Sfat de la un specialist. Ce facem dacă ne întâlnim cu o viperă. Reîncepe vremea drumețiilor iar anunțuri de genul: „Turiștii aflaţi în vacanţă la munte trebuie să fie foarte atenţi la vipere în această perioadă” ne sar în ochii de peste tot.
Sunt bine venite explicațiile salvamontiștilor. Ei recomandă celor ce pleacă în drumeţii să fie echipaţi corespunzător şi să apeleze numărul unic de urgenţă 112 în cazul în care sunt muşcaţi de o astfel de reptilă. Serviciului Public Judeţean Salvamont Hunedoara recomandă turiştilor „Ca în timpul excursiilor sau drumeţiilor să încerce să evite zonele cu ierburi înalte şi zonele neexplorate. Este important să respecte traseele marcate, să rămână mereu pe cărările bătute. Dacă, totuşi, întâlnesc un şarpe este important să îl lase în pace. Totodată, este foarte important să poarte încălţăminte înaltă, pantaloni lungi, parazăpezi, pentru a-şi proteja picioarele de eventuale muşcături.”
Însă nu vă panicați, viperele nu atacă.
Conf. dr. Tiberiu (Tibor) R. Hartel (foto), ecolog interesat de dimensiunile sociale și ecologice ale schimbărilor globale și ale sustenabilității. De la Universitatea Babeș-Bolyai -Facultatea de Știința și Ingineria Mediului din Cluj Napoca, scria pe pagina sa de Metta:
„Viperele nu atacă. Vorbesc serios. Sunt atât de precaute, încât, chiar și atunci când sunt atacate de noi, cu intenția de a le captura, nu mușcă din prima. Șuieră, lovesc (cu botul, fără să muște), încearcă să ne îndepărteze prin intimidare. Și mușcă doar atunci când nu le mai lăsăm nicio altă opțiune.
Vipera nu atacă omul. Așa că, dacă stăm pe un butuc la marginea pădurii Făget, mâncăm ceva sau pur și simplu ne odihnim, iar vipera e prin boscheții din apropiere – NU va veni să ne muște. Nu ne va ataca.
Cu Matyi am văzut viperă în Făget. Mergem pe teren cu bocanci. Vipera simte vibrațiile pașilor și pleacă de obicei cu mult înainte de a o vedea. Dacă e mai curioasă (sau mai bleagă), poate așteaptă până ne vede – sau până o vedem noi.
Ce este de făcut?
1. Vipera nu atacă. OK?
2. Dacă trece prin fața noastră – nu o prindem, nu o irităm cu bățul. Este o ființă extraordinară. Copiilor le place – dacă adulții cu care sunt nu-și pierd capul. Culmea: copilul, dacă e susținut calm, are stabilitatea emoțională să vadă o viperă. Depinde de adult.
3. Dacă o vedem, pur și simplu o observăm în liniște. Nu ne va urmări, nu va sări pe noi, nu va face nimic care să justifice frica aceea primitivă, învățată din filme.
4. Și dacă ne întâlnim cu ea din greșeală, de aproape? Ne retragem ușor. Ea va căuta imediat un loc sigur. Exact ca noi.
5. Vrem să ne așezăm pe un butuc? Nicio problemă. Alegem un loc deschis, unde putem verifica ușor dacă nu e și casa vreunei reptile. Dacă e – chiar și o simplă șopârliță – cel mai bine e să-i lăsăm în pace. Naturii îi stă bine cu locuri liniștite.
6. Să poposim acolo unde e clar că au mai poposit și alții. Cărarea e bătătorită, locul e frecventat – deci sigur. Și pentru noi, și pentru vipere.
7. Avem copii mici cu noi? Îi ținem aproape. Natura e magică, dar nu e loc de nesupraveghere completă. Le oferim libertate acolo unde nu sunt pericole vizibile. Și chiar dacă nu e viperă – poate fi un chițcan mort, o bucată de sticlă, o plantă iritantă. De aceea, prezența noastră blândă, dar atentă, e esențială.
8. Pipi, caca? Nu între tufele cele mai mari! Poate fi neplăcut pe axa zgârieturilor, nu trebuie viperă pentru a fi un loc neplăcut. Sau poate dăm de alt animal sălbatic ascuns acolo. Facem acasă și dacă ne prinde (mai degrabă pipi), ne retragem după un copac, în siguranță și evident în discreție.
Natura este frumoasă, inclusiv prin vipere.”
Dacă vreți drumeții de neuitat și în siguranță, ascultaţi sfaturile specialiştilor, şi… trataţi-le ca atare!
(foto: Conf. dr. Tiberiu (Tibor) R. Hartel)
Legea condamnă destul de aspru pe cel care ucide un sarpe de casă!
Cand langa casa ai broaste, sigur ai si arici si serpi (de obicei „de casa”). Este un ciclu si un echilibru natural: broastele sunt mancate de serpi, iar serpii de arici.
Imi place ipocrizia :
„Totodată, este foarte important să poarte încălţăminte înaltă, pantaloni lungi, parazăpezi, pentru a-şi proteja picioarele de eventuale muşcături.(…)
Însă nu vă panicați, viperele nu atacă.”
Acești exponenți ai sistemului mafiot sorosist batjocoresc și exploatează omul și ne arunca vrăjeli și prafuri în ochi cu tinte false ridicole!
De exemplu emit texte de protecția animalelor, pentru protejarea câinilor, a urșilor, a serpilor s.a creaturi dăunătoare ce ataca și omoară oamenii!!!
Oare cum ar reacționa acesti indivizi din sistemul îmbuibaț, atunci când aceste animale le ataca copiii sau familiile lor ???
@ Ostrovean(14:13). Esti dus rau.Ia-ti pastilele poate iti mai revii.
Udemeristul ne atrage atentia ca daca lasam viperele( poolticieni, bugetari luxosi, ceceristi, militieni, seku si alte gunoaie mufate la buget din teritoriu) sa fure in pace si liniste nu vom fi muscati de slugile lor din aparatul represiv.
Rrumenul care este sclav din nastere se va supune.
Autorul are perfecta dreptate. Am avut multe intalniri cu vipera, unele observate „in ultima clipa”. Niciodata, dar absolut niciodata, nu au fost agresive, chiar daca apropierea la care eram le-a speriat. Singura reactie a viperei a fost, in toate cazurile, aceea de a se indeparta repede de la „locul faptei”. Daca totusi esti neatent si calci pe ea, sau daca faci imensa prostie de a incerca sa o prinzi sau sa o enervezi, atunci lucrurile se schimba si…s-ar putea sa nu va convina!!!
Parerea (ta), daca taceai ….
Si daca ne intalnim cu un cuib de vipere la guvern?
Tibor Baci conferentiaza despre inteleptele invataturi transmise din generatii in generatii, probabil de la Attila et Co citire ! Esentiala este povata despre cum sa faci pishu, in siguranta maxima, prin padurile valahilor …
Veninul de vipera este mai pretios decat aurul. Vipera, valabil pentru orice sarpe, nu vede. Pelicula de pe ochii serpilor, a treia pleoapa, este transparenta din exterior si opaca pentru ei, in interior. Aud si simt extrem de bine. Limba sarpelui „gusta” aerul in permanenta. De aceea, de multe ori, in functie de directia vantului, trec fara sa ne perceapa, daca nu ne miscam si ne tinem respiratia. Serpii totusi ataca, atunci cand le calci „teritoriul ocupat”. Acest teritoriu temporar (cand se odihnesc sau isi fac digestia dupa ce inghit hrana – asta poate dura pana la 4-5 zile) de obicei are cam 2m. Niciodata teritoriul unui sarpe nu va fi in drum sau pe poteci, batute de piciorul omului. Asa ca, nu va avantati prin stufaris, fara ghete inalte si echipament special. In tinerete am plecat cu o mare gasca de pescari in Delta. Am fost cu cortul la Maliuc. La un moment dat m-am asezat pe pamantul uscat si crapat de soare, pe malul unei suvite scazute apa. Superb, linistit, miros de pamant si plante, incalzite de soare. La un moment dat, m-am miscat si in spatele meu era un sarpe (adult) de casa. I-a, vazut semilunele de la „urechi”. Nu ma simtise si statea in umbra mea ! S-a speriat cand m-am miscat si s-a departat repede. Superb exemplar. Cred ca avea cam un metru si jumatete. Serpii de casa nu ataca omul. Niciodata. Nu-i ucideti cand ii gasiti pe langa xasele de la tara. Pazesc casa si o cuata de daunatori. Drumetie placuta.
Acum vreo trei ani, intr-una din convorbirile telefonice aproape zilnice cu maica-mea, mi-a spus ca a vazut un sarpe care mai avea putin pana sa inghita complet o broasca. L-a strivit! Am certat-o putin, spunandu-i ca respectivul sarpe n-a gresit niciunui om vreodata! Ba mai mult, serpii de casa considera delicatese soarecii!