Reeditarea "Goodbye Yellow Brick Road" şi multe premii muzicale

Elton John, Baronetul rock-ului, împlineşte azi 67 de ani

Istoria mai puţin cunoscută a unui album iubit şi de succes al lui Elton John, „Goodbye Yellow Brick Road”, ce s-a vândut în peste 30 de milioane de exemplare, distins cu opt discuri de platină, ce a cucerit nu numai Statele Unite, dar şi Europa, continuă cu lansarea, în 25 martie, a unei reeditări, prilejuită de această aniversare a artistului. Odată cu noua ediţie inedită, albumul va conţine 4 CD-uri şi un DVD, dar şi un documentar.

În 5 octombrie 1973 era lansat discul cel mai vândut al lui Elton John, “Goodbye Yellow Brick Road”, care conţinea şi câteva dintre hiturile ce au acompaniat cariera marelui pianist englez, de la „Candle in the Wind” la „Bennie and the Jets” şi „Saturday Night’s Alright for Fighting”.

Înregistrările pieselor, pe textele lui Bernie Taupin, au început într-un studio jamaican, care era în condiţii precare, într-o clădire cu ziduri de ciment, înconjurată cu sârmă ghimpată şi cu santinele înarmate. Nu te aşteptai să întâlneşti asta într-o insulă caraibeană. Mai mult, sala de înregistrare părea să fie o închisoare. În 1973, situaţia politică jamaicană era dezastruoasă, străzile erau supraaglomerate de curioşii veniţi să asiste la meciul de box al secolului, între Joe Frazier şi George Foreman. Pe străzi, populaţia protesta împotriva situaţiei economice dezastruoase. După câteva zile, formaţia a fost obligată să fugă având în mână numai o versiune dintr-o bucată de rock a discului, “Saturday Night’s Alright (For Fighting)”, ironică şi provocatoare, unul dintre primele cântece ale istoriei compuse de un star rock alb, influenţat de muzica reggae.

Apoi, Elton şi band-ul său au înregistrat două albume în Franţa, la Chateau d’Hierouville, aflat la 50 de kilometri de Paris.

În acel timp, Elton John nu era un idol ca David Bowie sau Mick Jagger ori Rod Stewart. Costumele de scenă, ochelarii mari cu lentile colorate erau un mod pentru a se transforma într-un rock star, pentru a crea un personaj. Aşa era anunţat la Los Angeles de către Linda Lovelace în deschiderea concertului unde Elton John era numit “giganticul, colosalul, cel mai mare…”.

“Este curios, explica textierul Bernie Taupin, sunt cântece de care îmi amintesc de parcă au fost auzite pentru prima dată ieri”. Împreună cu alte albume, precum “Tumbleweed Connection” (1971) şi “Honky Château” (1972), “Goodbye Yellow Brick Road” reprezintă punctul culminat al colaborării dintre Elton John şi Taupin. De altfel, Taupin mărturisea: “A fost o perioadă când mi-am dorit să mă întorc la rădăcini, dar nu am dorit să întorc spatele succesului. Speram numai să fie un drum către fericire, într-un ambient natural şi liniştit”. Anul 1973 era anul în care Elton John, aşa cum spuneam, ajunsese în vârful carierei. Călătorea într-un avion privat, concertele sale umpleau stadioanele, numele lui devenea echivalent cu cel al grupurilor “Led Zeppelin” sau “Rolling Stones”. Primea textele scrise de Taupin, iar el compunea cântecele cu o viteză extraordinară.

Elton John la 67 de ani

Unul dintre cântecele faimoase şi iubite, “Your Song”, a fost compus în câteva minute în timpul unui mic dejun. Celelalte 17 cântece din “Goodbye Yellow Brick Road” au fost compuse în două sau trei zile la Pink Flamingo Hotel din Kingston, pe un pian electric, iar altele, în timp ce prietenul său, chitaristul Johnstone, pregătea un sandwich cu pui, cam în 20 de minute. În 1984, albumul a fost vândut în peste 30 de milioane de copii.

Magnifica copertă a discului, ce se deschidea în trei părţi, era opera ilustratorului Ian Beck şi reprezenta ideea unui rock star care vrea să fugă de lumea reală pentru a sfârşi într-o lume fantastică, parcă în lumea lui Oz. Suitele instrumentale care deschid discul “Funeral for a Friend/Love Lies Bleeding” vorbesc de moarte şi de iubiri terminate.

“Candle in the Wind” povesteşte despre frumuseţe, care se contrapune solitudinii interioare a unui star de cinema ce poate fi Marilyn Monroe sau James Dean. “Candle in the Wind” a fost dedicat lui Marilyn Monroe, dar el a fost interpretat la funeraliile lui Lady Diana.

Între 1972 şi 1975, Elton John a trăit în principal în America, unde a devenit răsfăţatul coastei de vest datorită excentricităţilor sale vestimentare şi stilului de viaţă de miliardar. Dar el a impus un rock vesel, colorat, care i-a făcut pe tinerii americani să uite criza economică, Vietnamul şi Watergate.

Lumea muzicală s-a schimbat de la sfârşitul anilor ‘70 şi anumite fantezii au devenit realităţi mai crude. Dar asta este o altă poveste despre care se va auzi poate peste alţi 40 de ani.

Fast, veselie şi muzică bună la Gala Premiilor Muzicale Radio România

Loredana, Artista Anului Foto Alexandru Dolea

Duminică, 23 martie, a fost seara muzicii româneşti la Sala Radio, unde a avut loc cea de-a XII-a ediţie a Galei Premiilor Muzicale Radio România, eveniment cu adevărat memorabil ce a durat mai bine de trei ore.

18 trofee superbe, creaţii originale din cristal cu incrustaţii de argint, purtând semnătura artistului plastic Ioan Tămâian, au fost înmânate artiştilor premiaţi, pentru performanţele lor din anul 2013.

Covorul roşu, lumini, paparazzi, camere tv şi multe, multe aplauze, astfel au fost întâmpinate vedetele nominalizate la premii încă de la intrarea spre foaierul Sălii Radio. Vedetele, dar şi invitaţii de prestigiu, care au ţinut să fie alături de postul public şi cu acest prilej festiv.

Încă un mare succes pentru Holograf. Foto Alexandru Dolea

Au fost acordate 17 trofee pe genuri şi categorii pentru cele mai bune performanţe înregistrate anul trecut în muzica pop, folk, pop-dance şi pop-rock, 39 de artişti de top ai showbizului românesc şi 28 de hituri ale anului 2013 figurând pe lista nominalizaţilor.

Premiile au fost înmânate de invitaţi speciali, interpreţi şi compozitori, personalităţi ale vieţii muzicale: Alina Eremia, Mădălin Voicu, Viorel Gavrilă, George Natsis, Laurenţiu Duţă, Paul Ciuci, Ducu Bertzi, Marcel Pavel, Victor Socaciu, de realizatorii de emisiuni de la Radio România: Bogdan Pavlică, Mihai Cosmin Popescu, Gabriela Scraba şi Gabriel Marica, cel mai important premiu fiind oferit de Ovidiu Miculescu, preşedinte director general al Radio România.

Andra – Cea mai bună interpretă pop. Foto Alexandru Dolea

Pe scena Sălii Radio, spectaculos decorată, au urcat rând pe rând, să-şi primească premiul şi să cânte live, vedete ale showbizului românesc de toate vârstele şi din toate genurile, de la pop-dance la folk, pop şi pop-rock: Andra, Elena Gheorghe, Glance, DJ Sava şi Raluca, Holograf, Smiley, Loredana, Cornel Ilie, Nicole Cherry, Vasile Şeicaru, dar şi Vanessa Marzavan – câştigătoarea premiului Radio România Junior.

Elena Gheorghe – Cel mai bun cântec pop. Foto Alexandru Dolea

Premiul special pentru întreaga carieră la cea de-a XII-a ediţie a fost înmânat compozitorului Jolt Kerestely, care a fost aplaudat la scenă deschisă. Marcel Pavel, invitat special al compozitorului, a adus spectatorilor un cadou binemeritat, interpretarea piesei “Copacul”, bijuterie componistică aparţinând maestrului.