Lexiconul publicat la Buda în 1825 este primul dicționar modern românesc, care cuprinde traducerea în trei limbi (latină, germană și maghiară) a aproximativ 10000 de cuvinte și termeni ai limbii române.
Lexiconul prezintă totodată etimologia cuvintelor și demonstrează originea latină a limbii române. În cuvântul către cititori se arată că „acest Lesicon romanescu-latinescu-ungurescu-nemțescu” a fost făcut „în cursul a trizeci și mai multor ani de bărbați, în lucrul sciinților și mai înteiu în cunoascerea limbei romanesci, bine deprinși”.
Într-adevăr, apariția dicționarului, operă reprezentativă a Școlii Ardelene, a fost posibilă prin efortul și străduința mai multor cărturari. La baza textului s-a aflat dicționarul tetralingv al lui Samuil Micu Klein (1745-1806) început în 1795, care era gata de tipar în 1806 la Tipografia Universității din Buda. La scurtă vreme după predarea manuscrisului, autorul a încetat din viață. Pentru că la tipografie se mai primise în 1806 un alt dicționar tetralingv, al lui Vasile Coloși (1779-1814), protopop de Săcărâmb (Hunedoara) s-a decis revizuirea și contopirea celor două manuscrise de către acesta în vederea publicării unui mare dicționar. În 1814, când Coloși a murit, textul era departe de a fi gata. Pregătirea pentru tipar a fost dusă mai departe de Petru Maior (c. 1756-1821), care era la acea vreme corectorul secției românești a Tipografiei de la Buda și de Ioan Corneli (1762-1848), preot și director al Școlii greco-catolice din Oradea. După retragerea lui Corneli și moartea lui Petru Maior în 1821, revizuirea și completarea operei a fost preluată de Ioan Theodorovici (c. 1780-1845), parohul bisericii române din Pesta, care a lucrat împreună cu doctorul Alexandru Theodori. Aceștia au finalizat lucrarea pe baza principiilor ortografice ale lui Petru Maior, a cărui lucrare Orthographia română (Ortographia Romana sive Latino-Valachica, Buda, 1819) a fost reprodusă la începutul volumului.
Lexiconul a apărut în vara anului 1825 „cu tipariul și cu cheltuelile Tipografiei a Crăiescei Universitați Unguresci” din Buda. Are format in-8 (23×14 cm.) și cuprinde cuvântul către cititori (8 p.) și trei părți cu numerotare proprie (VIII, 103, 771 pagini).
Un exemplar al acestei valoroase lucrări lexicografice a ajuns în 1955 în fondul Bibliotecii Muzeului Municipiului București. El a aparținut lui Titu Maiorescu (1840-1917), după cum se menționează în însemnarea făcută pe interiorul primei coperte: „Dat mie de dl. Titu Maiorescu în 1915….”. Din păcate, semnătura a fost obturată cu cerneală neagră, astfel încât numele persoanei căreia i-a fost dăruit volumul nu este cunoscut.
Ilustrație: pag. de titlu a Lexiconului, Buda, 1825
Articol scris de dr. Daniela Lupu/Muzeul Muncipiului Bucuresti
@gheoeghe:
Ce spuneam eu, insul e odihnit. Zburda pe cimpi cu gratie de hipopotam.
@gheorghe,
Fără să insist pe faptul că în 1825 nici măcar nu fuseseră puse bazele limbii care avea să devină ulterior româna, pot fi de acord cu ceea ce spui.
Problema mea este cu acest articol care spune două neadevăruri dăunătoare adevărului istoric și culturii popoarelor latine care trăiesc în aceste teritorii:
1. cuvântul folosit este „valachic”, deci atât timp cât nu există documentat numele de „română” pentru limbă, eu nu accept să-mi spună careva că în 1825 cuvântul valachic se referea la orice altă limbă decât cea VALAHĂ;
2. Moldoveneasca – alt dialect al limbilor românești (românesc nu însemna valah/muntean ci roman/latin de răsărit) și unul mai important, dacă e să comparăm creațiile culturale – avea publicate lexicoane cu zeci de ani înaintea acestui lexicon (am dat un exemplu; moldovenii au scris lexicoane încă din sec 16), deci acesta nu este „primul modern românesc” ci cel mult „primul modern valah”.
Stai liniștit că e și un moderator căruia nu-i plac adevărurile care-i arată lipsa de rațiune a teoriilor naționaliste și care cenzurează ceea ce scriu eu.
@gheorghe:
Nu te pune cu … pentru ca are mintea odihnita, ba inca e si protejat de moderatori.
Titlul reprodus in articol e in limba latina. Lucrarea cuprinde si versiunea in limba romana, romaneasca, asa cum e numita in epoca si dupa cum se poate spune si azi.
Deh, nu numai minte odihnita ci si ratacita pe meandrele cimpilor.
@ics: E lexicon construit din 4 surse lingvistice; nici nu are relevanta ca nu este scris „limba romana”, deoarece a fost tiparit la Buda iar limba folosita de romanii din Imperiu era numita altfel de catre straini!
Nu spune ca este Dictionar al limbii romane, ci dezvaluirea cuvintelor folosite de acestia.
Poate fi considerat ca o prudenta politica adoptata pentru promovarea limbii romane.
Nu e nimeni in redactie in masura sa evalueze critic textele lui ics?
De ce tocmai Cotidianul publica asemenea falsuri grosolane dar cenzureaza raspunsurile? Ce interese deci promoveaza Cotidianul?
Dupa cum am prevenit redactia, m-am adresat deja celor in masura a combate propaganda ostila. Am transmis nesajul meu in copie si catre redactia Cotidianului.
Sa vedem daca activitatea de coloana a 5-a, pe care Cotidianul o desfasoara cam de la atacarea in forta a Ucrainei, este de ignorat, in conditiile in care imixtiunea Rusiei a devenit clara.
Ia enervează-te și pune documentul care demonstrează că a existat o limbă numită română înainte de sec 19.