, cu poză.
Rostul pozelor lui Stalin (de fapt, o fotografie oficială și două reproduceri de tablouri, avându-l în centru, și aparținând unor pictori sovietici) este acela de a documenta o epocă – anii ’50 – în care literatura a fost „aservită ideologiei comuniste”, cum sună și titlul capitolului impus de programă. Aceste fotografii nu au fost inserate „în schimbul” sau „în locul” fotografiilor scriitorilor români, nu sunt la concurență cu acestea, țin de alt plan al discuției; ele sunt menite să ilustreze cultul personalității lui Stalin, nicidecum să-l omagieze pe dictatorul bolșevic în dauna scriitorilor români, cum sugerează academicianul Breban. Sunt, de altfel, convins că toți elevii de clasa a XII-a care au privit respectivele fotografii au înțeles, fără vreo ezitare sau confuzie, rostul strict documentar al acestora.
…Am citit cu stupoare și tristețe incriminările (în gol!) ale dlui academician Nicolae Breban… În loc să atace problemele adevărate și grave ale școlii românești de astăzi, domnia sa provoacă o polemică fără obiect, pornind de la impresia – falsă – că nu se regăsește în paginile unui manual și dovedind că reperele sale sociale și morale sunt irepresibil subordonate propriului orgoliu. Sunt astfel adus în situația nedorită de a-i da o replică unui om pe care îl știu bine din prima tinerețe, unui scriitor pe care-l prețuiesc sincer tot de atunci. Am susținut, de altminteri, începuturile scrisului domniei sale cu toată convingerea (am scris elogios despre primele sale trei romane, între 1966-1969, când am ținut cronica literară a revistei Amfiteatru). Adaug aceste detalii, ușor verificabile, doar pentru a-i face pe cititori să priceapă cât de șocat am fost în fața furiei dezlănțuite a cărei țintă m-am pomenit că sunt!
Ceea ce face cu atât mai de neînțeles atacul dlui Breban este publicarea, în același număr al Contemporanului din decembrie 2019, a Punctului de vedere al Academiei Române privind unele aspecte ale învățământului preuniversitar din România semnat de membrii Prezidiului Academiei. Text magistral, argumentativ, echilibrat și lucid, problematizant și analitic, un veritabil Discurs asupra stării învățământului românesc. Din păcate, dl Breban nu pare să fi citit nici acest text pentru că, dacă l-ar fi parcurs cu oarecare atenție, ar fi fost condus, în mod logic, spre o altă atitudine și spre o altă abordare, n-ar mai fi proferat atâtea neadevăruri flagrante în ultima parte a interviului său.
Îi las dlui Breban un interval rezonabil de timp pentru a se documenta și a ajunge măcar la o cunoaștere minimă a problematicii referitoare la manualele de liceu, descoperind astfel și ce lipsește, respectiv nu lipsește, din seria de manuale pe care am coordonat-o…
Rămân în așteptarea scuzelor pe care sper să aibă tăria și decența să ni le prezinte mie și colegelor mele pentru acuzațiile sale nefondate.
Mircea Martin“
Precizare–Titlul dreptului la replică aparține redacției Cotidianul
Mircea Martin este un critic literar, eseist, director de editură, editor de carte, teoretician literar și profesor universitar român. Din 2014 este membru corespondent al Academiei Române.
Domnule profesor Borbely Stefan numeni nu-i contestă domnului profesor Mircea Marian valorea și opera, dar sunt și intreprideri în carieră în care ai eșec. Ori prin rezultatele de pe “piața” vorbitului și scrisului din România de către cei invățații după manualul incriminat, această realizare a domnului profesor este un faliment. Majoritatea comentatorilor ne-am rezumat la rezultatele manualui. Este limba română o limbă respectată și vorbită cu drag de români? Cu intenții strict prietenoase vă intreb ați văzut la televiziunile în limba maghiară din țară sau Ungaria cineva să-l conteste sau să-i minimalizeze opera lui Petöfi Sádor în stilul cu este tratat la noi Mihai Eminesc? Există în cărțile de Limba maghiară sau de Istorie un amestec de noțiuni și date contradictorii care te fac să te indoiești de trecutul tău, de națiunea ta? Copii dumneavostră la petreceri cântâ aceleași cântele izvorâte din sufletul de maghiar, de ungur ca și dumneavoastră, părinții dumneavoastră sau bunicii dumneavoastră? Nu este emisiune de intelectuali la care să nu fie adus în discuție maghiaritatea și maghiarismul “a magyarság”? Conține cartea de Limba Română a domnului Miecea Marian noțiuni ce definesc “românismul”? Se învața la limba română poezia Patria Română a lui George Coșbuc? “S-or lupta să ne păzească / Limba, legea românească / Și vor face tot mai mare / Tot ce românismul are:” Aici e disperarea noastră față de manuale și roadele lor.
Acest aşa-zis „profesor Martinel”, pe care îl bălăcăriţi suburban şi impardonabil în comentariile Dumneavoastră, este membru corespondent al Academiei Române şi un intelectual consacrat, respectat, autor al unei opere durabile, publicate atât la noi, cât şi în străinătate. Mă mir că ziarul „Cotidianul” îngăduie şi pune în circulaţie asemenea aberaţii. Prostia ar trebui cenzurată, fiindcă e contagioasă şi se răspândeşte repede. Prof. univ. dr. Ştefan Borbely
Jalnicilor!!
Căci nu va pot spune Crailor.
Desi exista o „programă curriculară”a Min.Inva, autorul vb.de „2 versiuni”dupa care se intocmesc manualele!
Ce sa intelegem de aici?Ca fiecare autor/autopri isi alege ce ii doreste inima si indoctrineaza elevii cu ce vrea,despre limba si literatura romana iar ministerul ZOMBI al „INV.si Educatiei”aproba ?La „piata”pe alese”!Constatam cu stupoare ca scriiitorii nostri nationali Liviu Rebreanu este prezent, în secțiunea dedicată prozei interbelice, atât în manualul pentru clasa a X-a, cu analiza romanului Ion, cât și în cel pentru clasa a XI-a, cu analiza romanului Ciuleandra;În absența stăpânilor romanul dlui Nicolae Breban este primul prezentat și analizat în cuprinsul capitolului „Proza după cel de-al Doilea Război Mondial” in manualul de cls.X, Jurnalul fericirii de Nicolae Steinhardt analizat în manualul pentru clasa a IX-a-sub ac.titlu.In manualul tovarasului MArtin si a celor 4 savante „coledge”de cls.XII a scapat Marin Preda cu Morometii si 2 poeme de Blaga, alături de Bacovia, de Arghezi și de Ion Barbu, în secțiunea Poezia interbelică.Cu alte cuvinte toti marii nostrii scriitori si poeti sunt „interbelici” sau „dupa al doilea razboi mondial”risipiti prin capitole si clase inferioare celei a XII-a In ultimul an de liceu,tov.MArtin a adus obolul „avangardismului” si „postmodernismului”dupa 89,adica maculaturii de rigoare !CINE PERMITE MIN.INV. sa permita ciopartirea,sa faca o asemenea „istorie”a limbii si lit.romane dupa criteriile cui, cand exista unul singur:VALOAREA ? Cine ascunde,distruge VALOAREA Lb.si LIT.ROMANE NATIONALE fara legatura cu Stalin, ce-i cu Stalin si pozele lui in cls.a XII a an de varf in tratarea literaturii si limbii romane?POLITICA MINCINOASA SI PERVERSA IN INV.-critici,academie, edituri,-„armata culta tradatoare”,bataie de joc!
Chiorule, nu cumva lucrezi la politia politica, de le stii asa de bine?
acest domn Breban nu este „brebenelul” care ” dadea cu subsemnatul ” la fosta politie politica sau ma insel!!!! asemenea altor c-academicieni- vezi balaceanu stolnici.
deci in concluzie :in scuza aplicam principiul: nu este al meu cel mai prost manual al altora este mai prost. de unde stie ca despre al lui vorbea NB. greseala dlui Martin este ca a crezut ( si crede in continuare) ca este in masura si in drept sa faca un manual. ce il recomanda, …ce inseamna „alternativ”, alternativ la ce? maine o sa faca fiecare profesor un manual alternativ, dupa ” parerea sa”.
Domnule profesor Mircea Martin ar trebui să acceptați că limba română care se vorbește în media, oficial și în jurul nostru este și rodul manualelor de Limba română și că aceste manuale sunt perfectibile pentru în lumina rezultatelor. Acelor ce le învață și dau examene conținutul manualelor și modul de abordare nu le trezește dragostea pentru limba și literatura română, bucuria și mândria că vorbesc românește, că sunt români. Ba chiar din contra. Un profesor de limba magiară în anii 90 spunea la TVR emisiune în limba maghiară că rolul manualului și al profesorului de limba maghiară este de a-l face pe elev să iubească limba maghiară, să-și dorească toată viața că citească literatura maghiară, să vorbească cu plăcere în ungurește. Credeți că manualul care l-ați coordonat întrunește aceste deziderate? Sau este o materie care necesită mediatori, care generează subiectele de la bacaloreat adevărat “cumplit meșteșug de tâmpenie”. Credeți că ce fac profesorii la orele de limba românâ, în spiritul manualelor de limba română, stimulează elevilor dragoste de citit, cititul de literatură română?
rezultatul actalelor manuale si a noilor metode de invatamant se vede cu ochiul liber. Desigur ca si marele Breban s-ar fi putut exprima mai precis dar trebuie sa tinem cont ca a fost vorba de un interviu si nu de un articol.
Recomand autorului de manuale sa dea la randul lui un interviu pe tema data. Sa provoace si sa continue apoi cu o polemica prin articole din care sa castigam si noi ceva. Scuzele nu isi au rostul aici.
D-le Codrut, foarte bine si clar spus.
Dezastrul scolii romanesti de dupa 1990 se datoreste in cea mare masura acelor manuale alternative mult laudate de acest ilustru necunoscut Martin.
Mediul cultural din RO e dilematic, mereu plin de orgolii. Polemisti academicieni, profi universitari, critici,preoti au asistat insa in ultimii 30 de ani fara prea mare influenta la neglijarea, minimalizarea, relativizarea rolului invatamantului in societate. Şcoala din RO a ajuns, dintr- o instituţie menită sa transmita tinerilor permanenţe ale culturii si civilizaţiei romanesti, un camp tactic pentru cei care destabilizeaza Romania si teren de business pt edituri , coordonatori de manuale. Şcoala a decazut in calitate, dar expertii, lobbistii reformelor, comis voiajorii, inspectorii, ministrii „noii educaţii democratice“ au sporit in averi. Atatea vocaţii ale tinerilor se cer împlinite, dar aspiratiile majoritatii tinerilor,competitia onesta,selectia valorilor sunt distruse intr-un Sistem educational planificat haotic de komisari internationalisti, de clanuri de profitori din Minister, inspectorate, edituri „pedagogice“; toţi fac ce se cere „la export“, ce le cere piaţa globală a corporatiilor,ce sugereaza partidul… Chimia anorganica a sorosismului, a corectitudinii politice , a sexomarxismului au infestat chimia organica a sistemului educatiei nationale. De aceea nu mai avem scriitori marcanti, dascali care sa cultive in plenitudinea ei Cultura romaneasca clasica. Dar avem « polemisti progresisti », un sistem de agresiuni publicitare, divertismente asamblate de reformatorii educatiei, puzderie de analfabeti, de manelizati, consumatori de droguri etc ! Şcoala are nevoie de o organizare vocationala, patriotica, de decidenti cu constiinta nationala pt a-si indeplini rolul de a cultiva in sufletele copiilor, tinerilor, permanentele Culturii poporului, Curajul, Demnitatea, Civismul,Solidaritatea, de a aseza Tara pe temelii sigure, de a pregati responsabil Viitorul pt Natiune.
Este rezultatul muncii ong-urilor sorosiste. Ma rog, al celor aciuati strategic in acele cotloane. Onor profesorul Martin o face si el parte din vreun ong? Intreb doar.
Fara sa citesc „polologhia” lui Martin, afirm un singur lucru, manualelele alternative a fost si raman cea mai proasta masura din invatamantul romanesc! Asta ar fi ca si cum un automobil sau avion se conduc dupa manuale/instructiuni alternative!
Daca marele scriitor N Breban a stabilit ca manualul de romana este o porcarie, fiti siguri ca asa si este.
Martzafoiului acela de profesor Martinel, nu poate contrazice concluziile unui asemenea talent si om de o deosebita verticalitate morala ca ale scriitorului N Breban.
Asta-i ca si cum Rica Venturiano l-ar contrazice pe Eminescu.
Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la calitatea absolventilor de liceu care „au invatat” dupa aceste manuale, sunt disperat ! Drumul spre analfabetism (functional sau total) este pavat cu bunele intentii ale kacademicienilor vechi si noi !
Nu stiu ce disputa este intre ei, dar una e clar ca toate manualele sunt „….o murdărie fără margini”. Sic!” Nu sunt proaste, ci foarte proaste!
Cine asteapta scuze de la Breban or este naiv, or …
Nu-mi inspira mare incredere acest universitar Mircea. Astept raspunsul lui Nicolae Breban.