Om, iată un nume comun. Ion, Andrei – acestea sunt nume proprii. Nu lucrurile poartă nume proprii, desigur, ci fiinţele. Puterea, sub chipul său moral-politic, are nume propriu. Calul-putere, de pildă, are un nume comun. Nu-i putem spune unui cal-putere Siegfried. Dar principiul moral-politic al puterii are un nume propriu. De 8000 de ani, de când protopersanii au împărţit fiinţele spirituale din Soare în fii ai luminii şi fii ai întunericului, fiii întunericului sunt consideraţi a fi agenţii Răului. Li s-a spus Ahriman. Fiinţele luminii vor să elibereze sufletele omeneşti de toate constrângerile şi să formateze în noi libertatea ce respectă necesitatea cosmo-spirituală. Voinţa fiilor întunericului ţinteşte în sens contrar: să supună sufletele omeneşti constrângerilor ce derivă din necesitatea de tip materialist a naturii şi cosmosului. Acestea sunt fiinţele ahrimanice. Cele care vor să supună omul constrângerilor unilaterale ale necesităţii de tip spiritualist sunt fiinţele luciferice.
Calea de mijloc nu a putut fi cunoscută decât după Întrupare şi Înviere.
Predominanţa forţelor ahrimanice s-a impus odată cu trecerea de la raţionalitatea afectivă a vechilor greci la intelectul modernilor, fără respect pentru cunoaşterea inimii. Ahriman ţinteşte să devină guvernatorul intelectelor din paradigma materialismului. Lucifer vrea să rămână guvernator al raţiunii pline de afectivitate.
Calea de mijloc nu ţine de ori-ori, ci de şi-şi, dacă este căutată în numele Celui Înviat.
Epoca materialismului triumfalnic îl are pe Ahriman drept „motor” invizibil.
Puterea moral-politică a început să ia forme ahrimanice din secolul al XV-lea şi le-a adus la apogeu în secolul al XX-lea. Acum pare a fi pregătit următorul apogeu: controlul totalitar al întregului glob.
De ce vrea Ahriman controlul absolut asupra omenescului? Pentru că are nevoie de inteligenţa cât mai multor oameni, la limită a tuturor, pentru a reuşi în ţelul său: o creaţie secundă, bazată pe ceea ce este materie în natură şi în cosmos.
Fiinţele ahrimanice au primit, în chip legitim, controlul asupra materiei, inclusiv asupra luminii fizice. Acum vor, în chip nelegitim, să aducă şi omenirea sub acest control. Nicăieri nu veţi găsi mai multă ahrimanizare decât în cercetările corporaţiei RAND, specializată în a imagina căi pentru creşterea nelimitată a controlului asupra omenirii. Un control al statelor? Nu neapărat. Mai degrabă un control al inteligenţei artificiale, pentru că lui Ahriman îi este mult mai lesne să guverneze o asemenea inteligenţă complet lipsită de afect.
Documentele corporaţiei RAND sunt accesibile pe internet. Veţi găsi acolo, încă din 2010, scenarii pentru creşterea controlului în caz de pandemii. Tot acolo, dacă veţi căuta, veţi găsi că virusul Ebola are licenţă de fabricaţie. Virusul, nu vaccinul!
Ahriman lucrează transparent. Orbită e doar judecata noastră. Din pricină că este idealistă, adică luciferică, orbitor de luminoasă.
ba da dom’le:
„Cotidianul din 25 mai a.c. a publicat, sub semnatura doamnelor Raluca Ion si Steluta Voica, un articol despre „masinile scriitorilor“. Desi se mentioneaza ca am refuzat sa particip la „ancheta“ initiata de ziarul dumneavoastra, in textul amintit se vorbeste despre masinile „pe care le am in posesie“ si se pomeneste (lucru care mi s-a parut total impudic, intrucit tine in mod strict de intimitatea mea si a celor doua masini) chiar si numele lor: Siegfried (BMW-ul) si Marcello (Alfa Romeo).
Pina aici, treaca-mearga. Mi-am inghitit supararea facind unele reflectii despre felul in care se incalca viata intima a oamenilor in Romania zilelor noastre. Intimplarea face insa ca, din neglijenta (eram si foarte obosit), am uitat numarul din Cotidianul (deschis chiar la pagina cu pricina) pe scaunul de piele de culoarea antracitului din dreapta mea (ma aflam in Siegfried), unde, dupa lectura, il aruncasem plin de suparare.
Am revenit dupa 15 minute. Am pus cheia in contact si, pentru intiia oara in doi ani, motorul nu a pornit din prima. ”
voi astia de la Cotidianu ati produs un access de stress,
s-a inhibat!