Sanatoriul Geoagiu, deschiderea oficială – 24 Mai 1908

Despre istoricul Sanatoriului de Pneumoftiziologie din Geoagiu circulă multe zvonuri, însă prea puțină informație bazată pe texte. Ce se știa cert este că a fost construit pentru uzinele de fier din Hunedoara între anii 1905-1908. Dar pe ce fonduri părea incert.

Căutând, am găsit articolul Szieberth Imre, „AZ ÁLLAMI VASGYÁRAK TÜDŐBETEG MUNKÁSAINAK ALGYÓGYI SZANATÓRIUMA”, scris pentru Ziarul de duminică, număr 22, Mai 31 1908, Budapest . VOLUMUL 55, care are și un mic Album fotografic la „Sanatoriul pentru pulmonari ai fabricilor de fier de stat” de Gyula Jelfy. Îi rog pe cei ce cunosc date, articole sau alte materiale despre istoricul Sanatoriului de Pneumoftiziologie din Geoagiu să-mi sprijine activitatea pentru a aduce la lumină realitatea în locul zvonului.

 

DESCHIDEREA OFICIALĂ A SANATORIUL MEDICAL PENTRU LUCRĂTORII BOLNAV PULMONAR DIN FABRICILE METALURGICE DE STAT DIN GEOAGIU

Prevenirea bolii pneumococice în țara noastră s-a realizat până acum în cea mai mare parte prin mijloace sociale și, prin urmare, este deosebit de remarcabilă când se deschide primul sanatoriu de boli pulmonare, înființat exclusiv de stat.

Este adevărat că funcționarea acestui institut nu poate fi limitată decât la un cerc relativ îngust, deoarece statul, în calitate de angajator, a decis să construiască acest sanatoriu în primul rând pentru bunăstarea muncitorilor care lucrează în propriile fabrici, pentru a salva viețile celor care, pe cât posibil, făceau o muncă grea lângă cuptoare și sobe, iar în aerul prăfuit și sufocant al minelor, acea boală distructivă prinde atât de ușor.

Un studiu realizat în această direcție în urmă cu câțiva ani a arătat un rezultat uluitor. Din cei 12.717 muncitori ai fabricilor de fier deținute de stat la acea vreme, 1.542 de oameni, sau mai mult de 12 la sută din forța de muncă, s-au dovedit a avea probleme cu plămânii. Întrucât experiența a demonstrat că tratamentul bolilor pulmonare cu medicamente nu are succes și că o îmbunătățire de durată se poate realiza doar cu îngrijirea sanatoriului, în special pentru lucrătorii mai disciplinați din punct de vedere sanitar, direcția feroneriei de stat a comandat construirea unui sanatoriu pentru 100 de bolnavi în județul Hunedoara/Hunyad, la hotarul satului Geoagiu/Algyógy.

Experții au fost atrași în această regiune de faptul că, așa cum arată datele, nu există aproape nicio persoană cu probleme pulmonare acolo, ceea ce se explică prin faptul că clima este blândă și nu există schimbări bruște de temperatură.

Au cumpărat 45 de case din pădurea regretatului conte Kun Kocsárd, într-un loc ferit de vânt, pe un deal împădurit cu vedere la valea Mureșului/Maros și au făcut loc sanatoriului, la care se ajunge printr-un frumos drum serpentin lung de șase kilometri din satul Geoagiu/Algyógy.

Clădirea principală, spre deosebire de cele două sanatorii pulmonare anterioare din Ungaria, a fost construită într-un sistem de parter și pavilion. Cele trei pavilioane sunt conectate prin coridoare închise, iar toate cele trei clădiri sunt completate de o sală comună de așteptare deschisă pe partea de sud. Cele două pavilioane exterioare au 25-25 de camere de pacienți mobilate pentru 2-2 pacienți, în timp ce partea din mijloc este ocupată de cabinet, cabinet de chirurgie, hidroterapie, lounge, sufragerie, bucătărie și alte grupuri sanitare.

Medicul șef locuiește într-o clădire complet separată, vizavi de secția de internare, în timp ce camerele medicului asistent și ale asistentelor de Cruce Roșie sunt situate între camerele bolnavilor.

Gătitul și încălzirea clădirii principale se fac cu abur, în timp ce iluminatul și transmisia aburului sunt asigurate de mașini electrice acționate de motoare pe benzină. Pe lângă casa de mașini și cazane, o clădire și mai semnificativă este reședința personalului de exploatare și a servitorilor. Își primește necesarul de apă de la un izvor de munte situat la 160 de metri mai sus, de unde este condus printr-o conductă subterană lungă de patru kilometri până la rezervorul de apă construit în versantul muntelui din spatele sanatoriului și în formă de castel. Vârful acestui rezervor de apă din beton este înconjurat de un bastion, pe el au fost amplasate bănci și oferă o priveliște frumoasă asupra văii Mureșului/Maroșului, a Munților Metalici din Transilvania și a munților înzăpeziți.

Sanatoriul este aprovizionat cu alimente de către școala agricolă de stat Székely din Algyógy, de unde alimentele sunt livrate cu camioane frigorifice cu gheață.

Spațiile clădirilor au fost pregătite în departamentul de construcții al fabricii de mașini de stat din Budapesta, iar de acolo a început conducerea construcției. Duminica aceasta, pe 24 a acestei luni (Mai 1908), a avut loc vernisajul, la care a fost prezent secretarul de stat Sándor Popovics în numele ministrului Finanțelor și la care au fost prezenți oficial delegați ai fabricilor de stat, specialiști de seamă ai mișcării antituberculoase maghiare, si notabili din județ si împrejurimi.

De atunci, pacienții selecționați din fabricile de stat situate în diferite părți ale țării au fost pe drum să petreacă acolo 3-4 luni și să găsească vindecarea sub forma iubirii umane într-un institut.

Autorul articolului Szieberth Imre, pentru Ziarul de duminică, număr 22, Mai 31 1908, Budapest . VOLUMUL 55.

Album fotografic la „Sanatoriul pentru pulmonari ai fabricilor de fier de stat” de Gyula Jelfy.

Traducere, tehnografie, editare foto: Dan Orghici

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 3
Dan Orghici 131 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.