România în fața unei crize de finanțare externă: deficit record și datorie în creștere

Conform datelor publicate recent de Banca Națională a României (BNR), deficitul contului curent al balanței de plăți a continuat să se adâncească în primele opt luni ale anului 2024, ajungând la 17,858 miliarde de euro, comparativ cu 13,830 miliarde de euro în aceeași perioadă din 2023. Această creștere rapidă a deficitului, împreună cu o majorare semnificativă a datoriei externe, ridică semne de întrebare cu privire la sustenabilitatea modelului economic actual al României.

Structura dezechilibrelor din contul curent

Deficitul contului curent a fost influențat de mai mulți factori structurali:

1. Balanța bunurilor a înregistrat un deficit în creștere cu 2,634 miliarde de euro, semnalând o accentuare a dezechilibrelor comerciale. Această evoluție sugerează o dependență sporită de importuri și o capacitate limitată a României de a-și valorifica potențialul exportator. Într-o economie care își finanțează consumul și investițiile în mare parte din resurse externe, această dinamică poate pune presiune suplimentară pe moneda națională și pe inflație.

2. Balanța serviciilor, care de obicei ajută la echilibrarea contului curent prin contribuția sectoarelor precum IT-ul și transporturile, a înregistrat o reducere a excedentului cu 863 milioane de euro. Aceasta indică o scădere a competitivității sau a cererii pentru servicii românești la nivel internațional.

3. Balanța veniturilor primare a continuat să fie o povară, înregistrând un deficit mai mare cu 979 milioane de euro. Aceasta reflectă în principal veniturile repatriate de investitorii străini, ceea ce sugerează o presiune asupra fluxurilor de capital către România.

4. Balanța veniturilor secundare a fost singurul element pozitiv, cu un excedent în creștere de 448 milioane de euro, determinat probabil de remitențele românilor din străinătate. Însă, deși aceste fluxuri sunt benefice, ele nu pot compensa complet deficitele masive din alte sectoare.

Creșterea datoriei externe: un risc în plus

Pe lângă adâncirea deficitului contului curent, datoria externă totală a României a crescut cu 14,189 miliarde de euro în perioada ianuarie-august 2024, atingând 182,524 miliarde de euro. Creșterea datoriei este împărțită astfel:

– Datoria externă pe termen lung a ajuns la 133,389 miliarde de euro, reprezentând 73,1% din totalul datoriei externe, în creștere cu 9,2% față de sfârșitul anului 2023.
– Datoria externă pe termen scurt a înregistrat o creștere de 6,3%, ajungând la 49,135 miliarde de euro, adică 26,9% din total.

Creșterea datoriei externe reprezintă un dublu risc pentru economia României. Pe de o parte, majorarea datoriei pe termen lung indică nevoia de finanțare a investițiilor și a deficitului bugetar. Pe de altă parte, creșterea datoriei pe termen scurt, care este mai volatilă și mai expusă la fluctuațiile piețelor financiare, poate pune presiune suplimentară pe finanțarea externă a României. Dacă încrederea investitorilor în stabilitatea economică scade, costurile de împrumut ar putea crește, amplificând problemele legate de finanțarea deficitului și a datoriilor.

Implicații pentru economia României

Combinarea unui deficit de cont curent tot mai mare cu o creștere accelerată a datoriei externe sugerează că economia României funcționează din ce în ce mai mult pe baza finanțării externe. Acest model este riscant, în special în contextul unei piețe internaționale volatile și al unei incertitudini economice globale.

Pe termen scurt, aceste dezechilibre pot duce la o depreciere a leului, ceea ce va face importurile mai scumpe și va alimenta inflația. Creșterea datoriei externe pe termen scurt este, de asemenea, un semnal de alarmă, indicând faptul că România se bazează din ce în ce mai mult pe finanțări care pot fi retrase rapid, ceea ce o expune la riscuri considerabile în cazul unei crize financiare globale.

Pe termen lung, dacă deficitul contului curent și datoria externă vor continua să crească într-un ritm accelerat, România ar putea întâmpina dificultăți în finanțarea datoriei publice și ar putea atrage atenția agențiilor de rating și a investitorilor, crescând costurile de împrumut și reducând capacitatea țării de a finanța dezvoltarea economică.