Felul în care au ajuns pensiile la rezerviştii armatei române are aparenţele unei bombe. Nu foc de artificii, nu marş de defilare! Pur şi simplu bombă socială şi politică. În câteva zile după începutul de an poveştile militarilor în rezervă lăsaţi fără 40-50, 60, chiar 65% din pensie au încărcat populaţia României cu o stare de tensiune ce poate evolua în Dumnezeu ştie care direcţie. Noroc că Opoziţia, luată de la petrecerile Revelionului, nu era pregătită. Ea se ceartă pe locuri, procente, funcţii, principii şi reguli de funcţionare a unei Alianţe politice care nu era pregătită nici măcar teoretic, necum practic. Aşa că iritarea, chiar furia militarilor în rezervă nu se adună nicăieri. Nici la PSD, nici la liberali, nici la conservatori. Sigur depunctează PDL şi şubrezesc poziţia preşedintelui. Militarii, o categorie importantă pe care Traian Băsescu s-a sprijinit în cele două alegeri ale sale, se simt acum înşelaţi, batjocoriţi şi nedreptăţiţi. Pe bună dreptate. Nu ministrul Moş Teacă şi trompeta sa cu grad de comandor au vreo vină. Aceştia doi sunt doar nişte şoricei puşi să alerge pe pista demnităţii de un preşedinte cu comportament de mareşal şi cu minte de tablagiu fără o doagă. Acesta şi cu Mugur Isărescu au gândit operaţiunea îndatorării României la FMI şi ei poartă răspunderea. Numai că guvernatorul, în loc să se aleagă cu huiduieli şi cu critici la ideile financiare de amator, culege simpatia populaţiei. Iar Traian Băsescu, înjurăturile. Plăcerea lui, distracţia clevetitorilor.
Mult mai complicată este evoluţia stării de nervozitate din rândul bugetarilor. Unii suferă, alţii clachează, iar cei mai şmecheri fură pe rupte. Vom publica luni un caz şocant. Într-o perioadă în care au fost operate reduceri salariale, bugetari abili s-au cadorisit cu prime de mii şi zeci de mii de euro. Majoritatea populaţiei este nemulţumită. Acesteia i se adaugă acum suta de mii de rezervişti din armată, poliţie şi SRI. Nici o vorbă despre pensii tăiate rezerviştilor din SIE, semn că acestea au rămas intacte. Sau sunt completate cu colaborări suplimentare pentru activităţile de intoxicare a populaţiei şi protejare a preşedintelui.
Indiferent de câtă protecţie şi manipulare mai asigură cei din SIE, important este că populaţia nemulţumită a ajuns deja la o masă critică. Ea poate debuşa în stradă, în violenţă sau în susţinerea masivă a unui partid extremist sau zănatic.
Ce impune situaţia de acum? O soluţie urgentă! Varianta străzii agitate este cea mai periculoasă. Ar aduce o descalificare totală a României, o cădere economică şi implicit a monedei naţionale. Ar fi preambulul unei drame româneşti care s-ar putea încheia inclusiv cu riscuri pentru stabilitatea şi integritatea ţării noastre. Cel mai înţelept lucru ar fi o soluţie din interior. Adică de inspiraţie autohtonă. Nu impusă de Uniunea Europeană, nici de SUA sau de Rusia. Încă preşedintele mai poate recurge la o formulă care să însemne echilibru, să restabilească încrederea şi calmul, care să le redea celor atinşi la pensii şi la salarii o speranţă de revenire la normal.
Câtă vreme încrederea în PDL este la genunchiul broaştei, câtă vreme opoziţia încă nu şi-a asamblat alianţa, mai rămân doar două variante. Guvernul de uniune naţională, o idee mai veche a preşedintelui Băsescu, nu are nici un sprijin. Nimeni nu mai vrea să stea la o masă cu PDL! Nici cu facţiunea Udrea, nici cu cea a lui Vasile Blaga.
Şi astfel ajungem la ultima şi singura portiţă de ieşire. Un guvern de tehnocraţi care să asigure traversarea momentului dificil, care să impună soluţii de redresare economică, chiar să asigure corectitudinea alegerilor (în acest moment partidele politice nu se mai creditează între ele decât cu suspiciuni şi înjurături). Aceasta ar fi soluţia românească menită a stabiliza situaţia şi de a arăta Europei că România încă mai are resurse interne de democraţie şi capacitate de administrare.
Altfel…
