Sabotaj sau haos administrativ? Cine scoate România din priză?

Prea multe coincidențe într-o perioadă scurtă în industria energetică. Eu nu cred în coincidențe! Din acest motiv scriu acest articol plin de întrebări.

România rămasă fără energie nucleară. Coincidență sau sabotaj?

În plină criză energetică europeană, România a rămas, practic, fără producție nucleară timp de mai multe săptămâni. Unitatea 2 de la Cernavodă s-a oprit brusc pe 4 mai, iar Unitatea 1 a fost oprită planificat exact când era nevoie de ea cel mai mult. Rezultatul? Zero megawați din nucleare timp de peste trei săptămâni și o gaură de 1400 MW în sistemul energetic național.

Cronologia evenimentelor ridică semne de întrebare extrem de serioase:

• 4 mai 2026, ora 00:42: Unitatea 2 se deconectează automat de la rețea din cauza unei defecțiuni la un separator/izolator electric din partea clasică a centralei.
• 6 mai: Nuclearelectrica anunță că oprirea se prelungește, deoarece echipamentul trebuie înlocuit, iar lucrările sunt „complexe”.
• 10 mai, ora 11:00: Unitatea 1 intră în oprire planificată pentru revizie tehnică și mentenanță – o acțiune programată cu doi ani în urmă.
• 10 mai – 10 iunie: Perioada estimată pentru revizia Unității 1.
• Ministerul Energiei a indicat inițial repornirea Unității 1 după 10 iunie, cel mai probabil între 11 și 20 iunie.

Concluzia este șocantă: între 10 mai și 1 iunie 2026, România nu a avut niciun reactor nuclear funcțional conectat la Sistemul Energetic Național. Pentru prima dată după 2018, cele două unități de la Cernavodă au fost oprite simultan.

Întrebarea care planează este legitimă: De ce nu s-a amânat revizia Unității 1 după ce Unitatea 2 a căzut? Cine a luat decizia ca tocmai în momentul în care o unitate se defectează, cealaltă să intre planificat în revizie? Este o coincidență nefericită sau un sabotaj?

Coincidențe, incompetență sau sabotaj deliberat la Elcen? Coincidențe politice perfecte pentru Bolojan și Ciucu”

În doar o lună, CET București Vest a fost lovit de două incendii majore, ambele la transformatoare electrice, exact în momente cheie care scot centrala din funcțiune. Rezultatul? România pierde încă 186 MW din capacitatea de producție în bandă, într-un moment în care sistemul energetic național este deja la limită.

Totul a început în noaptea de 20 spre 21 aprilie 2026, când au izbucnit simultan incendii la două transformatoare de 110/6 kV, situate la mai mult de 10 metri distanță unul de celălalt, plus stația electrică internă. Cum se poate ca două transformatoare să ia foc în același timp? Cum s-a propagat incendiul până la stația aflată la distanță considerabilă, în condițiile în care ar fi trebuit să existe protecții electrice în amonte și aval? Mulți specialiști pun legitime semne de întrebare: este posibilă o asemenea „coincidență” tehnică?

După dezastru, conducerea ELCEN a demarat „evaluări” și a plecat aproape în corpore la Seul. Abia s-au întors, iar presa anunța optimist repornirea CET Vest pe 15 octombrie, când – surpriză! – pe 23 mai 2026 a izbucnit al doilea incendiu, de data aceasta la transformatorul care făcea parte din soluția de rezervă. Două incendii în mai puțin de o lună. La aceeași centrală. La aceleași transformatoare.

Posibilul sabotaj ar fi putut începe când managementul și consiliul de administrație au desființat posturile de directori de centrale, adică ale celor care se ocupă direct cu producția, inventând (sau păstrând), în schimb, alte posturi de directori, cum ar fi cele de comercial, management și securitate sau resurse umane.

Contextul politic face scena și mai dubioasă. Conducerea ELCEN s-a opus ferm unificării SACET-ului sub Primăria Generală a Capitalei, în ciuda declarațiilor fostului ministrului Bogdan Ivan că „este normal ca ELCEN să treacă la Primărie”. Acum, premierul interimar și ministrul al energiei, Ilie Bolojan, alături de primarul general Ciprian Ciucu, anunță că unificarea se va face în câteva luni, dacă viitorul guvern nu se opune.

Întrebarea care trebuie pusă este brutală: Nu cumva aceste incendii repetate servesc perfect unui interes politic? Este doar o serie nefericită de accidente sau un sabotaj mascat împotriva Sistemului Energetic Național, menit să slăbească ELCEN înainte de transferul către Primărie?

Încă 730 MW uitați de Hidroelectrica

Dar acestea nu sunt nici pe departe singurele capacități ținute închise. Hidroelectrica are zeci de grupuri și hidrocentrale care zac moarte sau funcționează în batjocură, fie oprite complet, fie mutilate parțial din cauza reparațiilor care durează de ani, modernizărilor care nu se mai termină, blocajelor birocratice sau a tot felul de prostii de mediu.

La Porțile de Fier 1, cea mai importantă centrală din țară cu cele mai mari grupuri hidro, două agregate sunt oprite total, iar al treilea merge la jumătate de putere — 100 MW în loc de 200 MW. Asta înseamnă încă 500 MW pierduți, pur și simplu aruncați la coș.

La Vidraru, grupurile 1-4 sunt blocate din 7 decembrie 2025 până pe 30 septembrie 2026 pentru modernizare. Adăugăm și Paltinu, și mai scădem din producție încă 230 MW.

În total, vorbim de peste 730 MW de capacitate hidro care ar putea produce acum, dar stau blocate din incompetență, nepăsare sau interese dubioase.

Dar nu sunt singurele lipsuri de la Hidroelectrica! Avem șapte hidrocentrale în stadiu de construcție, blocate (Răstolița, Bumbești–Livezeni, Surduc–Siriu/Nehoiașu, Pașcani, Cerna–Belareca, Cornetu–Avrig/Căineni, Cerna Motru–Tismana II), deși sunt construite în proporții mari, de peste 70% în unele cazuri. Mai avem și singurele hidrocentrale cu pompaj de pe Olt (Ipotești, Drăgănești, Frunzaru, Rusănești, Izbiceni), care funcționează numai în regim de hidrocentrale, nefiind folosite ca posibilă capacitate de stocare, de care avem mare nevoie.

Nu sunt singurele „desincronizări”. Adăugăm întârzierea de peste 10 ani a termocentralei de la Iernut, de care nu răspunde nimeni, anunțul celor de la Mass Global Energy privind întârzierea punerii în funcțiune a celor peste 1.700 MW, o campanie de presă, care mă surprinde negativ, împotriva Coridorului Vertical de Gaze, care „ar aduce LNG american scump”, și declarațiile domnului Bolojan în privința proiectului Nuclearelectrica de la Doicești, cărora le voi dedica în curând un articol explicativ, cu date și informații certe.

Un sistem energetic vulnerabil sau un șir imposibil de coincidențe?

Privite separat, oprirea simultană a reactoarelor de la Cernavodă, incendiile succesive de la ELCEN și capacitățile hidro indisponibile pot fi explicate prin limbajul tehnic al avariilor, reviziilor sau întârzierilor administrative. Privite împreună însă, într-un interval atât de scurt și într-un context european tensionat, ele ridică o întrebare incomodă: asistăm la simple accidente și decizii administrative neinspirate sau la simptomul unui sistem energetic devenit structural vulnerabil? Când sute și mii de megawați dispar aproape simultan din mixul energetic, iar proiecte strategice întârzie ani întregi fără asumare publică și fără responsabilități clare, suspiciunea nu mai este doar emoțională, ci rezultatul firesc al lipsei de transparență și coordonare strategică.

Într-un stat funcțional, asemenea episoade ar declanșa investigații majore, audituri operaționale și explicații publice detaliate privind calendarul reviziilor, deciziile manageriale și vulnerabilitățile infrastructurii critice. Întrebarea centrală nu este neapărat dacă există sabotaj, ci dacă România își poate permite să trateze securitatea energetică prin improvizație, suprapuneri administrative și management fără răspundere. Pentru că, indiferent dacă vorbim despre coincidențe, incompetență sau interese concurente, efectul final rămâne același: un sistem energetic mai fragil, mai dependent și mai expus exact într-o perioadă în care reziliența ar trebui să fie prioritatea absolută. Intrebările fundamentale sunt: DE CE ACUM? CINE ESTE ÎN SPATELE MANEVRELOR? CARE VA FI PREȚUL ENERGIEI?