Demisia bietului Botiş este nu-i decât un accident răsunător dintr-o afacere de mari proporţii. Un fraier din Bistriţa s-a înghesuit şi el la oala cu magiun şi s-a ars la bot. Omul trimis de Ioan Oltean în Guvernul României s-a dovedit a fi la fel de rudimentar ca şi cel care l-a promovat. În doi timpi şi trei mişcări, ministrul Pleonasm (cum este el poreclit pentru că în cartea sa de identitate este trecut şi Nelu, şi Ioan) s-a împiedicat de el însuşi şi de nevastă şi s-a dat de gol ca un copil de grădiniţă. A spus leafa, şi-a recunoscut contribuţia şi a dat-o în suferinţe morale, crezând că spoveditul public se potriveşte cu Săptămâna Mare şi este o cale de ieşire din impas. Din Nelu Ioan Botiş n-a mai rămas decât o tocătură politică. Emil Boc s-a făcut şi el de râs, dovedind fără putinţă de tăgadă că este lipsit de o minimă autonomie cerebrală. Când a gândit singur şi a fost convins că trebuie să-l scape şi să-l apere pe Botiş, Boc s-a băgat singur în corzi, spunând prostii şi trezindu-se obligat să înghită găluşca. Preşedintele a transmis o altă decizie şi Emil Boc s-a trezit un fel de vorbitor pentru pauzele de publicitate ale programelor TV. Sigur, lui Traian Băsescu nu-i merge prea bine din moment ce a acceptat ca unul dintre oamenii din banda sa politico-financiară să fie aruncat la câinii de pază ai societăţii. Probabil că de la Bruxelles, de la Paris şi de la Washington îi vin veşti din ce în ce mai proaste! Scandalul fondurilor europene păstorite de familia Botiş abia că a aruncat un strop de lumină peste o industrie românească de folosit fondurile de la Bruxelles. Tot felul de SRL-uri şi asociaţii fantomă papă zeci de milioane de euro pentru a reconverti românii la alte meserii, pentru a-i perfecţiona sau pentru a le găsi de lucru. Bani europeni, proveniţi şi din cotizaţia României la UE, se întorc în sprijinul unui proces complex de modernizare a profilului ocupaţional al populaţiei. Şi ce modernizează? Veniturile micilor păduchi de prin pletele puterii. Toţi clienţii politicienilor, neamuri, vecini, rude de sânge sau de botez, toţi au devenit experţi şi consultanţi. Toţi toacă bascule cu bani pentru a da lecţii de deşteptăciune şi profesionalism celor care stau cu gura căscată şi admiră cum le sunt păpate contribuţiile la bugetul de stat. Să încerce cel mai destoinic pomicultor al României, cercetător sau proprietar de livadă să facă şi el un program pentru luminarea ţăranilor din zonele de deal? Îi aprobă cineva un bănuţ? Poate să care cu butoiul şi cu damigenele pe la judeţ şi pe la Guvern. Aşa da! Să fie primit! Dar aprobări şi bani, cucu!
Îndeletnicirea de furat căciula a luat proporţii naţionale. Ar trebui făcute o socoteală şi un control. Câte programe, câţi bani, câţi oameni au frecventat aceste forme subvenţionate de UE şi cu ce folos. Fac pariu pe ce vreţi că procentul de şmecherii depăşeşte binişor 50%.
În ce priveşte modul în care românii fără lipeală politică pot accede la fonduri europene, nimic în plus. Scandalul Botiş ilustrează fidel şi ce se petrece în procesul de accesare a celorlalte programe şi fonduri. O aiureală românească, întinsă peste toate instituţiile statului, cancerizează procedurile şi din acest domeniu.
