Știați ce legătură este între „minele din Marea Neagră din partea Federației Ruse” și Strâmtoarea Ormuz?

Oare de ce în România este atât de populară zicala că toți ne pricepem la fotbal, agricultură, politică și … orice alt domeniu de activitate? Pare a fi atât de înrădăcinat acest lucru în ADN-ul românului încât acesta a fost magistral surprins și de către Marin Preda, prin discuțiile pe care le aveau sătenii în Poiana lui Iocan din Moromeții, respectiv de analizele sofisticate, despre orice și nimic, ale protagoniștilor din serialul Las Fierbinți!

Tocmai acest truism referitor la români ar trebui să ne facă mult mai conștienți cu privire la cum ne poate afecta „datul cu părerea” și nu mă refer aici la românul de rând (pentru care acesta este un drept fundamental oferit de democrație) ci la cei care pot să influențeze, prin vorbele lor, decizii ale compatrioților lor sau chiar a unor actori străini (parteneri sau ostili României)!

CITEȘTE ȘI: De la Constanța la Ormuz. Promisiuni pe valuri ori cum au lăsat politicienii România fără flotă militară și fără rezerve – ANALIZĂ

Un exemplu în acest sens este modul în care a fost percepută de români decizia de a oferi bazele militare românești pentru operațiuni non-combatante ale SUA corelate de conflictul din Iran! O fi bine, o fi rău s-a întrebat românul? Foarte corect a venit Nicușor Dan și a explicat că un aliat este un aliat! Personal, consider că era o non-alegere să refuzăm să facem acest lucru, dat fiind că am mai făcut acest lucru în trecut (războaiele din Afganistan și Irak) și pentru că ne dorim ca Parteneriatul strategic cu SUA să funcționeze (tot noi ne-am dat de ceasul morții, anul trecut, pentru că „pleacă americanii”, atunci când SUA a decis să nu mai prelungească rotația unor soldați americani)!

Ulterior, la finele săptămânii trecute, părea că am fost luați prin surprindere, de postarea lui Nicușor Dan, că România se alătură statelor semnatare ale unei declarații de implicare în asigurarea libertății de navigație prin Strâmtoarea Ormuz, după ce Trump a pus presiune pe NATO în acest sens! Postarea lui Nicușor Dan venea la doar câteva zile după ce ne-am panicat de faptul că purtătorul de cuvânt al Ministerului Afacerilor de Externe din Iran ar fi amenințat cu represalii România pentru ajutorul dat SUA! Deși nu erau chiar represalii militare ci anumite demersuri politice și juridice! Chiar și dacă ar fi fost vorba de amenințări cu represalii militare, acestea ar fi greu de realizat de regimul iranian în România!

CITEȘTE ȘI: Axioma lui Nicușor Dan, în direct de la sediul NATO: ”România este o țară sigură, chiar mai sigură”

Din nou panică! Ce ne facem dacă ne atacă iranienii, ce căutăm noi în Strâmtoarea Ormuz? Plus mișto-ul aferent: România va trimite nava și echipajul din filmul „Toate pânzele sus!”.

Consider că decizia anunțată de Nicușor Dan, conform căreia „Am decis să ne alăturăm declarației Marii Britanii, Franței, Germaniei, Italiei, Olandei și Japoniei privind asigurarea în Strâmtoarea Ormuz a libertății de navigație, principiu fundamental al dreptului internațional”, a fost cea corectă (puțini români știau, la momentul postării acesteia pe rețelele sociale de către Președintele României, că deja făcuseră acest lucru și alte state)! Mai precis, am fost destul de inspirați „să nu rămânem de căruță”, cum spune românul!

De aici încolo, evident că românii aveau libertatea de a-și face griji cu privire la reacția regimului iranian, precum și să facă mișto-ul aferent, conform exemplului de mai sus cu trimiterea navei și echipajului din filmul „Toate pânzele sus!” în Strâmtoarea Ormuz!

Însă autoritățile române ar fi trebuit să aibă un plan clar stabilit de comunicare cu privire la acest subiect! Pentru reprezentanții statului român o astfel de decizie anunțată de Președintele României reprezintă atât o direcție de politică externă cât și un plan de acțiune pentru a putea respecta angajamentul luat de România!

Mai ales că deocamdată, prin declarația menționată, statele semnatare doar își exprimau disponibilitatea de a contribui la „eforturile adecvate” pentru a asigura trecerea în siguranță prin această strâmtoare! Deci, nimic concret, doar „eforturi adecvate”!

CITEȘTE ȘI: România ar putea trimite militari pentru deminare în Ormuz. Ministrul Apărării: „Am căpătat ceva experiență”

O declarație echilibrată și prudentă care venea în contextul în care guvernele occidentale s-au opus apelurilor lui Donald Trump de a trimite nave de război în Strâmtoarea Ormuz, pentru a escorta tancurile petroliere sau pentru alte acțiuni militare împotriva regimului iranian. 

La fel de echilibrată și prudentă a fost și poziționarea ulterioară a statelor semnatare! De exemplu, un oficial britanic a declarat, sub protecția anonimatului, că Marea Britanie dorește să ajute la „construirea unei coaliții” pentru a „deschide o rută sigură prin Strâmtoarea Ormuz pentru navele comerciale”. Oficialul britanic a menționat și unele opțiuni pentru securizarea strâmtorii, cum ar fi desfășurarea de sisteme autonome de depistare a minelor și drone de deminare, afirmând în același timp că acest lucru nu ar fi posibil atâta timp cât este menținut nivelul actual al ostilităților.

Evident că întrebarea, a cărui răspuns este important pentru tot românul (dar care este urmărit cu atenție și de toate cancelariile străine) este despre cum s-a poziționat România cu privire la acest subiect, după anunțul inițial făcut de Președintele României?

Ca strategie de comunicare ar fi fost foarte adecvat ca dialogul autorităților române cu cetățenii și cu cancelariile străine să continue la același nivel la care a fost început, adică la nivelul Președintelui României! Orice alt oficial român care ar fi fost întrebat despre acest subiect, de presa/cetățenii din România sau de către reprezentanți ai unor ambasade, ar fi trebuit să aibă un mesaj pre-stabilit care fie să trimită la declarațiile făcute sau ce urmează a fi făcute de Nicușor Dan!

Din păcate nu s-a întâmplat așa! Președintele Nicușor Dan a trebuie să joace rolul pompierului de serviciu și să explice în ce va consta o eventuală intervenție a României în Strâmtoarea Ormuz, după ce deja vorbiseră despre asta atât premierul Ilie Bolojan cât și ministrul Apărării, Radu Miruță!

CITEȘTE ȘI: România și umbrela nucleară a lui Macron!

Nicușor Dan a fost prudent și echilibrat, în linia celor vehiculate pe parcursul săptămânii și de alte state semnatare (a se vedea exemplu de mai sus cu privire cea a declarat oficialul britanic precum că Marea Britanie dorește să ajute la “construirea unei coaliții”), precizând că deocamdată se discută scenarii posibile:

„Suntem cumva într-o situație similară cu cea din Coaliția de Voință. Suntem în pregătirea unei intervenții care se va întâmpla în momentul în care nu va mai exista război în zona respectivă. (…) Ca și la Coaliția de Voință, care s-a întrunit de un an și discută ce se va întâmpla în secunda în care va fi o încetare a focului, așa și acum, România este parte din aceste discuții care… prevede pentru fiecare dintre scenarii care este acțiunea comună a țărilor”.

Nu la fel de prudent și echilibrat a fost premierul Ilie Bolojan care deja a precizat că România ar putea participa la misiuni de deminare menite să contribuie la deblocarea Strâmtorii Ormuz, însă doar după ce va fi încheiat un armistițiu:

„Acordul de principiu al României este să participăm la misiuni care țin de posibilitățile noastre pe zona de deminare, de exemplu, pe zona de supraveghere. Dar asta după ce zona de conflict nu mai este într-o zonă agresivă, ci după ce se ajunge la o formă de armistițiu, în așa fel încât să se poată face într-adevăr aceste operațiuni de deminare”.

CITEȘTE ȘI: Războiul minelor în Marea Neagră. Schimb dur de replici între România și Rusia

De ce nu este prudent Ilie Bolojan în discursul său? Păi, ce va mai spune Ilie Bolojan dacă SUA va solicita României (precum și restului statelor semnatare ale declarației menționate) să participe la acțiuni de deminare începând de mâine și nu după încheierea unui armistițiu cu Iranul? Va spune nu?

Cu atât mai puțin prudent și echilibrat a fost Radu Miruță! Iar “l-a luat gura pe dinainte”, vorba proverbului românesc! Deși nu este atributul său ci al CSAT, s-a grăbit să facă o ofertă (de nerefuzat am putea spune !) cu privire la ce poate face România în Strâmtoarea Ormuz:

„Am căpătat ceva experiență suplimentară față de cea pe care o aveam, în zona de deminare, având în vedere ultimii ani, cu minele din Marea Neagră din partea Federației Ruse. Avem ofițeri de Stat Major care pot contribui cu capacitatea tehnică de programare a lucrurilor de acolo, cu chestiuni tehnice, militare, care pot ajuta la o astfel de operațiune. Avem divizie de scafandri de mare adâncime, care au experiență, și e posibil să fie nevoie de acțiuni și subacvatice, care să implice scafandri”!

Mai mult, prin declarațiile sale, a reușit să creeze și o polemică de nivel diplomatic cu Federația Rusă, care a reacționat printr-o „precizare” făcută de Ambasada Rusiei la București, menită să demonteze declarațiile făcute de ministrul Apărării, Radu Miruță:

„Minele marine în derivă din acvatoriul Mării Negre au exclusiv origine ucraineană și nu au nicio legătură cu Rusia, fapt bine cunoscut de specialiștii Ministerului apărării. Încă din martie 2022, Serviciul Federal de Securitate (FSB) al Rusiei avertiza că 420 de mine marine ancorate, produse în prima jumătate a secolului XX, au fost instalate de forțele navale ale Ucrainei la accesul către porturile Odessa, Oceakov, Cernomorsk și Iujnîi”.

CITEȘTE ȘI: Surpriza „revin americanii” sau paradoxul românesc al părerologiei?

Deci, deși era vorba de Strâmtoare Ormuz, Radu Miruță a acuzat Federația Rusă cu privire la minele din Marea Neagră! De ce ar vrea România să pună pe tapet o astfel de polemică? Mai ales că „experiența suplimentară față de cea pe care o aveam, în zona de deminare” se referă la participarea României (alături de Bulgaria și Turcia) la  Grupul operativ naval pentru combaterea minelor marine din Marea Neagră (Mine Countermeasures Black Sea Task Group) a cărui misiune este de asigurare a libertăţii de navigaţie în apele Mării Negre prin misiuni de supraveghere, acţiuni de neutralizare a posibilelor pericole pentru traficul maritim, precum şi activităţi conexe de căutare şi salvare pe mare! Deci nu special pentru „minele din Marea Neagră din partea Federației Ruse”, cum spune Radu Miruță! 

Și pentru că cineva trebuia să răspundă, prudent și echilibrat, la „precizarea” făcută de Ambasada Rusiei la București, Ministerul Apărării a reușit să ”dreagă busuiocul”:

„În legătură cu precizările de presă ale Ambasadei Federației Ruse la București din 26 martie, legate de minele din Marea Neagră, Ministerul Apărării Naționale face următoarele clarificări: Situația creată de minele marine în derivă din acvatoriul Mării Negre au la origine exclusiv acțiunile Federației Ruse împotriva unui stat suveran și independent, Ucraina, fapt bine cunoscut de reprezentanții Ambasadei Federației Ruse la București”.

Deci, domnule Miruță, nu credeți că sună mai prudent și echilibrat exprimarea din comunicatul Ministerului Apărării  („au la origine exclusiv acțiunile Federației Ruse împotriva unui stat suveran și independent”) decât cuvintele dumneavoastră („minele din Marea Neagră din partea Federației Ruse”) care oricum nu erau necesare în contextul discuției despre Strâmtoare Ormuz? Oare nu ar fi mai înțelept să citiți punctajele de idei care vă sunt oferite de experții din Ministerul Apărării în loc să vorbiți ce vă taie capul?