In acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz PROBLEMA apărută la Editura Hasefer în 2019.

Antisemitismul, de la extrema dreaptă la islamişti Nu e decât un mic pas de la scandalurile provocate de un actor ca Dieudonné ori de fotbalistul Anelka, prin provocatorul gest cu o conotaţie antisemită – quenelle, până la ”ziua furiei” – organizată la Paris, în 26 ianuarie, de extremişti care au scandat: <Evreule, dispari, Franţa nu-i a ta> – ori până la <Prima conferinţă europeană a dizidenţei>, care a reunit, în 4 mai, la Bruxelles, 500 de antisemiţi. Ruptura dintre Marine Le Pen şi tatăl ei, survenită tocmai în momentul în care fiica îţi caută aliaţi pentru a-şi forma propriul grup europarlamentar, nu poate estompa dezgustul provocat de replica fondatorului Frontului Naţional, care, într-un interviu tv, întrebat despre criticile unor artişti la adresa FN, a declarat: <Vom face un cuptor data viitoare>. Nu e prima dată când Jean-Marie Le Pen face referire la camerele de gazare, pe care le-a calificat, în 1996, <un detaliu al istoriei celui de-al doilea război mondial>. Aceste derapaje conturează o atmosferă în care agresiunile se succed. Statisticile sunt relevante: numai în Franţa s-au înregistrat, în primele trei luni ale anului, 169 de acţiuni antisemite, cu 44% mai multe decât în primul trimestru al anului 2013. E vorba de violenţe, acte de vandalism, injurii şi ameninţări reclamate Poliţiei. Iar cele mai grave atentate din Europa ultimilor ani au, pe lângă radicalizarea religioasă şi pregătirea teroristă în bazele islamiste, încă un numitor comun: antisemitismul. Există un fir roşu între atentatul recent de la Bruxelles şi uciderea, în martie 2012, de către Mohamed Merah, după instrucţia din Afganistan şi Pakistan, a trei militari francezi la Montauban şi a trei copii evrei şi a tatălui unuia din ei, la Toulouse. Nu întâmplător, sora acestui terorist – ucis în final într-un atac al poliţiei – se află acum în zona controlată de rebeli în Siria. Să nu uităm că, după crimele din sudul Franţei, anul 2012 a mai fost însângerat şi de atentatul sinucigaş de la Burgas, atribuit Hezbollah, în care au fost omorâţi, la 18 iulie, cinci turişti israelieni şi şoferul bulgar al autocarului cu turişti ce a fost aruncat în aer.
Amnezie şi deresponsabilizare. Nu mai e vorba de incidente izolate pe teritoriul UE, ci de o succesiune de fapte ce se succed într-o atmosferă tot mai ostilă evreilor şi altor minorităţi. Iar acest curent capătă un suport electoral tot mai puternic şi, implicit, o putere tot mai mare de influenţare a agendei publice. Când formaţiuni extremiste ajung să fie cele mai votate în Franţa şi Marea Britanie înseamnă că e ceva tare putred în Europa. Riscă să devină o chestiune de timp producerea unor alte atacuri – împotriva evreilor, a romilor ori a românilor – în aceste ţări sau în altele în care atmosfera e propice. Ar putea fi cazul Ungariei, unde guvernul Orban favorizează intoleranţa, inclusiv antisemită, pe care gruparea Jobbik o promovează într-o manieră incalificabilă. De altfel, nu mai puţin de 41% din unguri îşi permit, potrivit unui sondaj, să aibă convingeri antisemite, când pe conştiinţa lor ar trebui să apese povara unei vinovăţii istorice uriaşe, pentru trimiterea la moarte a 600.000 de evrei. De asemenea, 45% din polonezi împărtăşesc acelaşi crez, când încă nu s-au risipit de pe cerul patriei lor norii grei ai milioanelor de suflete jertfite de nazişti la Auschwitz şi în celelalte lagăre de exterminare. Iar în Franţa, cândva colaboraţionistă, nu mai e de mirare că un sfert din alegători a cauţionat partidul lui Le Pen, când 37% din francezi se recunosc antisemiţi, conform aceluiaşi sondaj al Ligii Anti-Defăimare.” Deci, datele pomenite sunt din 2014…

Nu mai e de adăugat decât că acest material apărut în anul 2014 poate (şi trebuie) completat cu semnalarea a noi şi noi incidente rasiale. Între timp, valul uriaş de imigranţi care a venit în Europa a mai mutat incidentele xenofobe împotriva altora, mai ales după atentatele executate în numele Statului Islamic. Dar evreii n-au fost uitaţi nici în această perioadă şi manifestările antisemite au continuat, deşi evreii n-au comis atentate împotriva locuitorilor din ţările unde unii dintre ei locuiau de multă vreme.

„…Se propagă ideea că un pericol în adresa bunăstării populaţiei europene ar veni inclusiv, sau mai curând, din partea evreilor (implicit al Israelului). Şi există câteva temeiuri ca această abordare antisemită să fie propulsată la nivel de retorică politică. În primul rând, ea este sprijinită de influentele diaspore arabe, pentru care evreii sunt <duşmani tradiţionali>. În al doilea rând, la un moment dat, unii lideri politici europeni au considerat că e mai puţin riscant să proiectezi un <duşman imaginar> – evreul, care e mai inofensiv, decât un <duşman intern> – musulmanii, care sunt capabili, în faţa unei asemenea sfidări, să dinamiteze (la modul direct) viaţa paşnică a europenilor. Cu alte cuvinte, pentru Europa e mai <convenabil> să fie antisemită, decât antimusulmană¹.

Dar problema nu este nici vorbă doar de strategie politică: politica se schimbă mereu, în schimb credinţele mult mai lent şi cu penetrare mult mai largă tocmai datorită persistenţei lor. „În Noul Testament pot fi întâlnite nu puţine referiri, deloc elogioase, la adresa evreilor <al căror Tată este Diavolul> sau <Sinagogile lui Satan>. Nu întâmplător, numele Iuda – discipolul care l-a vândut pe Mântuitor pentru un pumn de arginţi² – este adesea folosit ca un discriminant generic colectiv pentru poporul evreu, cu conotaţii negative (trădare, laşitate). În scrierile părinţilor Bisericii, evreii sunt prezentaţi în mod constant şi inclement ca <ucigaşi ai profeţilor>, <potrivnici şi neiubitori de Dumnezeu>, <duşmani ai credinţei>, <avocaţi ai Diavolului>, ei sunt portretizaţi ca <vipere>, <făţarnici>, <denigratori>, <farisei>, <lacomi de bani>, mercenari corupţi, dornici să conducă prin sex, putere financiară şi intrigi – lucruri pe care creştinismul le repudiază. Acest limbaj virulent a avut ecouri profunde în timp, iar atitudinea creştinilor faţă de evrei a înregistrat variaţii extreme: de la tolerarea (sublinierea mea – Gh. Sch.) evreilor la prigoana religioasă, de la mila creştină la crimă în numele credinţei (vezi execuţiile publice, pe parcursul întregului Ev Mediu la ordinul Inchiziţiei şi al tribunalelor ecleziastice.) Efectele acestor atacuri, pe considerente religioase la adresa evreilor, au avut drept corolar o discreditare şi o delegitimare a filonului iudaic al începuturilor creştinismului.³

Asemenea materiale, în ciuda unor declaraţii de iubire frăţească a unor înalţi ierarhi creştini ai zilelor noastre, din păcate nu-şi pierd actualitatea. Iată, de pildă o altă ştire chiar din timpul când am pus pe hârtie aceste rânduri:

„Principala asociaţie a evreilor din Austria, IKG (Comunitatea israelită), va boicota un eveniment de comemorare a Holocaustului din cauza ascensiunii Partidului Libertăţii (FPOe), de extremă dreapta, care a intrat luna trecută în guvernul de la Viena, a anunţat joi liderul IKG, citat de Reuters. FPOe, devenit partener de coaliţie al conservatorilor premierului Sebastian Kurz, a fost înfiinţat de foşti nazişti, dar de-a lungul timpului a fost nevoit să excludă mai mulţi membri în urma unei serii de scandaluri cu tentă nazistă şi susţine că a lăsat în urmă trecutul nazist. Sebastian Kurz s-a angajat să se concentreze pe combaterea antisemitismului, după ce Israelul a afirmat că nu va avea contacte directe cu FPOe, deşi miniştrii de externe, interne şi apărare au intrat în cabinet reprezentând sau susţinuţi fiind de formaţiunea de extremă dreapta. FPOe a ieşit pe locul al treilea la alegerile legislative din octombrie anul trecut, cu 26% din voturi”⁴. 

Drept urmare, deci, cei mai mulţi evrei din diaspora sunt în SUA. Dar, iată şi o ştire tot din 2018: “Val masiv de evrei gata să plece din SUA în Israel. Liderul opoziţiei din Parlamentul izraelian, Yitzhak Herzog, i-a cerut premierului Benjamin Netanyahu să ia măsuri pentru a se face faţă în eventualitatea unui val masiv de evrei provenind din SUA din cauza incidentelor antisemite. Herzog şi-a exprimat indignarea în legătură cu cimitirele vandalizate în Missouri şi Pennsylvania, în Franţa şi în alte locuri din lume⁵.

Aşa în SUA, aşa în Europa…

De remarcat că antisemitismul nu mai este doar împotriva indivizilor, ci se manifestă şi direct împotriva statului Israel.

„Europenii antisemiţi? Un studiu sociologic american susţine că da.

Un studiu dat publicităţii recent⁶ de Liga Anti Defăimare (ADI) susţine că aproape o treime dintre europeni sunt antisemiţi. Cercetătorii au mai scos la iveală faptul că, în şase dintre cele şapte ţări în care s-a realizat cercetarea, atitudinea antisemită nu a scăzut faţă de anii anteriori. Singurul stat în care antisemitismul a scăzut este Marea Britanie.

Ancheta a intervievat 3.500 de persoane în şapte ţări europene (câte 500 în Austria, Marea Britanie, Franţa, Germania, Ungaria, Polonia, Spania). Rezultatele sondajului realizat în perioada 1 decembrie 2008 – 13 ianuarie 2009, arată că:

– aproape jumătate dintre cei chestionaţi sunt convinşi că evreii sunt mult mai loiali Israelului decât ţării lor. Majoritatea respondenţilor din Germania, Polonia şi Spania cred că acest lucru este <probabil adevărat>. Numărul spaniolilor care sunt convinşi de acest lucru este de 64%;

– 40% dintre intervievaţi consideră că <evreii au prea multă putere în lumea mondială a afacerilor>. Ungurii cred acest lucru în proporţie de 64%;

– 41% dintre europenii chestionaţi sunt de părere că <evreii au prea multă putere pe pieţele financiare internaţionale>, în timp ce 74% dintre spanioli cred acest lucru;

– 44% dintre cei intervievaţi cred că <este probabil adevărat> că evreii discută încă prea mult despre Holocaust;

– 23% dintre cei chestionaţi continuă să-i acuze pe evrei pentru moartea lui Iisus;

– tot 23% dintre europenii care au luat parte la anchetă au confirmat că opinia lor faţă de evrei este influenţată de acţiunile luate de Israel: 58% dintre aceştia cred că părerea faţă de evrei se înrăutăţeşte din cauza acţiunilor întreprinse de Guvernul de la Ierusalim;

– 38% dintre respondenţi cred că violenţa împotriva evreilor este rezultatul unui sentiment anti-evreiesc, în timp ce 24% sunt de părere că este consecinţa sentimentului anti-Israel;

– 57% dintre chestionaţi afirmă că guvernul lor ia suficiente măsuri pentru a asigura securitatea cetăţenilor evrei.

Pe de altă parte, directorul ADL în America, Abraham H. Foxman, a interpretat că rezultatul sondajului confirmă faptul că antisemitismul rămâne <viu şi statornic în minţile multor europeni. În mod evident, vechile stereotipuri antisemite dispar greu”. Totuşi, Foxman admite că rezultatele studiului <îngrijorează în mod special> în contextul crizei financiare mondiale şi după o serie de atacuri violente împotriva evreilor, care au urmat operaţiunilor Israelului în Fâşia Gaza”.