Premiera cu „Rigoletto” la ONB

După aproape şase decenii de la intrarea în repertoriu a actualei montări a operei „Rigoletto” de Giuseppe Verdi, Opera Naţională Bucureşti prezintă în 20 februarie, la ora 19:00, o nouă producţie a acestui titlu, în viziunea marelui regizor de origine australiană Stephen Barlow, cu o scenografie semnată de artistul grec Yannis Thavoris. Spectacolul va fi dirijat de Cristian Sandu, iar distribuţia va uni solişti invitaţi din ţări precum SUA, Italia, Rusia, alături de artişti ai Operei Naţionale Bucureşti şi de invitaţi din alte oraşe ale României.

Opera în trei acte şi patru tablouri de Giuseppe Verdi, pe un libret de Francesco Maria Piave, după drama „Regele petrece” de Victor Hugo, devine astfel prima promisiune a anului 2014 care se materializează, iar Opera bucureşteană face încă un pas important în direcţia transformării sale într-un centru artistic aflat pe harta marilor instituţii de gen ale lumii.

Un concept regizoral nou şi o scenografie provocatoare

Personajele lui Stephen Barlow reînvie gangsterii americani

În noua montare “Rigoletto”, Ducele devine un fel de Al Capone, în timp ce Rigoletto este un fel de entertainer privat al ducelui, care conduce o agenţie de pompe funebre.

Acţiunea, în libretul original, se petrece la Paris în secolul al XIV-lea. Compozitorul însuşi a fost nevoit să mute acţiunea în Italia în secolul al XVI-lea pentru a respecta restricţiile impuse de cenzură. În noua montare, acţiunea a fost plasată de Stephen Barlow la Chicago, la începutul anului 1929; o perioadă „efervescentă”, după cum numeşte regizorul perioada prohibiţiei, o lume condusă de gangsteri şi dominată de jocuri de noroc, contrabandă cu alcool, prostituţie.

“Am dorit să găsesc un timp şi un loc diferit, unde putem spune această poveste, pentru a o actualiza şi a o face contemporană, pentru a permite publicului să se identifice mai bine cu personajele”, mărturiseşte Barlow, care este convins că oraşul Chicago din vremea gangsterilor defineşte cel mai bine lumea periculoasă şi întunecată din opera lui Verdi.

Din punct de vedere scenografic, Yannis Thavoris a vrut iniţial să redea atmosfera acelei epoci în amănunt, ajungând să creeze o scenografie dominată de culori şi forme detaliate.

“M-am uitat şi la tablouri din acea perioadă şi la ilustraţii de modă colorate, în care erau prezentate materiale din acea perioadă, deci culorile pe care le-am folosit sunt influenţate de tonurile acelui deceniu”, mărturiseşte artistul, iar sursele sale de documentare nu se rezumă doar la atât, Thavoris fiind inspirat şi de scena operei bucureştene, mai exact de zidul din spatele scenei, acele cărămizi vechi şi frumoase, explică Thavoris.

Stephen Barlow şi-a început cariera în urmă cu aproape 20 de ani, când a pus în scenă „Trial by Jury” (Proces cu juraţi), operetă pe muzică de Arthur Sullivan şi W. S. Gilbert, într-un spaţiu neconvenţional: la Tribunalul Bow Street din Londra. Din acel moment a abordat nenumărate opere din repertoriul clasic, şi nu numai, cărora le-a oferit interpretări originale.

O scenografie minuţios documentată

Discurile părinţilor săi – cu spectacole de pe Broadway precum „Carousel” de Richard Rogers, „Guys and Dolls” (Băieţi şi păpuşi) de Frank Loesser, „My Fair Lady” de Frederick Loewe, „The Pajama Game” de Richard Adler şi Jerry Ross -, pe care Barlow le asculta în copilărie, i-au deschis drumul către teatrul muzical, domeniu în care avea să se perfecţioneze la Universitatea din Melbourne (Muzică şi Dramă). Nenumăratele musicaluri în care a jucat, faptul că a studiat canto clasic şi că a făcut parte din echipa Teatrului “Princess” din Melbourne, unde s-a familiarizat cu lucrările importante de operă, au fost factorii care au contribuit la îndreptarea lui spre o carieră de regizor pentru teatrul liric.

Stephen Barlow este cunoscut pentru interesul pe care-l are pentru genuri muzicale diferite, acesta regizând de la opere din repertoriul clasic, precum „La Traviata” de Giuseppe Verdi, până la opere-rock ca „Jesus Christ Superstar”, a lui Tim Rice şi Andrew Lloyd Webber, sau musicaluri precum „Marguerite”, pe muzică de Michel Legrand. Oricare ar fi genul muzical abordat, datoria unui regizor, crede Barlow, este de a spune povestea pe cât se poate de creativ şi de provocator din punct de vedere teatral.

Înainte de a deveni scenograf, artistul de origine greacă Yannis Thavoris a studiat arhitectura, la Universitatea “Aristotel” din Salonic, pe care a absolvit-o în 1995, iar apoi scenografia, la Colegiul Central de Artă şi Design “Saint Martins”, din Londra, unde a obţinut un master doi ani mai târziu. A creat scenografie pentru mai multe genuri de spectacol – operă, teatru, musical -, devenind cunoscut pentru proiectele sale originale, bogate în detalii sau minimaliste, încărcate de culoare, expresive. Regizorul Stephen Barlow, care colaborează cu Thavoris încă din 2008, când a pus în scenă „Tosca” la Opera “Holland Park” din Londra, crede că scenografia şi costumele create de acesta nu au un rol pur decorativ, ci unul de evidenţiere a personajelor şi a poveştilor: “Eu şi Yannis împărtăşim aceeaşi viziune asupra decorurilor şi costumelor – ele nu sunt decorative – mai degrabă funcţia lor este de a servi întotdeauna şi de a pune în lumină subiectul şi personajele”.

Verdi în ambianţa oraşului Chicago

Yannis Thavoris a semnat scenografia pentru mai multe spectacole de operă, câteva dintre acestea fiind: „Orlando” de Georg Friedrich Händel, în regia lui Harry Fehr, la Opera Scoţiană, „Flautul fermecat” de Wolfgang Amadeus Mozart, pusă în scenă de Stephen Barlow, la “Academia Regală de Muzică” din Londra, „Madama Butterfly” de Giacomo Puccini, regizată de David McVicar (Opera din Mid Wales), „Aida” de Giuseppe Verdi, în regia lui John Caird (Opera Naţională din Ţara Galilor).

Dintre spectacolele de teatru şi musical pentru care Thavoris a creat scenografie fac parte piesele puse în scenă la “Teatrul Regal” din Stratford East, Londra: „Two Women” (Două femei) de Martina Cole, regizat de Ryan Romain, „The Great Extension” (Marea extindere) şi „The Battle of Green Lanes” (Bătălia de la Green Lanes), ambele în regia lui Kerry Michael, spectacolul „Antony&Cleopatra” (Antoniu şi Cleopatra) după William Shakespeare, regizat de Michael Bogdanov (Teatrul “Hackney Empire”) şi musicalul „Gigi”, în regia lui Timothy Sheader (Teatrul “Regent’s Park Open Air”, Londra).

Yannis Thavoris a fost nominalizat de două ori la Premiul „Laurence Olivier” – unul dintre cele mai importante premii acordate profesioniştilor din teatru – pentru scenografia operelor „La clemenza di Tito” de W. A. Mozart şi „The Rape of Lucretia” de Benjamin Britten (ambele regizate de David McVicar: prima pentru “Opera Regală Daneză” şi “Opera Naţională Engleză”, iar cea de-a doua, pentru Festivalul Aldeburgh, Opera Naţională Engleză şi BBC). În 1997 a câştigat Premiul „Linbury” – o altă distincţie importantă acordată în fiecare an unui tânăr scenograf britanic.

În 20 şi 22 februarie, din distribuţie fac parte Lucian Petrean (invitat), Shoushik Barsoumian (SUA, invitată), Robert Nagy (invitat), Horia Sandu, Eva Mrvoš (Serbia, invitată), Andrei Lazăr, Octavian Dumitru (invitat), Adriana Alexandru, Marius Boloş, Elena Dincă (invitată), Claudia Caia (invitată).

Reprezentaţiile din 21 şi 23 februarie îi vor aduce în scenă pe Martin Fulop (invitat), Romina Casucci (Italia, invitată), Paul Tabone (Australia, invitat), Petre Burcă (invitat), Polina Garaeva (Rusia, invitată), Andrei Lazăr, Octavian Dumitru (invitat), Daniel Pop, Adriana Alexandru, Marius Boloş, Elena Dincă (invitată), Claudia Caia (invitată).

Dirijor: Cristian Sandu. Maestru de cor: Stelian Olariu.

Spectacolul va mai putea fi vizionat în 14 şi 15 martie, şi în 2 aprilie şi 7 mai.