Pentru ceremonia din acest an a Oscarurilor italiene, pe covorul roşu s-au perindat actori, regizori. A fost o ediţie la care s-a cântat în stil napoletan şi s-a dansat.
Ploaia de nominalizări (15) ale musicalului Fraţilor Manetti, Ammore e malavita, s-a transformat în cinci statuete, inclusiv trofeul pentru cel mai bun film. Este vorba despre o revizitare în cheie grotescă a unui Napoli care îşi poate permite să ironizeze camorra.
Dar adevărata surpriză a fost Nico 1988 de Susanna Nicchiarelli, care a obţinut 4 statuete. Deziluzie pentru Napoli velata, de Ozpetek, care era nominalizat la 11 premii şi nu a obţinut decât două statuete.
Ceremonia Premiilor David di Donatello a fost condusă de Carlo Conti şi s-a deschis cu monologul în care Paola Cortellesi indica, urmând un text al lui Stefano Bartezzaghi, modul în care cuvintele inofensive folosite la masculin devin insulte atunci când se referă la femei. Imediat după aceea, cinci actriţe, îmbrăcate în negru, au interpretat un florilegiu de fraze auzite prea adesea, de la “Bravo, eşti o femeie cu curaj” la “Ai căutat-o cu lumânarea”. A existat şi un manifest semnat de 124 de actriţe, regizoare împotriva molestărilor sexuale.
Monica Bellucci a înmânat Premiul pentru carieră regizorului Steven Spielberg, aplaudat şi ovaţionat îndelung de public. “Un vis este ceva la care nu te poţi gândi, dar care se poate totuşi întâmpla. La început, cu prietenii mei Coppola, De Palma, Lucas, ne dădeam reciproc sfaturi şi avem şi astăzi aceeaşi relaţie. Ne uneşte încă dragostea pentru cinema-ul italian. Îmi amintesc şi acum prima călătorie în Italia şi întâlnirea cu Federico Fellini, care m-a însoţit prin Roma”.
Emoţionată, Stefania Sandrelli a primit Premiul Special, fiind primită cu standing ovations: “Sunt extrem de emoţionată. Cinema-ul face parte din viaţa mea într-o asemenea măsură, încât pentru mine acest David este simbolul realizării marelui meu vis început în 1961. Îl dedic tuturor celor pe care am avut şansa să-i întâlnesc şi care m-au ajutat să ajung până aici”.
Sandrelli a povestit prima sa întâlnire cu cinema-ul: “În această zi mă gândesc la fratele meu iubit, care era un cinefil împătimit, şi care m-a dus la cinema în frumosul meu Viareggio, unde erau mai multe cinematografe decât biserici”.
Fascinantei Diane Keaton i-a fost oferită recunoaşterea David Speciale
Cel mai bun regizor a fost desemnat Jonas Carpignano pentru pelicula A Ciambra, cronica vieţii lui Pio, în vârstă de 14 ani, în comunitatea romă Gioia Tauro, din Calabria.
Distincţia pentru cea mai bună actriţă a revenit lui Jasmine Trinca pentru rolul din Fortunata. “Femininul nu este un stereotip. Dedic premiul frumoasei mele fiice. Să fii puternică, liberă şi curajoasă”.
Cea mai bună actriţă în rol secundar a fost aleasă frumoasa Claudia Gerini, “dark lady” din Ammore e malavita, iar Premiul pentru cela mai bun actor a mers către Renato Carpentieri, matadorul din Tenerezza de Gianni Amelio, care a primit trofeul din mâinile actriţei Diane Keaton: “Tinereţea este o virtute revolutionară”, a declarat acesta.
Tânăra speranţă, căreia i-a înmânat premiul Steven Spielberg, a fost scriitorul şi regizor debutant Donato Carrisi, care a semnat La ragazza nella nebbia: “Mulţumesc femeilor din viaţa mea, fără ele nu există poveşti”.
După înmânarea premiului Stefaniei Sandrelli, i-a fost decernat Premiul pentru cel mai bun actor în rol secundar lui Giuliano Montaldo pentru rolul din filmul lui Francesco Bruno, Tutto quello che vuoi. “Am început să fac cinema acum 68 de ani, jucând cu Carlo Lizzani în Achtung banditi şi acum, în sfârşit, a venit şi premiul”.
Diane Keaton, după ce l-a citat pe Woody Allen drept întâlnirea crucială a carierei ei şi după ce a vorbit despre “cariera ei oscilantă”, a intonat cântecul din vechiul film Tre soldi nella Fontana, povestea a trei secretare care întâlnesc dragostea în Cetatea Eternă.
În ceremonia de ieri seară au fost decernate şi premiile penru cel mai bun film străin, Dunkirk, de Christopfer Nolan şi pentru cel mai bun film din Uniunea Europeană, The Square de Ruben Ostlund.
Cea mai bună muzică Pivio & Aldo de Scalzi pentru Ammore e malavita. Cel mai bun cântec original Bang Bang de Pivio & Aldo de Scalzi.
Desigur, între învingătorii fără premiu la această ediţie se află oraşul Napoli, cu bogatul său imaginar, explorat nu numai în triumfătorul Ammore e malavita, dar şi în alte producţii premiate sau nominalizate, de la Tenerezza la Gatta Cenerentola sau Napoli velata.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.