Roubini: urmează decenii ale inflației și șomajului

”Inflația a crescut rapid în 2022 atât în economiile dezvoltate, cât și în cele emergente. Tendințele structurale sugerează că problema va fi una pe termen lung, mai degrabă decât tranzitorie. Mai exact, multe țări sunt implicate acum în diferite ”războaie” – unele reale, altele metaforice – care duc la deficite fiscale și mai mari, la o mai mare monetizare a datoriei și la o inflație mai mare”, scrie Nouriel Roubini, pentru Project Syndicate.

”Lumea trece printr-o anumită formă de ”depresiune geopolitică”, la care se adaugă rivalitatea tot mai mare dintre Vest și puterile revizioniste aliniate (dacă nu aliate de-a dreptul) China, Rusia, Iran, Coreea de Nord și Pakistan. Se pregătesc războaie reci și războaie fierbinți. Invazia brutală a Rusiei în Ucraina se poate extinde și poate implica și NATO. Israelul – deci și Statele Unite – sunt pe cale să intre în conflict cu Iranul, care mai are puțin până să devină un stat înarmat nuclear. Orientul Mijlociu extins este un butoi cu pulbere. SUA și China se înfruntă pentru a domina Asia și în privința Taiwanului – dacă va fi reunit sau nu cu forța cu China continentală.

SUA, Europa și NATO se reînarmează, la fel cum o fac majoritatea țărilor din Orientul Mijlociu și Asia, inclusiv Japonia, care a început cea mai importantă refacere a militară din ultimele decenii. Sunt garantate niveluri ridicate ale cheltuielilor pentru armele convenționale și neconvenționale (inclusiv nucleare, cibernetice, biologice și chimice), iar aceste cheltuieli vor cântări greu în cuferele statelor.

Războiul global împotriva schimbărilor climatice va fi si el foarte scump, atât pentru sectorul public, cât și pentru cel privat. Domolirea schimbărilor climatice și adaptarea la aceste schimbări ar putea costa mii de miliarde de dolari pe an vreme de decenii de acum înainte și este o prostie să credem că toate aceste investiții vor ajuta la creșterea economică. După un război real care distruge mare parte din capitalul fizic al unei țări, creșterea investițiilor poate duce la o expansiune economică; însă țara rămâne totuși mai săracă, pentru ca a pierdut o parte din bogăția ei. Același lucru este valabil și pentru investițiile legate de schimbările climatice. O parte semnificativă din capital va trebuie să fie înlocuită, fie pentru că este uzată moral, fie pentru că a fost distrusă de fenomenele încălzirii globale.

Mai avem de-a face și cu un război costisitor împotriva pandemiilor ce vor veni. Din multe motive – unele dintre ele având legătură cu schimbările climatice – bolile cu potențial pandemic vor deveni tot mai frecvente. Indiferent că țările vor investi în prevenție sau vor alege să se confrunte cu pandemiile, costurile vor fi mari și vor fi perpetue, iar ele se vor adăuga la îmbătrânirea populației și presiunea pe care acest fenomen demografic o va pune asupra sistemelor de pensii și de asigurări de sănătate.

Apoi, vom începe să ducem un război împotriva efectelor „globoticii” – combinația dintre globalizare și automatizare (inclusiv folosirea inteligenței artificiale și a roboticii) care amenință multe locuri de muncă calificată și necalificată. Guvernele vor trebui să-i ajute pe cei lăsați în urmă de aceste evoluții, fie prin prin salarii universale de bază, fie prin transferuri fiscale masive sau prin extinderea serviciilor publice.

Aceste costuri vor fi foarte mari chiar dacă automatizarea va duce la o creștere economică importantă. De exemplu, un salariu universal de bază de doar o mie de dolari în Statele Unite ar costa guvernul federal nu mai puțin de 20% din PIB.

În cele din urmă, va trebui să ducem un război urgent împotriva creșterii inegalităților dintre venituri și averi. În caz contrar, dificultățile cu care se confruntă tinerii, o bună parte din clasa de mijloc și clasa muncitoare vor duce la o respingere a democrației liberale și a capitalismului de piață. Pentru a împiedica ascensiunea la putere a regimurilor populiste și politicile lor nesustenabile la nivel economic, democrațiile liberale vor trebui să-și majoreze cheltuielile sociale, iar multe democrații fac deja acest lucru.

Aceste cinci ”războaie” vor fi foarte costisitoare, iar factorii economici și politici vor reduce capacitatea guvernelor de a le finanța prin majorarea taxelor. Raportul dintre taxe și PIB este deja unul mare în toate economiile avansate – în special în Europa – iar evaziunea fiscală și migrația companiilor către țările cu taxe mai mici va complica taxarea mai mare a veniturilor mari și a capitalului (asta presupunând că asemenea măsuri vor putea fi aplicate împotriva lobby-ulyui corporatist sau a orientărilor politice de centru-dreapta).

Așadar, aceste războaie vor spori cheltuielile publice, iar asta fără o creștere proporționala a veniturilor obținute din taxe. Deficitele bugetare structurale vor crește și mai mult decât acum, ducând poate la creșterea dobânzilor la care anumite state se vor putea împrumuta. Iar asta ca duce la crize ale datoriilor, cu efecte adverse evidente asupra creșterii economice.

Pentru țările care se împrumută în propria lor monedă există opțiunea unei inflații mai mari, pentru a reduce valoarea reală a datoriilor pe termen lung. Această abordare îi dezavantajează pe cei care economisesc și pe creditori și îi favorizează pe cei care împrumută. O inflație mai mare poate fi combinată și cu măsuri draconice, precum controlul capitalului, plafonarea prețurilor, taxe pe capital și chiar intrarea în incapacitate de plată (în special pentru țările care se împrumută în monedă străină sau care au contractat credite pe termen scurt sau credite care se indexează cu inflația). Inflația este o formă subtilă și perfidă de taxare, care nu are nevoie de aprobarea parlamentelor sau guvernelor. Inflația este calea cel mai simplu de ales atunci când deficitele și datoriile devin nesustenabile.

M-am concentrat în special pe factorii care țin de cerere și care vor duce la cheltuieli mai mari, la deficite mai mari, la monetizarea datoriei și la inflație. Însă avem și multe șocuri pe partea de ofertă, cu efecte negative pe termen mediu, șocuri care se pot adăuga la presiunile de astăzi ale stagflației și care pot crește riscul recesiunii și al unor crize ale datoriilor în cascadă. Marea Moderație a dispărut, acum avem de-a face cu Marea Criză Stagfalționistă a Datoriilor.”