Președintele Trump, NATO și România (IV)

Ann Hart Coulter, 56 de ani, este o publicistă conservatoare newyorkeză, comentatoare la televiziunile naţionale MSNBC, CNN, Fox News şi la posturi de radio, editorialistă sindicalizată, autoare a 12 cărţi de politici interne americane, multe dintre ele pe listele de bestseller ale New York Times, iar lecturile ei favorite sunt Biblia şi Anna Karenina. Născută dintr-un tată catolic şi o mamă protestantă, înregistrată la partidul republican din 2011, la o conferinţă publică a zis: „Cristos a murit pentru păcatele mele, nu-mi pasă de nimic altceva şi nimic altceva nu contează“. Imediat după atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001, la New York, a spus că numai musulmanii puteau fi în spatele lor, că nu toţi musulmanii sunt terorişti, dar că toţi acei terorişti capabili să omoare mii de oameni într-o oră sunt musulmani, iar în 2007 a afirmat, în faţa studenţilor de la Universitatea din California de Sud, că „Islamofascismul este o realitate“. Aceasta a reacţionat instantaneu după atentatele teroriste islamice sângeroase de la Paris, ce au avut loc pe 13-14 noiembrie 2015 (130 morţi şi 368 răniţi). În 14 minute a pus pe Twitter 11 mesaje împotriva imigraţiei islamice în Vest, iar un al 12-lea tweet, după o oră şi ceva de la atac, suna în felul următor: „Dacă avem chef, putem să aşteptăm până în noiembrie următor, când va avea loc votul, dar Donald Trump a fost ales preşedinte în noaptea asta“ – acest ultim mesaj a fost comentat de 4,1 milioane de ori şi a primit 8,7 milioane de like-uri.

Profeţia lui Ann Coulter s-a împlinit dincolo de toate aşteptările autoarei. Peste un an de zile Donald Trump a ajuns preşedinte al SUA. Acelaşi terorism fără frontiere precipită acum, brusc, într-o lume de azi împotmolită şi mizerabilă, (1) închegarea unei posibile doctrine Trump, a unei „politici de stăvilire“ a islamismului radical global (vezi fosta „politică de stăvilire“ a comunismului, a fostului preşedinte american Harry Truman, din 1948); (2) reinventarea noului NATO din următorii ani, cu misiunea #1 lupta globală contra terorismului islamic şi (3) normalizarea relaţiilor generale cu Rusia şi „pacificarea“ Europei de Est, ca zonă de întâlnire de gradul III, militară, a lumii euroatlantice, cu lumea euroasiatică – „mă aştept la rezultate bune cu Rusia pe termen lung, ar fi un lucru fantastic să ne înţelegem cu ea“, spunea, menţinându-se statornic pe mai vechile sale poziţii, preşedintele american, la conferinţa de presă de după întâlnirea cu secretarul general al Alianţei Nord-Atlantice Stoltenberg, de la Washington, pe 12 aprilie 2017.

În ce priveşte apariţia, după primele 100 de zile ale noii Administraţii de la Casa Albă, a unei posibile doctrine prezidenţiale de politică externă şi militară, trebuie subliniat că originile ei pot fi identificate încă de pe 16 iunie 2015, când Donald Trump şi-a anunţat oficial candidatura în cursa pentru nominalizarea republicană la funcţia de preşedinte al ţării. Atunci, la Trump Tower din New York, pe agenda domestică şi internaţională a candidatului Trump a apărut, pentru prima oară, combaterea terorismului islamic global. Şi, până astăzi, acest subiect împreună cu imigraţia musulmană în SUA au rămas în acea agendă esenţiale. Nimic nu s-a schimbat. Dimpotrivă, a fost invers, determinarea preşedintelui a fost cea care a produs o mutaţie în atitudinea NATO, peste capul şefilor europeni Merkel, Hollande şi Juncker, în sensul că Alianţa militară nord-atlantică a făcut paşi către Trump, a dovedit că a „învăţat lecţia“ – pe 12 aprilie 2017 secretarul ei general a afirmat, fără echivoc, că lupta contra terorismului islamic va fi subiectul principal pe agenda summit-ului NATO din 24-25 mai, de la Bruxelles.

Convergenţa actuală, binevenită, Casa Albă – NATO relevă, în acelaşi timp, o evaluare realistă a situaţiei. Este tragic de spus, dar sensul profund al lucrurilor care au stat la baza schimbării la faţă a NATO de pe 12 aprilie este că, de pe 11 septembrie 2001 încoace lumea creştină şi credinţa iudeo-creştină sunt supuse unui asediu necruţător, continuu, al islamismului radical, pretutindeni. Atacaţi cu avioane pline cu pasageri sacrificaţi, cu explozivi, bombe, gloanţe, camioane, topoare şi cuţite de bucătărie, de haite teroriste, sau de lupi singuratici, creştinii sunt vânaţi pretutindeni, în megaclădiri, aeroporturi, gări, metrouri, autobuze, restaurante, pe terase şi pe străzi, şi sunt ucişi sau schilodiţi. America, Franţa, Rusia, Marea Britanie, Spania şi alte zeci de ţări europene au cunoscut terorismul de toate felurile. Nici creştinii din Australia, Africa, Asia şi Orientul Mijlociu nu au fost cruţaţi. La Paştele recent, în Duminica Sfintei Înălţări, 47 de creştini egipteni au pierit în bisericile Sf. Gheorghe şi Sf. Marcu, la Alexandria şi Tanta, în Egipt. Zeci de mii de irakieni şi sirieni au fost masacraţi de către ISIS pentru că au fost creştini, 90.000 numai în 2016. La fel în Afghanistan, pedeapsa pentru semnul crucii este decapitarea. Creştinismul este pe cale să piară în locurile unde, acum 2.000 de ani, a venit pe lume.

NATO şi o nouă politică externă şi militară a SUA au hotărât să riposteze acestei provocări – în fapt, un război împotriva creştinismului – este posibil ca la acest efort să fie chemată să i se alăture şi Rusia Creştină, Rusia Ortodoxă. Dumnezeu să fie cu ei!

În sfârşit, dar nu în ultimul rând, pentru români şi ceilalţi est-europeni orientarea eforturilor NATO către strategii, planificări şi activităţi operaţionale curente împotriva acţiunilor teroriste islamice în spaţiul euroatlantic, nord-african, Orientul Mijlociu etc. ar putea să ducă la negocieri cu Moscova, la înţelegeri şi relaxarea atmosferei pe frontiera din Europa de Est a Alianţei. Acolo, din Estonia şi până în Bulgaria, în ultimele luni au fost dispersate 2.800 vehicule de luptă şi de transport, artilerie autopropulsată, tancuri şi alte echipamente, 4.000 de soldaţi americani şi alţii din Germania, Belgia, Olanda, Luxemburg, Marea Britanie şi Canada, în cadrul forţelor de pe poziţii înaintate. Totuşi, experţii şi analiştii militari occidentali nu ezită să spună că lucrurile în Estonia sau Bulgaria, sau Polonia sunt foarte diferite de fostele misiuni în Bosnia, Kosovo, Afghanistan şi părţi din Orientul Mijlociu, unde soldaţii Alianţei nu au avut în faţă armate organizate, nici avioane, nici artilerie şi nici inamici specializaţi în războiul electronic sofisticat. Ei recunosc că aici, în Est, NATO se confruntă cu un adversar superior numericeşte şi dotat cu echipamente de război de ultimă generaţie, în aer şi la sol.

Avem toate motivele să credem că noi evoluţii internaţionale, o atitudine realistă a actualei Administraţii americane de a ajunge cu Moscova la o stabilitate negociată, reciproc avantajoasă, pe flancul est-european al NATO, ar putea produce rezultate pozitive. Că ar genera o stabilitate şi o destindere benefice tuturor europenilor, de la Atlantic la Urali.

Benefice inclusiv României şi viitoarelor sale politici şi negocieri regionale dacă, vreodată, această ţară se va trezi la realitate. La realitatea regională.

NATO, România și Europa nouă (I)

NATO, România și Europa nouă (II)

NATO, România și Europa nouă (III)

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Radu Toma 73 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.