Suspendaţi-l de-i mişel!

Oamenii opoziţiei s-au grăbit să  anunţe că, începând de luni, vor demara procedura de suspendare a preşedintelui Traian Băsescu.  E o chestie pe care, teoretic, o pot aplauda. Temeiuri pentru suspendare se găsesc căcălău. Demersul în sine e unul curajor. Şi necesar. Singura discuţie este legată de eficienţa unui astfel de demers. Iar asta este. de fapt, singura discuţie care contează.

Îndrăznesc să spun că, mă tem, singurul beneficiar al acestui gest va fi… PDL.

E inutil să ne întrebăm dacă Traian Băsescu a încălcat constituţia. Băsescu, de vreme bună, tropăie pe Constituţie hlizind şi grohăind. Instituţiile statului român sunt într-o continuă dezagregare, singura autoritate atotstăpânitoare care încearcă şi chiar reuşeşte să controleze aproape tot este Băsescu. Iar felul în care o face nu are legătură nici cu limitele Constituţiei, nici cu democraţia, nici cu binele naţiei. DIn această perspectivă, repet, suspendarea şi demiterea lui Băsescu nu e doar oportună, ci necesară. Are, totuşi, opoziţia resursele cu care să atingă acest obiectiv sau toată gălăgia asta e doar un fel de batere a băltoacei cu băţul ca să vedem cât de sus sar stropii?

Dacă în spatele iniţiativei opoziţiei nu există discuţii foarte serioase, negocieri solide cu reprezentanţi ai UDMR şi chiar ai PDL care să se arate dispuşi pentru a vota în favoarea unei eventuale suspendări a preşedintelui atunci întreaga iniţiativă e contraproductivă. Nu cred că cei care conduc astăzi, formal, USL au capacitatea de negociere cu care să poată atrage voturile necesare şi, în aceste condiţii, toată povestea e doar gălăgie aiurea, în debara. Iar efectele deloc satisfăcătoare.

Un prim efect pe care cei din opoziţie ar trebui să-l aibă în vedere este acela că eşecul unui astfel de zgomotos demers poate consacra ideea că Băsescu e atotputernic, iar opoziţia o adunare de impotenţi. Sună dur, dar e adevărat. Altfel spus, un eşec al acestui demers, care se doreşte a fi o acţiune de imagine, se poate întoarce exact împotriva celor care îl iniţiază.  Iar în perspectiva alegerilor nu ştiu dacă se doreşte întărirea ideii că nimeni şi nimic nu-l poate înfrunta pe Băsescu.

Un alt efect al unui probabil eşec al tentativei de suspendare poate fi revigorarea PDL. Există încă – oricât am vrea să negăm asta- un important număr de alegători care mai cred în Băsescu. Mai există şi cei care s-au cam săturat de el, dar nu văd sub nicio formă în Antonescu şi Ponta o alternativă credibilă. Toată gălăgia din jurul unei eventuale suspendări ar activa PDL, care ar redeveni scutul care se strânge pentru a-l proteja pe “marele bărbat”. Iar asta poate recredibiliza acest partid, tocmai acum când se confruntă cu mari dificultăţi. Procedura de suspendare este prilejul ideal ca televiziunile “prietene” să se umple iar de pedelişti iubitori de lider şi măsurători de pixel albastru, revărsaţi în marele torent al iubirii faţă de stăpân. Şi asta se poate traduce în importante procente, anul viitor.

Sper, totuşi, că cei din opoziţie au un plan care merge mai departe de “mergem la televizor şi ne dăm mari că-l suspendăm pe dilimache”. Sper că în spate există  negocieri serioase, iar la un eventual vot vom avea surprize plăcute. Altfel ne vom delecta din nou cu sunetul produs de strigătele anapoda care se izbesc de faianţa din baie.

P.S. Despre astacred că o să  vorbim după amiază, la Antena 3, în emisiunea Alessandrei Stoicescu.

http://moshemordechai.wordpress.com/