Ultimele două ieşiri publice ale lui Klaus Iohannis de la Cotroceni sînt de-a dreptul îngrijorătoare: prima, cea de marţi, ne-a arătat un preşedinte dispus să mintă, pur şi simplu, în legătură cu un aşa-zis experiment pe copii făcut de Franţa, iar cea de-a doua, de miercuri, ne-a arătat reîncarnarea lui Corneliu Vadim Tudor, cu toate accentele şoviniste ale acestuia!
Ieşirea de miercuri este chiar o tîmpenie (scuze, tîmpenie=vorbă prostească, stare de întunecare a minţii), ceva pentru care cineva trebuie să sune la 112. Problema în chestiune, proiectul legii autonomiei teritoriale a Ţinutului Secuiesc, era una importantă, iar dacă preşedintele Iohannis voia să dea o lovitură mediatică, putea să-i critice în egală măsură atît pe cei din PSD, cît şi pe cei din PNL, pentru că toţi parlamentarii sînt vinovaţi de trecerea tacită a acestui proiect de lege total neconstituţional.
Dar, nu! Iohannis a ales cea mai nefericită poziţie, cu acuzaţii halucinante, care, mai degrabă, minimalizează problema reală, aruncînd totul pe cartea unui naţionalism extremist, cu acuzaţii dintre cele mai iresponsabile, cum este aceea a unei aşa-zise „înţelegeri” a lui Ciolacu cu Victor Orban, premierul Ungariei, cînd ştia foarte bine că este vorba doar despre prostia deputaţilor, pe care-i doare-n cot de soarta ţării sau de probleme grave care apar din cînd.
Însă, spre deosebire de numeroasele derapaje de pînă acum din discursurile lui Iohannis, acesta arată o faţă extrem de urîtă a personalităţii sale: că este dispus să facă absolut orice pentru propriile sale interese, ignorînd complet interesul general al societăţii, inclusiv supremul interes naţional!
Iohannis nu este şi nici nu ar avea cum să fie un extremist autentic. Extremistul este, de regulă, unul care vorbeşte mult, îşi ţipă ideile, se ia la trîntă cu oricine în palavre. Iohannis, din contră, este tăcut, are puţine cuvinte în vocabular şi chiar pe acestea abia le rosteşte, iar despre disputele cu adversarii, ce să mai vorbim?, fuge de ele ca de dracul, ştiind bine că şi mutul îl face praf chiar dacă „vorbeşte” prin semne!
Nefiind extremist, evident că discursul de ieri, în care spunea că „Ciolacu vrea să dea Ardealul ungurilor”, este unul artificial, sugerat de consilierii săi, care ştiau sensibilităţile poporului în ceea ce priveşte Transilvania şi, pe cale de consecinţă, efectul electoral posibil al aducerii acestei teme în spaţiul public.
Mintea lui Klaus Iohannis nu poate să gîndească dincolo de ce îi spun consilierii săi şi nu înţelege că, de pe funcţia de Preşedinte al ţării, nu poţi să-l reînvii pe tribunul Corneliu Vadim Tudor fără să arunci ţara într-un scandal diplomatic total neproductiv. Dacă ţinea morţiş să-i dea peste nas lui Ciolacu pe această temă, putea să ceară ca acest lucru să fie făcut de piţifelnicii de la partid, de unul ca Florin Roman sau chiar de Turcan, nu să lase să scape pe gură de la pupitrul prezidenţial astfel de bazaconii.
Să fim înţeleşi, tema proiectului autonomiei Ţinutului Secuiesc este una gravă şi tocmai de aceea nu trebuia adusă în derizoriu. Nu trebuie uitat că Ungaria a semnat Tratatul de la Trianon abia în anul 1920, la Versailles, acolo unde erau 16 state, inclusiv România, contra Ungariei. Deci, acum, în 4 iunie, se împlinesc 100 de ani de cînd Ungaria a cedat oficial Transilvania şi aşa se explică de ce liderii UDMR au ţinut să relanseze tema autonomiei Ţinutului Secuiesc, nu pentru că ar fi avut speranţe ca proiectul să treacă, ci doar pentru ca simbolic să comemoreze evenimentul de acum un secol!
Dar, cît de naivi să fim, astfel încît să credem că Iohannis ar avea habar de simbolistică? Mă mir însă că sfătuitorii de la Cotroceni l-au îndemnat pe Iohannis să calce în băltoaca discursului extremist, aruncînd astfel în derizoriu o temă altfel extrem de serioasă.
Ciudată este şi abordarea acestui derapaj de către o parte din presă. De pildă, pe burtiera unei televiziunii importante a apărut acest titlu: „Discursul extremist acoperă alte cinci teme actuale”, trimitere făcîndu-se la testarea redusă a populaţiei, la spranghelişti etc. Realitatea este însă alta: că, din contră, acele teme marginale, de strictă actualitate, au avut menirea să acopere atît discursul extremist, cît şi problema autonomiei Ţinutului Secuiesc!
Sigur că peste un timp se va uita acest episod. Ne relaxăm după izolare, vom merge iarăşi la spectacolele organizate de primării pentru bunăstarea cîntăreţilor, micii ne aşteaptă nerăbdători pe grătare.
Va rămîne însă mult timp această imagine, în care, de la pupitrul Preşedinţiei României, parcă n-a mai vorbit Klaus Iohannis, ci Corneliu Vadim Tudor! Asta nu se va uita, mai ales că este a doua abordare de acest tip din partea preşedintelui, după ce acum ceva timp rostea fără să-şi dea seama de consecinţe: „cine ştie ce înţelegeri secrete a făcut Dragnea cu evreii”!
În acest sens, problema care mă preocupă este: cine îi spune lui Klaus Iohannis că, orice ar face şi orice ar spune, va fi protejat? Să nu uităm însă două aspecte! Primul: după declaraţia cu „evreii”, Iohannis a primit distincţia „Light Unto the Nations” din partea Comitetului Evreiesc American. Ca să nu mai vorbim şi despre FDGR şi GEG. Al doilea: şi Traian Băsescu, după suspendarea din 2012, a beneficiat de sprijinul liderilor europeni şi din SUA, fără de care nu şi-ar fi dus la capăt al doilea mandat. Dacă n-ar fi avut o pălărie mare, uriaşă, deasupra capetelor, amîndoi ar fi fost deja aruncaţi la groapa istoriei.
Sîntem în anul în care curînd vor avea loc două scrutinuri electorale importante. Dacă discursul extremist va veni iarăşi în actualitate, fiind reînviat de struţo-cămila Iohannis-Vadim, nu facem decît să ne dăm singuri cu tesla în coaste.
Susţinut de cohorta de ţuţeri din presă şi din politică, Iohannis deja a scos la iveală chipul hidos al unuia care, din ură, devine un adevărat pericol pentru România. Funcţia de Preşedinte este una care trebuie să emane iubire, iar Iohannis nu are acest sentiment decît pentru răvăşitoarea sa soţie. Ţara este doar cea care le ocroteşte şi finanţează relaţia.
Am vazut ca este o plîngere penala pentru inalta trădare
impotriva lui Iohannis,vela ,Arafat,Orban ,Ciolacu