Am citit cu vie emoţie răspunsul domniei voastre în legătură cu gâlceva dintre instituţia ANAF şi un grup de cetăţeni români, ziarişti. Aţi luat apărarea premierului nostru, Cioloş, mult îndrăgit şi lăudat de popor. Este un gest nobil şi pe deplin responsabil; desigur, în cadrul parteneriatului româno-american.
Iată ce mi s-a întâmplat şi mie, tot cetăţean român şi gazetar, cu aceeaşi instituţie – ANAF – a statului pe care-l păstoriţi părinteşte. De foarte mulţi ani de zile, an de an, plătesc cu drag fiscului din Bucureşti impozitul pe automobil. Am continuat să plătesc impozitul auto, la fel de prompt şi cu acelaşi drag, şi după ce m-am mutat cu domiciliul la ţară. Anul trecut am aflat că funcţionarii din Bucureşti încasau în mod greşit banii mei, în sensul că banii aceia trebuiau să fie plătiţi primăriei comunei unde mi-am stabilit noul domiciliu. N-a fost nicio supărare, tot stat era şi comuna Cornu. Desigur, puteam să cer fiscului din sectorul 1 Bucureşti să transfere suma încasată din neatenţie către fiscul din comună. De fapt am şi cerut asta, doar că nu am fost ascultat.
La rândul ei, comuna a zis: nu mă interesează, şi eu sunt tot statul român, doar că primesc bani în alt buzunar. Iarăşi nu m-am supărat şi am mai plătit o dată. Cum era să mă supăr? Plăteam statului pe care-l iubesc ca orice patriot înflăcărat. Ce dacă am plătit de două ori? Statul este un mai bun gospodar decât mine. Eu nu-mi chivernisesc banii din pensie ca un economist de meserie. Neajungându-mi pensia pe o lună, mai încurc priorităţile. Statul e stat, de-aia e stat, să mă ajute la nevoie şi la rândul meu să fac la fel cu el – aşa că am zis lasă-i acolo pe bani, că stau bine. Neînţelegerea a pornit de la penalităţi. N-a fost de ajuns că am plătit impozitul de două ori, am plătit şi penalităţi, vreo 700 de lei (şapte milioane vechi). Cu asta nu mai sunt de acord. Penalităţile incorecte intră în buzunarul unor funcţionari.
Dragă domnule ambasador, mă aflu într-o straşnică opoziţie cu membrii familiei şi câţiva vecini. Aceştia, nu mă sfiesc s-o spun, nu au conştiinţa mea de cetăţean şi mă împung de la spate să recuperez penalităţile. Ce mă fac? Văzând eu cu câtă râvnă profesională v-aţi aplecat să-i luaţi apărarea domnului Cioloş, pe care îl iubesc cel puţin la fel ca şi domnia voastră, care, pe deasupra mai sunteţi şi imparţial, mi-am zis: iată omul! El, american, eu – român, suntem parteneri; eu apăr ordinea lumii la Deveselu, el apără aceeaşi ordine a lumii tot la Deveselu. Vă rog frumos, puneţi o vorbă bună la mine, la Cornu, să-mi înapoieze banii care mi se cuvin, iar dacă nu mai aveţi vorbe bune pe luna asta, pot să mai aştept, că n-o-ncepe mâine războiul.
P.S. Mai sunt câteva milioane de români ca mine, în raporturi conflictuale cu ANAF; vă rog mult, aşa cum i-aţi răspuns italianului aceluia mort în Egipt, răspundeţi şi concetăţenilor mei care vă vor solicita sprijinul; deşi sunt vii, aceştia vă iubesc măcar la fel de mult ca mortul. Binecuvântată fie America!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.