Firme din România doresc să exporte gaze în Ucraina, țară vecină care are un consum uriaș (circa 50 de miliarde de metri cubi anual) și o mare problemă cu sursă de aprovizionare, după ce importurile din Rusia s-au micșorat drastic în ultimii doi ani, în urma crizei din Crimeea. Interesul României în a vinde gaze în Ucraina, de care Cotidianul a mai relatat, primește în sfârșit o confirmare oficială, chiar de la monopolul de transport, deținut de statul român, Transgaz.
„Având în vedere interesul manifestat de utilizatorul de rețea pentru fluxuri fizice pe direcția RO-UA, SNTGN Transgaz SA va iniția în perioada următoare un proces de sondare a pieței pentru a cuantifica nivelul cererii de capacitate, iar în funcție de rezultat va evalua necesarul investițional pentru eliminarea restricțiilor tehnice actuale. La momentul în care restricțiile tehnice vor fi eliminate, operatorii sistemelor de transport vor modifica Acordul de Interconectare în consecință“, este concluzia unei consultări publice comune a Transgaz și Ukrtransgaz privind acordul de interconectare pe direcția Tekovo-Medieșul Aurit (punctul de granița Satu-Mare). În momentul de față, din cauza presiunii actuale de operare a sistemelor de transport, transportul fizic al gazelor naturale prin PI Medieșu Aurit / Tekovo pe direcția România – Ucraina este imposibil de realizat. Poate fi asigurat doar transportul virtual de gaze naturale prin PI Medieșu Aurit / Tekovo în direcția RO-UA. Noutatea vine din faptul că, într-o declarație oficială, cei doi operatori de transport ai României și Ucrainei afirmă că există interes, pentru ca gazele din România să ajungă fizic în Ucraina, pentru prima dată în istorie. Solicitat să comenteze anunțul oficial al Transgaz și Ukrtransgaz, Virgil Metea, director Romgaz, afirmă: „Nu e cazul să se comenteze acum“, spune acesta, adăugând însă ceva important: „Solicitări de furnizare gaze pe direcția Ucrainei , odată cu liberalizarea pieței(din România – n.r.), au existat încă de anul trecut“. Așadar, România, țară deja cu exces de producție gaze, după ce combinatele chimice de îngrășăminte s-au închis, vrea să exporte gaze în Ucraina, o piață unde, istoric, rușii de la Gazprom aveau un cvasimonopol.
Potrivire perfectă
Momentul ales nu este întâmplător. În primul rând, ucrainenii au o nevoie disperată de gaze. Pentru că, din pricina disputelor teritoriale cu rușii, au diminuat drastic importurile de la Gazprom, vecinii noștri se alimentează acum parte prin Polonia, cu gaz lichefiat, care are însă un preț ceva mai mare decât cel natural. În al doilea rând, România este în pragul deschiderii perimetrelor de producție din Marea Neagră, unde americanii de la Carlyle Group și Exxon Mobil ar putea aduce un surplus consistent de producție pe plan local. Cu mult mai mult decât ar putea România consumă – circa 5 miliarde de metri cubi anual, la nivelul anului 2021, apoi chiar mai mult. Pentru aceasta se construiește BRUA, conducta care unește țărmul Marii Negre cu Baumgarten, Austria, și de acolo către clienți din Vest. Dar, în plus, și poate chiar mai important, peste doi ani, adică chiar din momentul în care Carlyle începe producția în Marea Neagră, se inversează fluxul de gaze pe Tranzit 1, una dintre cele trei mari gazoducte, Isaccea – Negru Vodă, ce traversează Dobrogea, dinspre Ucraina spre Bulgaria, și care, de decenii, erau închiriate exclusiv de Gazprom pentru a-și transporta gazele către sudul Europei. Or, la presiunile UE, care a amenințat România cu infrigement, pentru prima dată, fluxul de gaze va putea fi făcut și invers, dinspre România și sudul Europei către Ucraina, o piață uriașă. Ca un făcut, Carlyle, prin subsidiară locală Black Sea Oil&Gas, a cerut acordul de racord la Sistemul Național de Transport, în vederea livrării primelor gaze din Marea Neagră, la 1 iulie 2019. „Ideal“, spun surse din Transgaz, pentru că, adaugă acestea, „odată ce intră gazul pe conductă, poate ieși aproape imediat prin punctele principale (către Ucraina și Bulgaria – n.r.). Conexiunile sunt proiecte europene. Gazele se duc unde sunt cumpărători, adică inclusiv în Ucraina. Dar din 2019-2020“.
Tranzit 1 are o capacitate aproape dublă față de BRUA, 7 miliarde de metri cubi față de 4 miliarde. Preluarea, chiar și parțială a alimentării cu gaz a Ucrainei, este dincolo de o lovitură comercială, și una geostrategică, având în vedere importanța de orientare a acestei țări „tampon“ între Est și Vest. Este adevărat, în tot acest joc, România este mai degrabă un „pion“ al americanilor, adevărații beneficiari ai gazelor din poziției strategice din Marea Neagră, dar, dacă ne jucăm cartea cum trebuie, am avea foarte mult de câștigat. Dincolo de investițiile de miliarde de dolari din Marea Neagră (numai Exxon-Petrom a investit până acum peste 1,5 miliarde de dolari), mai sunt bani de colectat din redevențe și taxe de tranzit. Dar, dincolo de sumele propriu-zise, România are șansă de a deveni un hub energetic regional, așa cum s-a exprimat recent chiar ministrul Energiei, Toma Petcu, și unul dintre furnizorii majori de resursă pentru UE.
Zeci de miliarde de metri cubi de gaz în Marea Neagră
BSOG (Carlyle) a anunțat deja că va începe producția în 2019, la început cu 500 de milioane de metri cubi pe an, apoi, în scurt timp, cu 1 miliard de metri cubi. Rezervele estimate în perimetrul concesionat de ei sunt de 10 miliarde de metri cubi. Mult mai mari sunt însă rezervele aflate în perimetrele Exxon – Petrom: între 42 şi 84 de miliarde de metri cubi de gaze. Americanii au anunțat că, în 2018, vor lua decizia finală de investiție comercială, începerea propriu-zisă a producției fiind estimată pentru 2020 – 2021. Astfel, România va deveni un mare exportator de gaze, e adevărat, prin intermediul firmelor americane, unul dintre cele mai mari din UE, un lucru deloc de dorit de ruși, pentru care Ucraina, Bulgaria, chiar Grecia și Turcia erau pieţe tradiționale. Însă nici aceștia nu stau pe loc.
„Elementul“ LukOil
În Marea Neagră mai există un concesionar de perimetru gazeifer, consorțiul Lukoil – Romgaz, care acum este în proces de explorare a zăcământului Trident, unde au anunțat rezerve estimate de 30 de miliarde de metri cubi. De la acest consorțiu nu au fost anunțate niciun fel de date privind data probabilă de începere a producției, unde va ajunge la țărm gazoductul lor sau dimensiunea anuală a producției. Este și mai complicat pentru că, odată ce ar începe producția, Lukoil, companie rusească de stat, ar concura în regiune Gazprom, companie rusească de stat. O decizie în acest sens nu poate fi decât politică, la Kremlin „politicul“ contând cel puţin tot atât de mult precum interesul economic.
Devenim, pentru prima dată, exportatori de gaze
România are, în prezent, un consum anual de circa 12 miliarde de metri cubi, din care circa 10,5 miliarde reprezintă producția locală a Petrom și Romgaz, restul reprezentând importuri din Rusia, care și acestea se fac mai mult doar din pricina prețurilor competitive cu care, de doi ani, vând rușii în regiune. Concesionarea perimetrelor din Marea Neagră, care a început din 1999, a avut ca scop declarat să asigure securitatea energetică a României, diminuând și mai mult necesitatea importurilor, dar și să facă din România un producător major de gaz în regiune. Cât despre prețul cu care vor fi vândute pe piața locală gazele din Marea Neagră, este greu de crezut că acestea vor fi supuse vreunui discount. Cum piața de achiziție a prețului gazului este, de la 1 aprilie, liberalizată, toate gazele disponibile la vânzare de acum înainte vor avea preț de piață.
Mda marele client Ocarinean. Care are un mic defect : plateste greu, cu mare inatrzxiere, plateste partioal si mai si fura din conducta!!! Pardon 2 defecte – rau platnic si hot!