Aurel Vlaicu a zburat pentru prima dată cu avionul său Vlaicu I, la 17 iunie 1910, de pe Dealul Cotrocenilor
Aurel Vlaicu a proiectat şi a construit unul din primele planoare, pe care l-a denumit Vlaicu-1909, folosindu-l doar pentru zboruri demonstrative.
În fotografia ce însoțește textul este zona de la periferia Orăștiei (Dealul Penilor) unde Vlaicu a pentru prima dată Vlaicu I pozat din față. Se vede bine elicea tractoare, din față. (Notă foto „Vlaicu în zbor”, fotograf Emil Fischer, Sibiu.”
În anul următor avea să termine de construit ceea ce s-a numit aparatul „Vlaicu I”, pe care l-a încercat cu succes, după mai multe încercări, pe câmpul de la Cotroceni pe 17 iunie.
Aurel Vlaicu scria la acea vreme : „Impresia cea mai puternică am simțit-o când am zburat pentru prima oară la Binţinţi, în Ardeal. Berlot încă nu trecuse canalul Mânecei…
–
Bucuria cea mai mare însă, am simțit-o când am zburat pentru prima oară ia Cotroceni. Nu m ’am ridicai mai sus de patru metri. Cu toate acestea, nici Alpii nu mi-i închipuiam mai înalți ca înălțimea la care mă ridicasem eu. Fiindcă patru metri erau atunci pentru mine un record formidabil, un record care îmi consacra maşina. Zburasem. Şi asta era principalu. Mă suisem sigur în aer, făcusem evoluțiuni șovăielnice. Publicul care eră de faţă, m’a aplaudat cu entuziasm. Iar eu, după ce m’am
coborât, eram ca şi beat de bucuria fără margini a izbândei. Începusem să mă dau peste cap pe câmp de fericire. Cei din jurul meu, ziceau c’am înnebunit. Şi eram, în adevăr, nebun de entuziasm şi mulţumire.
De altfel, este un adevăr de mirat cum omul nu înnebunește când zboară.” Găsim în cartea omagială „Albumul Vlaicu”, capitolul „Impresii din văzduh”.
@aceleiasi javre mincinoase care pretinde ca scrie cu dragoste:
Despre moartea lui, pretinsul sabotaj este o birfa de salon, bazata pe relatarile unei rude destul de indepartate, aflata la o virsta inaintata. Aceasta afirmatie este contrazisa de cei care au fost la fata locului
imediat dupa accident, prin marturia lor data in scris: nici o urma de pilire a cablurilor. Este contrazisa si de bunul simt: Vlaicu era un prea bun aviator si inginer, ca sa nu isi verifice aparatul inainte de un zbor asa de temerar, peste un lant muntos, creator de turbulente, cunoscute popular ca fiind goluri de aer.
Afirmatia este insa pe placul javrelor, care imparstie numai bale veninoase prin minciunile lor. Vlaicu a primit funerarii de Stat, fiind un erou si un simbol al Statului Roman, pe care javrelre vagaboande il urasc din fierea lor coclita.
De aceea, este si inmormintat la Bellu, la loc de onoare. Nu exista deci nici un motiv pentru a fi stramutat la Bintinti. Unde ai vazut tu, javra, ca familia ar fi facut astfel de demersuri? Exista cumva vreun testament al lui Vlaicu? Probabil ca riscul activitatii sale sa il fi indreptatit la redactarea unui astfel de document. Minciuni si prostii spui si despre Traian Vuia.
Atit Vlaicu cit si Vuia, precum si multi altii, apartin romanilor in intregimea lor, din Carpati si din afara lor, la Sud, Est, Vest si Nord, indiferent de ce latra javrele maidaneze, vagaboande prin lume si istorie.