Românul martorul istoriei. A împlinit 104 ani și a fost prizonierul rușilor

𝐆𝐡𝐞𝐨𝐫𝐠𝐡𝐞 Prunduș , 𝐯𝐞𝐭𝐞𝐫𝐚𝐧 𝐝𝐞 𝐫ă𝐳𝐛𝐨𝐢, 𝐠𝐞𝐧𝐞𝐫𝐚𝐥 𝐝𝐞 𝐛𝐫𝐢𝐠𝐚𝐝ă (𝐫𝐭𝐫.), a î𝐦𝐩𝐥𝐢𝐧𝐢t marti 𝐯𝐞𝐧𝐞𝐫𝐚𝐛𝐢𝐥a 𝐯â𝐫𝐬𝐭a 𝐝𝐞 𝟏𝟎𝟒 𝐚𝐧𝐢! Potrivit Departamentului relația cu Parlamentul și calitatea vieții personalului,  𝐆𝐡𝐞𝐨𝐫𝐠𝐡𝐞 Prunduș s-a născut pe data de 16 iulie 1920, în localitatea Câșeiu din județul Cluj, într-o familie de agricultori. Tatăl său a fost primar în localitate, precum și prim-curator al bisericii greco-catolice.
Încă de mic s-a remarcat la învățătură, terminând Liceul Andrei Mureșanu din Cluj, fiind semi-bursier, după cum ne-a relatat venerabilul veteran.

„Am fost cercetaș, purtam pălării cu boruri mari, cămașă, cravată și salutam cu trei degete. De la Dej am plecat la Școala Normală din Gherla, pe care am absolvit-o în anul 1940, ca șef de promoție. 

Ulterior am urmat Facultatea de Teologie din Cluj. Din cauza situației din țară a trebuit să mă refugiez în altă localitate, ajungând la Arad. Am obținut un post în învățământ, în localitatea Adâncata-Centru din Bucovina, apoi m-am angajat la Fabrica de Cărămidă „Augustin Brown” din Arad. 

În anul 1941 am intrat în armată și am fost repartizat la Batalionul 11 Vânători de Munte din Beiuș, apoi am urmat Școala de Ofițeri în Rezervă din Ploiești și Școala de Ofițeri activi din București. 

Ulterior, am fost trimsi la Centrul de Infanterie din Făgăraș, primind gradul de sublocotenent. Am fost repartizat la Batalionul 104 Vânători de Munte, unitate care a fost trimisă pe front în Moldova. 

Am participat cu unitatea la luptele de rezistență până la primirea ordinului de retragere. Aflați în retragere la Berzunți, la trecere către Târgu-Ocna, am fost luat prizonier de către ruși. 

Am aruncat tresele de ofițeri, căștile și armele. La percheziție, mi-am ascuns bunurile la jambieri, iar bancnotele în căptușeala băștii. Ca prizonieri am fost trimiși în comuna Larga de lângă Târgu-Ocna, unde am fost anunțați că Batalionul 103 s-a autodizolvat și să ne salvăm cum putem. 

Am reușit să scap înrolându-mă într-o unitate ce lupta pentru eliberarea Ardealului de Nord. Am fost încadrat comandant de pluton la Compabia 25-26 Schiori. Cu această unitate am participat la luptele care s-au dat de la Chiherul de Sus Albești, lângă Sighișoara, până când unitatea s-a autodizolvat din cauza pierderilor pierderilor suferite.

Am continuat să lupt pentru eliberarea ultimei palme de pământ românesc, în cadrul Batalionului 11 Vânători de Munte, care lupta în regiunea Carei. Ci această divizie am participat și la luptele care s-au dat în Ungaria și Cehoslovacia. 

Am fost rănit în Ceholsovacia, fiind spitalizat într-un spital de campanie românesc, din Jesbereni (Ungaria). Piciorul stâng mi s-a inflamat și s-a instalat cangrena. Doctorul mi-a recomandat să îmi amuteze piciorul, dar am refuzat. Am fost operat și, cu voia lui Dumnezeu, m-am vindecat după 3 luni de zile reuțind, astfel, să mă întorc în țară sănătos, în mai 1945”, a relatat Gheorghe Prunduș.

Pentru faptele de arme de pe câmpul de luptă venerabilul veteran a fost decorat cu ordinele „𝐂𝐨𝐫𝐨𝐚𝐧𝐚 𝐑𝐨𝐦â𝐧𝐢𝐞𝐢” și „𝐒𝐭𝐞𝐚𝐮𝐚 𝐑𝐨𝐦â𝐧𝐢𝐞𝐢”.
După război și-a continuat cariera în învățământ, ajungând, pe rând, inspector școlar, șef de secție învățământ, director de școală, ieșind la pensie în anul 1982.
La această vârstă are o stare de sănătate foarte bună, fiindu-i alături cei 2 copii, 9 nepoți și 22 de strănepoți, conform sursei citate.