Țeapa muncii în folosul comunității

În Capitală, zeci de persoane au fost condamnate să presteze muncă în folosul comunității în acest an.

Condamnările sunt dintre cele mai diverse: de la 10 ore până la câteva sute de ore. Și motivele condamnărilor sunt diverse. Este vorba despre furt, tâlhărie, delapidare, prostituție, accidente, consum de droguri sau fals în acte. De obicei, acești oameni sunt condamnați cu suspendare ori au alte pedepse neprivative de libertate.

Potrivit statisticii, cele mai multe ore de muncă în folosul comunității le primesc cei care vând facturi false, iar cele mai mici pedepse, de circa 10 ore, le primesc cei care nu-și pot plăti amenzile primite. Există și cazuri când amenzile se prescriu, dacă autoritatea locală sau orice altă instituție nu acționează în justiție pentru recuperarea prejudiciului.


Cazul celor cinci prostituate din Slobozia care au datorii la primărie de 2,1 milioane lei a făcut deliciul presei. Banii reprezintă valoarea amenzilor pe care acestea trebuie să le plătească Direcției Taxe și Impozite Locale. Autoritățile au făcut demersuri pentru a preschimba plata banilor în muncă în folosul comunității, însă, ajunse în fața instanței, femeile au refuzat să desfășoare această activitate.

„Într-adevăr, plata amenzilor este una dintre problemele cu care ne confruntăm în activitatea noastră, pentru că nu toți cei care le încasează sunt conștienți că trebuie să le plătească. Cei mai mari datornici sunt însă cele cinci femei care practică prostituția la marginea orașului… Am încercat mereu să facem eforturi pentru a le determina să-și plătească datoriile, însă toate căile juridice pe care le-am pus în aplicare au fost fără niciun rezultat. Din păcate, legea este așa cum este…“, au declarat pentru presa locală reprezentanți ai Primăriei Slobozia.

Cadrul legal

Potrivit Legii nr. 253/2013, art. 52, condamnații la muncă în folosul comunității trebuie să-și execute pedepsele în cel mult șase luni de la decizia definitivă a instanței. Ei ar trebui să presteze diferite munci la administrațiile domeniului public, în sectoarele în care domiciliază, de regulă, la spații verzi sau deszăpeziri, după caz.

De asemenea, ei sunt puși să lucreze la întreţinere şi activităţi de curăţenie în grădiniţe, spitale, şcoli, creşe, centre de plasament pentru copii şi aziluri de bătrâni. Ofițerii de probațiune țin legătura cu ADP-urile care le confirmă sau nu orele de muncă pe care le execută. Condamnații își pot programa orele de muncă în funcție de programul de lucru personal. Cei care muncesc sau studiază au dreptul să presteze cel mult două ore pe zi. Maximul legal este de 4 ore de muncă pe zi, dar, la cerere, pot lucra între 6 și 8 ore pe zi. În cazul în care refuză să execute orele de muncă, condamnații pot fi închiși în penitenciar. Oamenii condamnați la muncă în folosul comunității au cele mai diverse meserii, unii fiind complet necalificați și fără niciun an de școală.

Cine sunt condamnații

Surprinzător este faptul că media celor care au condamnări la muncă în folosul comunității au studii superioare. Ei sunt doctori, arhitecți, juriști, avocați, ingineri, teologi și chiar polițiști locali. O altă categorie este cea a prostituatelor, care nu-și pot plăti amenzile. „Procedura este următoarea: se strâng amenzile, iar primăria merge în instanță, dă în judecată persoana respectivă pentru neplata amenzilor. Dacă nu se poate recupera prejudiciul, judecătorul dă o sentință de muncă în folosul comunității. Procurorul verifică dacă respectivul condamnat efectuează sau nu orele și deschide dosar penal dacă nu se prezintă la ADP. Este cazul, în special, al prostituatelor. În funcție de numărul amenzilor, ele efectuează 60 de ore, 200 sau chiar 300 de ore de muncă“, ne-a explicat Vasile Logofătu, inspector la ADP Sector 2.
Important de știut este că, pentru a putea munci în folosul comunității, condamnații trebuie să prezinte adeverință medicală, interesul fiind axat pe cei bolnavi de SIDA și TBC.

Bolnavii, tratament special

La un moment dat, un bolnav de SIDA trebuia să presteze muncă în folosul comunității. Inspectorul ADP a fost atent să nu-l lase să lucreze cu plante sau obiecte ascuțite pentru a-i proteja pe ceilalți. „Chiar dacă lucra cu mănuși, se putea înțepa cu un trandafir. Venea alt angajat sau chiar un copil, punea mâna pe tulpină, după aceea mânca un sandviș și gata boala. Așa că îl puneam să facă te miri ce, numai să nu transmită boala“, ne relatează Logofătu. Inspectorul spune că în această vară a avut la muncă 80 de persoane, dar nu putea miza pe prezența lor constant, pentru că veneau când puteau. „Ei sunt liberi să facă ce vor. Acum avem efectiv 6 oameni la muncă. Doi m-au anunțat că pleacă în Anglia pentru o perioadă, altul în Germania. În perioada 2014-2017, în Sectorul 2 am avut circa 200 de persoane la muncă“, ne-a mai spus inspectorul. Pe timpul verii, la Sectorul 1 nu era niciun condamnat la muncă.

Bolnavă de cleptomanie

Un alt caz înregistrat în Capitală este cel al unei femei care fură frecvent din magazine. Deoarece valoarea produselor furate nu este mare, femeia este condamnată la câteva ore de muncă. „Ar trebui să-și deschidă un cont la acel magazin. Ultima dată furase niște borcane mici de iaurt. E clar că femeia are niște probleme, dacă nu se poate abține“, spun inspectorii ADP.

Statistica din Sectorul 5

În sectorul 5, anul acesta au executat muncă neplătită în folosul comunității 70 de persoane. 37 dintre acestea au terminat orele de muncă impuse de instanță. Din restul de 33 de persoane, 14 erau femei și 56 bărbați. Din totalul de 70, 17 persoane nu aveau nicio calificare profesională și nici nu aveau vreun contract de muncă. Alte 6 erau încă studenți.

„Sunt șoferi/taximetriști, muncitori necalificați, tinichigii, vopsitori auto, mecanici auto, lăcătuși, ospătari, asistenți medicali, horticultori, funcționari publici, programatori, jurnaliști, psihologi, medici, directori, electricieni, vânzători, casieri, frizeri, muzicieni, artiști, antreprenori, arhitecți, ingineri“, transmite Primăria Sectorului 5. Din cei 70 de condamnați, 42 sunt căsătoriţi, 22 sunt necăsătoriţi, 6 sunt divorțaţi. În ceea ce privește nivelul de educație, 27 de persoane au studii gimnaziale, 22 au absolvit liceul, o persoană are studii postliceale și 20 au absolvit sau urmează o formă de învățământ superior. În ceea ce privește tipul de infracțiune săvârșită pentru care instanța a dispus efectuarea unei munci în folosul comunității, din cele 70 de persoane, 13 – pentru deținere de droguri de risc în vederea consumului; 12 (din care o persoană cu recidivă) – pentru conducere sub influența băuturilor alcoolice; 8 – pentru conducere a unui vehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere; 3 – pentru înșelăciune; 2 – pentru producere de produse accizabile ce intră sub incidența regimului de antrepozitare, ucidere din culpă; 4 – pentru luare de mită; o persoană – pentru favorizarea făptuitorului; 2 – pentru abuz în serviciu; 3 – pentru refuz de prelevare de probe biologice; 2 – pentru complicitate la furt; 2 – pentru constituire de grup infracțional organizat; o persoană – pentru complicitate la fals de monede; o persoană – pentru timbre sau alte valori; 4 – pentru furt; o persoană – pentru vătămare corporală din culpă; 2 – pentru furt calificat; 3 – pentru contrabandă; 2 – pentru loviri sau alte violențe; o persoană – pentru cumpărare de influență; o persoană – pentru conducerea unui vehicul neînmatriculat; o persoană – pentru introducerea ilicită de telefoane mobile și alte mijloace de comunicare la distanță, cartele SIM, dispozitive de tip GPS, modem de Internet, medii de stocare a datelor și alcool într-un penitenciar; și o persoană – pentru complicitate la trafic de influență.

În Sectorul 6 nu s-a prezentat nimeni

Anul acesta, la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 6 au fost primite 5 mandate de executare a sancțiunii contravenționale, cu obligarea la prestarea unei activități în folosul comunității. Patru dintre condamnați au anunțat organele de poliție că se vor prezenta la sediul DGASPC Sector 6, că vor efectua muncă în folosul comunității, dar nu s-a prezentat niciunul. Dosarul acestora a fost înaintat Serviciului Juridic și Contencios, în vederea transmiterii către instanță a cererii de înlocuire a sancțiunii muncă în folosul comunității cu sancțiunea amenzii. Pentru cea de-a cincea persoană încă este așteptat procesul-verbal al organelor de poliție de identificare a acesteia la domiciliu și de luare la cunoștință a mandatului de executare.

Primul fum, la 17 ani

Dragoș are de executat 50 de ore de muncă. El are 32 de ani și este jurist la o firmă de construcții. A fost repartizat să curețe un parc din Capitală. Noi l-am găsit măturând aleile, strângând crengile și frunzele căzute. Neașteptat de volubil, a acceptat, sub protecția anonimatului, să ne spună cum a ajuns să „facă munca de jos“, cum îi place lui să o numească.

„Totul a pornit de la un fum tras la 17 ani. Băusem o jumătate de sticlă de bere, dar a fost destul să mă amețesc. La o petrecere, o țigară mergea din mână în mână. Eu nici măcar nu fumam pe atunci. Învăluiți în fum și aburi de alcool, am auzit doar când cineva a spus că ne va aduce data viitoare altceva. Era vacanță, iar următorul party nu a întârziat. De data aceasta, nici măcar nu băusem, dar după primul fum simțeam că ceva se petrece în capul meu. L-am tras și pe al doilea. Mă simțeam de parcă băusem o sticlă întreagă, dar mă simțeam bine. Ăsta a fost începutul. Ca la fumători“, povestește Dragoș. Apoi, ca student la Drept, nu avea bani să-și cumpere nici droguri, nici altceva mai ieftin. Al doilea pas, când a încercat ceva mai tare, a fost într-un anturaj de avocați. Erau tineri care-și căutau un maestru pe lângă care să învețe meserie. Dragoș nu a înțeles prea bine cine îi aproviziona de fiecare dată. Cert este că, într-o seară, s-a urcat la volan după ce fumase ceva mai mult. „Cred că mi se pusese ceva și în băutură, pentru că eram amețit mai rău ca niciodată“, spune el. Pentru că mergea în zigzag, a fost oprit de poliție. Nici nu mai știe ce s-a petrecut în acea seară când a fost reținut. Cert este că s-a trezit în fața unui judecător. „Mi-a fost rușine să-mi iau avocat. Nu am încercat nici măcar să mă apăr singur, atât de furios eram pe mine. Mi-era frică să nu se afle la serviciu, de aia am lăsat să se petreacă totul firesc, fără zgomot. Bine că nu am ajuns în faza de dependență. Acum îmi fac orele și sunt cuminte, dar mă rup de toți frustrații ăia“, mărturisește Dragoș.

Scandalagiu violent

Florin are 27 de ani, fără profesie. Are de executat 125 de ore de muncă. „Ai dracu’ vecini! Dacă nu se luau unul după altul, nu veneam aici“, spune el. Cu greu aflăm ce s-a întâmplat. Locuiește cu soția lui și cu părinții acesteia într-o casă care aparține unei societăți de stat, în aceeași curte cu alte două familii. Are o fetiță cu autism, ce are nevoie de îngrijiri speciale.

„Nu am de unde să dau bani. Sunt sărac“, spune el. La fel spunea și când făcea scandal. După ce se îmbăta, scotea afară boxele și dădea la maximum manelele. Mai și cânta urlând, ca omul la beție. „Parcă eu mai știu când e sâmbătă, duminică sau altă zi“, oftează el. Ne vine în ajutor inspectorul de la primărie, care-l supraveghează la muncile din parc.

„Vecinii s-au săturat să audă scandal și muzică în fiecare weekend. Dacă cineva îndrăznea să-i spună ceva, era înjurat cu furie. La fel a făcut și când vecinii au sunat la poliție. L-a înjurat pe polițist până a fost luat la secție. La fel zicea: e prea sărac să fie amendat. În loc să muncească, să-și ajute familia, vine aici să-și execute fără bani pedeapsa“, spune inspectorul.

Falsificatorii, pericol public

Grupurile de romi condamnate la muncă în folosul comunității sunt mai gălăgioase decât cei care au de executat accidental câteva ore. Aceștia, de regulă, sunt cei care vând facturi false pe marginea șoselelor, unde sunt centre comerciale aglomerate. Ei obișnuiesc să mai bage și mâinile în buzunarele celor neatenți. Așa ajung să fie în grup condamnaţi, de parcă-și dau întâlnire în parcuri.

„Nu sunt atât de obraznici, cum îi vedeți pe marginea drumurilor. Aici se ponderează, pentru că știu că pot ajunge mai rău. Ei au multe exemple în familii sau comunități. Stau câteva ore, muncesc și pleacă. Ne mai întâlnim cu ei peste șase luni, un an, când primesc aceeași condamnare, pentru aceleași fapte. Dacă încă le merge treaba, ei continuă. Oamenii ar trebui să fie atenți. Au obiceiul ca atunci când nu sunt supravegheați să socializeze în parcuri, în special cu bătrânii, care au nevoie să le cumperi ceva sau caută persoane care să-i ajute în gospodării. Odată intrați, nu mai scapi de ei până nu fură totul din case. Am avut cazuri când bătrânii au fost tâlhăriți și bătuți crunt“, spun inspectorii ADP.

Hoț de profesie

Cine nu știe proverbul românesc „ulciorul nu merge de multe ori la apă“? Cei care nu au mers la școală și nici în familie nu au primit educație. Este cazul lui Aurel, care fură de când se știe. El nu s-a sfiit niciodată să smulgă de pe cap căciulile de blană ale femeilor sau bijuteriile de la gât, să le fure poșetele sau să-i buzunărească pe bucureșteni în autobuze. În urmă cu câțiva ani, fura telefoane mobile, pe care le vindea în piețe, dar afacerea a picat de când toată lumea are aparate. Cu țigările de contrabandă nu i-a mers, „este un alt grup și nu m-au lăsat să intru“, spune el. El dă vina pe ghinion că a ajuns să muncească în parcuri. „Când lucram și eu în aglomerație, un gabor mi-a prins mâna. M-a prins cu fapta în mână, cum se zice“, povestește el. Era o borsetă doldora de bani. Pe om îl urmărise din bancă, pe când ridicase o sumă mare de bani. „Nu știi cât m-am rugat să nu ia un taxi, că eu nu aveam nimic la mine să-l urmăresc și frate-meu dormea, că lucrase de noapte. Moșu’ era pradă bună. Of!“, spune plângăcios Aurel. Până la 29 de ani nu a muncit niciodată, iar la „zdup“ nu a ajuns încă. „Ce, io-s ca văru’?! Ăsta nu e iarnă să nu ajungă după gratii! Nu știe cum e să muncești să nu-ți taie gazu’. Mă enervează ăsta, că io-i cresc iarna copiii“, mai spune Aurel cu năduf. În timp ce Aurel își dădea drumul și povestea vrute și nevrute, o femeie slăbuță ne privea cu coada ochiului, încercând să treacă neobservată.

Bătaia, ruptă din alcool

Roza are doi copii. Soțul a părăsit-o după ce fusese luat de câteva ori de poliție pentru că o băgase în spital. „Câtă bătaie am luat eu, nu știe nimeni. Așa, fără motiv. Se îmbăta și mă bătea. Nu mai știa altceva. M-a furat de acasă de la 14 ani. Trăiam într-un sat în Moldova și am 11 frați. La 15 ani jumate l-am avut pe Costeluș și la 17 ani pe Leana. Școală nu am. Abia m-a învățat un coleg de aici să citesc ceasu’. Banii m-a învățat bărbatu-meu. Ce puteam să fac altceva? Ieșeam la drum să mă ia cineva, că nu aveam din ce trăi. Mă vedea câte un polițai și mă amenda. De unde să plătesc?! Bine că sunt sănătoasă!“, spune Roza cu un glas de parcă dă să plângă. „Numai bărbatu-tău te-a bătut? Ăștia cu care mergeai, nu?“, întreabă Aurel care trage cu urechea. „Da’ ce te-nteresează, mă?!“, răspunde Roza.

Asistații muncesc pentru asigurare medicală

În grupul de lucrători, două persoane nu conteneau să-și facă cruce, auzind relatările celor doi. Din priviri se vedea că ar vrea să spună că sunt altfel. Așa era. „Săraci, dar curați“, le place să spună. „Dar de ce sunteți săraci?“, îi întreb. „Fiindcă nu avem școală. Nu te angajează nimenea fără școală“, spune Vasile. Încet, încet el începe să povestească: cum a fost trimis să muncească de mic, că în casa lui nimeni nu știa să scrie și să citească. „Întâi m-a trimis la o stână, de unde aduceam lapte și brânză, nu bani. Când am fost mai mărișor, m-a dat la muncă la câmp. De acolo primeam bani. Când am ajuns flăcău, taică-meu a zis că mai bine plec de acasă decât să aduc încă o gură de hrănit. Am luat-o pe Mărioara și am venit la Capitală. Credeam că o să mătur străzi pentru salar. Da’ uite că cică nu am școală și nu poate să mă angajeze. Sunt asistat social că am cinci copii“, spune Vasile. El are o cocioabă într-o curte cu mai mai multe familii. Când nu vine la primărie să facă orele, umblă după lemne, PET-uri, metale pe care le vinde. „De obicei, asistații muncesc la școli și grădinițe. Azi am nimerit aici. Am 30 de ore de muncă, așa a zis dom’ primar“, mai spune Vasile.
Cum se explică abnegația lui față de primărie, ne spune inspectorul ADP. „Interesul lor este să aibă asigurare medicală. Ei nu vin pentru bani, că nici nu le dăm, dar dacă nu ar veni, și-ar pierde dreptul la asistență medicală. Pentru ei, e moarte curată. Ei mai știu că sunt mereu pe lista de ajutoare sociale pe care le dă primăria. Asistații au de făcut minimum 7 ore de muncă și maximum 50 de ore, în funcție de numărul de persoane care primesc ajutor social într-o lună“, spune inspectorul ADP. El susține că zvonurile cu asistații care vin să-și ia ajutoarele cu bolizi de lux nu se confirmă. „Și dacă ar câștiga la loto sau la păcănele îi impozităm. ANAF ne informează imediat. Avem cazuri cu bătrâni bolnavi care nu-și pot plăti întreținerea. Cineva din familie, de regulă, unul din copii, plătește în locul lor. La calculul ajutorului avem în vedere și acești bani. Pe ei nu-i putem pune să muncească, pentru că nu pot“, ne explică un funcționar dintr-o primărie.

O lege inutilă, cu norme proaste

Munca în folosul comunității prestată de condamnați și de asistați nu și-a atins scopul. Practic, statul nu poate spune că orele de muncă efectuate pentru neplata amenzilor reclamate de primării echivalează cu beneficiile obținute prin muncă. Pudoarea celor pe care instanțele i-au obligat să facă muncă în folosul comunității nu interesează pe nimeni, dar nici reeducare nu se poate numi. Lejeritatea programului, faptul că autoritățile nu pot miza pe forța lor de muncă în anumite situații denotă că legea are mari lipsuri. Nimeni nu poate controla faptul că hoțul de buzunare nu continuă să fure sau că prostituata nu-și face meseria în continuare, decât după o altă condamnare. În lipsa unor norme clare, cu drepturi și obligații, munca în folosul comunității este ca o dojană pe capul infractorilor. În plus, nu sunt cazuri de beizadele care comit în fiecare zi nelegiuiri să muncească pe străzi, să dea ochii cu viața reală. Ele par să fie protejate de sistem.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Gabriela Dinescu 208 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.