Instituții depolitizate și primari aleși în două tururi: de aici începe reforma!

Toată lumea vorbește despre reformă de peste trei decenii. Partidele o promit. Guvernele o invocă. Lumea o așteaptă. Dar nimeni nu spune ce doare: reforma începe cu depolitizarea instituțiilor publice. Tocmai de asta e mai greu de făcut.

Reforma începe cu depolitizarea statului

Îmi amintesc ce îmi spunea într-o emisiune Liviu Radu, profesor de administrație publică la Universitatea Babeș-Bolyai. Primul pas al reformei este depolitizarea instituțiilor. Pare un detaliu tehnic. Numai că în realitate, este cheia întregului sistem.

În România, politicul nu mai ocupă doar funcțiile de conducere. În multe instituții a coborât până la funcțiile de execuție. În peste treizeci de ani, partidele au construit o rețea de loialități și favoruri. Oameni care își plătesc apoi la vot devenirea profesională. Sigur, nu peste tot. Există funcționari extraordinari, profesioniști care țin statul în picioare și care merită respect.

Dar peste această majoritate s-a întins o pânză de păianjen a sinecurilor. Și atunci când competența trebuie să ceară voie carnetului de partid, reforma devine imposibilă.

Primari aleși în două tururi

A doua schimbare este revenirea la alegerea primarilor în două tururi. Astăzi, un edil poate conduce un oraș după ce a fost votat de doar un sfert dintre alegători. Deși restul și-au dorit altceva.

Așa se nasc baronii locali. Nu peste noapte, ci mandat după mandat. E deja un exercițiu. Cu fiecare victorie obținută într-un singur tur, încrengătura din jurul primăriei devine mai puternică: companii, regii, instituții, contracte, funcții. Astfel puterea se conservă, iar competiția dispare. Aici, dispare democrația. Democrația nu înseamnă doar să câștigi, înseamnă să ai legitimitate reală.

Vara ispitelor în politică: un al treilea curent de influență în PNL și tabără reformatoare în PSD? Ce surprize pot apărea și la alții?

Desființarea instituțiilor inutile. Exemplu: prefecturile

Și mai există un lucru despre care se vorbește prea puțin: curajul de a desființa instituțiile care nu mai justifică banii pe care îi consumă. Cel mai elocvent exemplu este cel al prefecturilor. O mare parte din atribuțiile lor se suprapun cu cele ale ministerelor în coordonarea serviciilor deconcentrate. În același timp, rolul prefectului în controlul legalității actelor administrației locale interferează cu rolul puterii judecătorești. Așa că aceste instituții sunt cam degeaba în România. Fapt recunoscut chiar de politicieni.

Pe scurt, reforma nu înseamnă doar să ceri sacrificii cetățenilor. E și ca statul să aibă curajul să se reformeze pe sine. Să taie privilegiile înainte să taie speranțele.