SUA cer ca Ucraina să facă imposibilul

Marea majoritate a mișcărilor veteranilor și a mișcărilor de extremă dreapta din Ucraina și-au încetat oficial activitatea după invazia rusă din februarie 2022. Din acel moment, Ucraina atacată de Rusia a acționat ca un tot împotriva agresorului, astfel fiind prezentată constant în presa lumii.

Cele mai dure condiții pentru Ucraina

Ce se va întâmpla însă cu aceste mișcări dacă președintele Volodimir Zelenski va accepta chiar și o parte din propunerile de pace puse pe masă de trimișii președintelui SUA. Sunt prevederi infinit mai defavorabile Ucrainei decât cele din Acordul Minsk 2 din 2015. Or, și acestea din urmă au fost respinse de naționaliștii ucraineni, la finalul anului 2019 și apoi în 2021-2022, înaintea invaziei ruse. Actualele prevederi ale planului negociat de SUA si Rusia sunt mult mai dure pentru Ucraina decât cele din proiectul de acord de pace la care s-a ajuns între Kiev și Moscova în martie-aprilie 2022, la Istanbul, și care au fost respinse în cele din urmă de Zelenski.

Cealaltă față a Ucrainei

După 2014, în Ucraina au apărut mișcări formate din veterani ai războiului din Donbas. BBC Ucraina scria, în 2018, că apărătorii drepturilor omului considerau că aceste organizații sunt foarte asemănătoare cu mișcările totalitare și au scopul de a spune oamenilor cum să se comporte. Milițiile Grupului Azov au repetat că nu acționează decât conform legii și nu fac decât să ajute poliția națională, primind sesizări și intervenind împotriva vânzării ilegale de alcool, împotriva traficului cu droguri și a ”construcțiilor dubioase”.

”Corpul Național”, condus atunci de unul dintre foștii lideri ai Batalionului Azov, era o formațiune politică de extremă dreapta, promotoare a naționalismului si protecționismului. Nu a reușit să câștige vreun mandat în Rada Supremă, însă avea capacitate mare de mobilizare pentru proteste în stradă.

În decembrie 2019, președintele Volodimir Zelenski participa la summitul așa-zisului format Normandia, la Paris, alături de liderii din Germania, Franța și Rusia. Între timp, la Kiev, sediul președinției era pichetat de „Mișcarea de Rezistență Împotriva Capitulării”, de ”Corpul Național”, de „Axa Democratică” și de un grup paramilitar al veteranilor Batalionului Azov. Mișcarea de la Kiev a fost organizată pentru a feri țara de o posibilă trădare la Paris. Protestul s-a încheiat imediat după ce președintele Zelenski a refuzat să ”trădeze”. A refuzat așa-zisa ”formula Steinmeier” pentru reglementarea conflictului, care prevedea organizarea unor alegeri locale în Donbas și abia apoi retragerea armamentului din regiune și redobândirea controlului asupra graniței cu Rusia.

Cine a dus războiul trebuie să plece

Proiectul actual de acord este infinit mai dureros. Prevede cedarea de către Ucraina a celor 14% din teritoriul Donbasului pe care îl controlează încă, cu bastioanele de la Kramatorsk și Sloviansk, pentru care a curs mult sânge. ”Pentru ce am mai luptat, dacă ne întoarcem de unde am început. Oamenii vor întreba pentru ce s-a vărsat sânge?”, spune, pentru The Spectator, un fost membru al administrației Zelenski. Dacă Zelenski ar accepta termenii actualului acord, Ucraina ar deveni imediat o țară de neguvernat, scrie publicația britanică. ”Ar însemna evacuarea a sute de mii de ucraineni din acele zone din Donbas. Forțele noastre nu-i vor abandona și guvernul care ar semna un asemenea acord ar fi considerat trădător și îndepărtat”, spune fostul oficial ucrainean.

Dar următorul guvern? O variantă de dezamorsare a tensiunilor pot fi alegerile. Planul de pace prezentat de SUA prevede organizarea alegerilor (fără a specifica dacă sunt cele parlamentare sau prezidențiale) în termen de 100 de zile de la semnare. ”Trebuie să construiești pacea împreună cu cei care au aprins flacăra războiului, însă ei trebuie să plece atunci când războiul se încheie”, scrie pentru Foreign Policy soția fostului diplomat Richard Hoolbroke, artizanul acordurilor de la Dayton pentru războiul din fosta Iugoslavie. ”Când Miloșevic a început un nou război în Kosovo, NATO a răspuns dur. Și, încurajând alegeri monitorizate internațional în Serbia, Washingtonul a ajutat la îndepărtarea lui de la putere”.

Potențialul exploziv în Ucraina

Revenirea Ucrainei la granițele din 1991, cu Donbas, Herson, Zaporoje și Crimeea, este condiția cea mai importată pusă de refugiații ucraineni pentru reveni acasă, urmată de aderarea la NATO. Or, planul american de pace prevede limpede că Ucraina nu va adera la NATO și că va trebui să modifice constituția în acest sens. În plus, pe teritoriul Ucrainei nu vor fi trupe NATO sub nicio forma – inclusiv trupele pregătite în Franța și Marea Britanie de așa-zisa ”coaliție de voință”. Ucraina va trebui să-și reducă și armata la jumătate.

Sunt condiții care, odată acceptate (până pe 27 noiembrie, cer Statele Unite, potrivit Financial Times) pot duce la o renaștere bruscă a mișcărilor și milițiilor naționaliste, alimentate de un număr și mai mare de veterani și de un sentiment și mai mare că liderii au ”trădat” țara.

Un sondaj realizat în mai 2025, după ce președintele Zelenski a semnat acordul cu SUA pentru exploatarea rezervelor minerale ale țării, arăta că doar 47% dintre ucraineni aveau ”așteptări pozitive” de la acest acord, 22% aveau ”așteptări negative”, 19% considerau că ”nu va avea impact” și 12% erau indeciși. Procentul celor mulțumiți era sensibil mai mic în estul țării (33%), acolo unde se și află multe din zăcăminte. Un sondaj Gallup din noiembrie 2024 (înaintea începerii noului mandat Trump), arăta că încrederea ucrainenilor în SUA a scăzut la 40%, de la 66% imediat după începerea războiului, în 2022. Iar un sondaj din 2023 arăta că comunitățile locale trebuie să aibă cel mai greu cuvânt în procesul de reconstrucție, nu guvernul central.

Aceste sondaje arată o scădere a încrederii ucrainenilor în aliații americani, o reticență relativă față de controlul străin asupra resurselor țării și o neîncredere majoră în propriul guvern. Asta înseamnă și mai mult potențial explozibil pentru bomba socială și paramilitară pe care semnarea unui acord de pace în acești termeni ar amorsa-o în Ucraina.

Capitulare sau nu?

Majoritatea publicațiilor americane și europene spun că planul pentru un acord de pace prezentat de SUA, după negocierile cu trimisul lui Vladimir Putin, Kiril Dmitriev, generează mult mai multe întrebări decât oferă soluții. În ce condiții ar interveni SUA pentru a oferi garanții de securitate Ucrainei? Ce vor oferi Statele Unite Rusiei pentru a se asigura că nu va mai porni o agresiune în Europa? Cum vor reuși SUA să obțină recunoașterea ucraineană și europeană a teritoriilor anexate cu forța de Rusia? Șefa diplomației europene, estoniana Kaja Kallas, a declarat că ”pentru un acord funcțional este nevoie și de ucraineni, și de europeni”.

Într-un articol pentru Resonsible Statecraft, Anatol Lieven propune o altă viziune. ”Este greșit să spunem că ar fi o ”capitulare” a Ucrainei. Un acord care lasă Ucraina independentă pe trei sferturi și pe calea aderării al UE ar fi o victorie, fie ea și una limitată”. Apoi, există mai multe angajamente pentru a descuraja o potențială agresiune rusă: ”Acordul de pace ar trebui ratificat de Consiliul de Securitate ONU și susținut de țările BRICS; sancțiunile economice vestice nu ar trebui anulate, ci doar suspendate, pentru a fi imediat reimpuse, dacă Rusia reia agresiunea; ar trebui stocate rachete cu rază lungă de acțiune, cu garanția legală că ele vor fi imediat oferite Ucrainei, dacă Rusia reia războiulu”.

Dincolo de aceste scenarii plutește o mare dilemă legată de imprevizibilul președinte al Statelor Unite. Avem de-a face cu un nou slalom diplomatic al lui Donald Trump, cu presiune pusă pe Kiev pentru ca apoi ea să fie mutată asupra Rusiei? Sau președintele SUA consideră că aceasta este calea pe care Ucraina trebuie să o accepte, câtă vreme prevederile planului sunt similare cu cele prezentate după summitul Trump-Putin din Alaska, în luna august, de data aceasta Rusia fiind însă constrânsă să se așeze la masa negocierilor, prin sancțiunile secundare și sancționarea Lukoil și Rosneft?