România, paralizată la ora alegerilor strategice

Secretarul de Stat american Mike Pompeo se află într-un turneu european ce include Ungaria, Slovacia și Polonia. Vizitele șefului deiplomației SUA nu au scop punitiv, pentru aceasta sunt folosite ambasadele americane sau oficialii de rangul doi, după cum România știe bine de pe urma vizitelor Victoriei Nuland și ale succesorilor ei de la Washington. Vizita secretarului de Stat este, în general, un semn al recunoașterii unor merite.

Ce state a ales să viziteze Pompeo? Ungaria este un ghimpe în coasta UE, acuzată de încălcarea normelor statului de drept, pentru politica antimigrație și politica împotriva ONG-urilor cu finanțare străină, în special cele finanțate de George Soros, acuzată de încălcarea libertății presei. Împotriva Ungariei au fost declanșate procedurile de activare a Artocolului 7 al Tratatului UE, pentru suspendarea dreptului de vot in CE.

Slovacia este o țară condusa de un partid social-democrat acuzat de populism la Bruxelles, o țară criticată pentru poziția antimigrație și pentru combaterea neeficienta a corupției. În urma cu un an, guvernul slovac a ales demisia, după asasinarea unui jurnalist. Actualul premier este umărul doi al partidului soicial-democrat condus de populistul Robert Fico.

Polonia se află într-o dispută lungă de peste trei ani pentru reformarea justitiei, criticată de UE pentru presupusa încălcare a independenței magistratilor. Și Polonia a fost supusă acelorași proceduri de activare a Articolului 7, și Polonia a fost acuzată pentru poziția antimigrație. În plus, guvernul de la Varșovia a anunțat că dorește să constituie o axă antimigrație în UE, alături de Italia. Alături de Ungaria, Polonia este vârful de lance al curentului suveranist și iliberal, criticat la Bruxelles, Paris și Berlin.

Secretarul de Stat al SUA, în Ungaria, Polonia, Slovacia

Vizita lui Mike Pompeo în aceste state este un semnal pentru UE. Statele Unite își îndreaptă atenția și energiile către Europa Centrală și de Est, după ce administrația Obama a pus la colț, împreună cu UE, aceste state-problemă.  ”În trecutul recent, SUA au fost prea mult timp absente din Europa Centrală. Este inacceptabil. Rivalii noștri umplu aceste goluri. Astăzi ne raefirmăm hotărârea de a concura pentru o influență pozitivă în regiune”, a spus Pompeo în timpul vizitei de luni de la Budapesta.

Deși nu s-a desfășurat în cea mai călduroasă atmosfera (nu a existat o conferință de presă Mike Pompeo-Viktor Orban, secretarul de Stat american a fost așteptat la aeroport de un oficial mărunt din diplomația maghiară), vizita lui Pompeo a închis gura criticilor regimului Orban. Pompeo este cel care a transmis un mesaj de susținere pentru suveranitatea statelor națiune din UE chiar la Bruxelles, în 2018. Acum, la Budapesta, vorbind alături de Pompeo, ministrul maghiar de Externe, Peter Szijjarto, a declarat: ”Nu vom permite nimănui, nici UE și nici altora să se amestece în politica noastră externă”. Szijjarto a condamnat ”ipocrizia” Franței și Germaniei, care susțin proiectul rus Nord Stream 2, în timp ce critică proiectul rus din Ungaria pentru contruirea a două reactoare nucleare.

Semnalul cel mai important al apropierii Americii de Europa Centrală și de Est a este organizarea în Polonia, pe 13-14 fenruarie, a unei conferinte internaționale pe tema Iranului și a Orientului Mijlociu, in general. Alegerea Poloniei pare să-i fi suprins chiar și pe oficialii de la Varșovia, potrivit presei poloneze. Avem de-a face cu un semnal important al apropiaerii dintre SUA si Polonia, dar și cu o palmă dată de SUA statelor vest-europene, care nu vor să renunțe la acordul nuclear cu Iranul. De altfel, șefa diplomației UE va boicota Conferința de la Varșovia, iar diplomațiile vestice au trimis aici oficiali de rangul doi, concentrându-se pe Conferința de Securitate de la Munchen, care va avea loc în acest weekend.

Întâlnire Merkel – Grupul de la Visegrad

Nu sunt singurele evoluții importante pentru Polonia sau Ungaria. La finalul săptămânii trecute, cancelara Angela Merkel s-a întâlnit, la Bratislava, cu cei patru premieri ai țărilor din Grupul Visegrad. Pentru premierul Ungariei, această întâlnire transmite un lucru: Nu doar Franța și Germania vor hotărî soarta UE, ci și Grupul Visegrad. Tot la Bratislava, Orban a atras atenția că țările UE trebuie să asculte vocea popoarelor, altfel urmănd ca Europa să se transforme nu într-o uniune, ci într-un imperiu.

Aceleași state ale Grupului Visegrad au dat un semnal important al apropierii clare de Israel. Următorul summit al organizației va avea loc nu în Europa Centrală, ci la Ierusalim. Președintele Cehiei a anunțat că va muta ambasada din Israel la Ierusalim, așa cum au făcut-o Statele Unite. Ungaria a semnalat că poate lua o decizie similară. Și apropierea dintre regimul Netanyahu și Polonia este evidentă, câtă vreme summitul Grupului Visegrad de la Ierusalim se va desfășura după ce  a fost adoptată o lege care incriminează asocierea Poloniei cu crimele comise de Germania nazistă în perioada Holocaustului.

În decursul unei singure săptămâni, liderii din Polonia, Ungaria și Slovacia s-au întâlnit cu cancelara Merkel și cu șeful diplomației SUA, pe terenul lor, în Europa Centrală. Mai mult, la Conferința amintită de la Varșovia va participa vicepreședintele Mike Pence. Aceste țări sunt tot mai prezente în politica europeană, iar Viktor Orban joaca un joc politic foarte complex și riscant în cadrul Partidului Popular European, înaintea alegerilor europarlamentare din mai. Associated Press vorbește despre riscurile mari pe care și le asumă Polonia, punând toate ouăle în coșul american, în dauna UE, prin organizarea Conferinței pentru Orientul Mijlociu și prin încercarea de a crea o bază militară americana permanentă în Polonia.

Cum se poate rata participarea la construcția noii Europe

Dar dacă guvernele de la Budapesta, Praga sau Varșovia au dreptate când consideră că a venit momentul unei mari alegeri strategice? Dacă implicarea lui Viktor Orban în trasul sforilor din PPE este decizia cea mai bună pentru partidul său și țara sa, dincolo de toate acuzele care i se aduc? Dacă Ungaria, criticată că este eurosceptică, iliberală, de-a dreptul antieuropeană, va ajunge astfel să fie un actor important al viitorului proiect UE, la fel ca și Italia populistă?

Recentul scandal diplomatic dintre Franța și Italia iscat de susținerea publică dată de guvernul Italiei pentru Vestele Galbene din Franța ne oferă o nouă imagine despre UE – că vrem sau nu, țările UE sunt tot mai interdependente. Guvernul de la Paris acuză Italia de imixtiune în afacerile politice interne, însă cât de interne sunt aceste afaceri, atât timp cât deciziile Franței sau ale Germaniei privind migrația, gazoductul Nord Stream 2, paradisurile fiscale, piața muncii, fuziunea unor mari companii afectează toate statele UE, inclusiv pe cele central și est-europene? Dinamica politică din UE seamănă tot mai mult cu cea din Marea Britanie, unde este un fapt obișnuit ca o decizie a guvernului de la Londra să stârnească revoltă în guvernul scoțian de la Edinburgh. Niciodată în Marea Britanie aceasta nu a fost socotită o criză, ci o luptă politică internă.

De pe urma acestor așa-zise imixtiuni, de pe urma implicării unui Viktor Orban la vârful PPE, în urma frondelor central și est-europene ce o obligă pe cancelara Germaniei să asculte vocea acestor țări, în urma opoziției față de politica migrației sau față de reglementările defavorabile esticilor de pe piața muncii din Vest, în urma creării unui Parlament European cu adevărat puternic și cu drept de inițiativă legislativa se poate naște noua Europă politică. În urma deciziilor riscante, precum apropierea Poloniei de SUA, în urma deciziilor mari, care să facă absolut necesară venirea Angelei Merkel sau a președintelui Frantei în capitalele estice, se poate contrui Europa politică visată de cei doi. Altfel, Europa condusă din spatele ușilor închise de liderii Franței și Germaniei nu va fi decât o versiune modernă a Congresului de la Viena, care își împarte în felii continentul.

Nu ne rămâne decât să ne întrebam unde este România în această ecuație. O vizită în Israel și semnalarea unei posibile mutări a ambasadei României au adus în țară acuzații de trădare. Orice opoziție firavă a Bucureștiului la adresa unui mare proiect vest-european inițiat la Bruxelles stârneste în țară revolte și avertismente dintre cele mai negre, iar rezultatul este paralizia politică. Se vorbește despre plusul mare de vizibilitate de care România se bucură prin deținerea presedintiei Consiliului UE. Însă acesta nu este rodul vreunei acțiuni politice și diplomatice de succes, ci este un drept și o obligație ce revine fiecărui stat UE, după un caledar prestabilit. La Bratislava au fost prezenți secretarul de Stat al SUA și cancelara Germaniei, în timp ce în Romania era trimis șeful comisiei externe din Bundestag pentru a trage de urechi guvernarea și pentru a promova un personaj contestat pe plan intern, Laura Kovesi. Iliberalele Ungaria și Polonia sunt mult mai vizibile decât România care conduce UE și care își irosește energiile în mici războaie interne, refuzând parcă să observe marele șantier internațional ce o înconjoară.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.