Triumf cu “Richard III” la Teatro La Fenice din Veneţia

“Combinaţia între un compozitor italian şi o companie de operă flamandă ar putea părea improbabilă, dar Richard III de Giorgio Battistelli este o contribuţie remarcabilă în domeniul operei în limba engleză”, scria New York Times după premiera de la Anvers din 2005.

Teatro La Fenice a prezentat recent, în premieră italiană, producţia originală a Operei Vlaanderen, din Anvers, Richard al III-lea, de William Shakespeare, în regia lui Robert Carsen, pe un libret de Ian Burton, una dintre cele mai interesante creaţii muzicale actuale.

Încă odată înţelegi cât de efemeră este puterea şi cât este de haină.

După Anvers, opera a fost văzută şi apreciată pe multe scene europene – la Düsseldorf, la Strasbourg şi la Geneva.

Teatrul La Fenice a confirmat relaţia privilegiată cu compozitorul după succesul reluării italiene a producţiei Medico dei Pazzi din 2016, de la Teatrul Malibran.

Pentru debutul veneţian, echipa operei a fost în parte înnoită. Este vorba despre un dirijor nou, Tito Ceccherini, dar mai ales despre un nou protagonist, Gidon Saks în locul lui Scott Hendricks.

Producţia va fi aceeaşi, cea atât de lăudată a lui Robert Carsen (2005), cu scenografia lui Radu Boruzescu şi costumele concepute de Miruna Boruzescu, reputata scenografă care a murit la vârsta de 68 de ani, în 2014. Este cunoscută pentru realizarea costumelor actorilor pentru filme de referinţă ale cinematografiei româneşti precum Felix şi Otilia (1972), Cu mîinile curate (1972), August în flăcări (1973), Duhul aurului (1974) şi O vară de neuitat (1994). Ea a însoţit în drumul lung al creaţiei pe regizorii Liviu Ciulei şi Lucian Pintilie, alături de care a lucrat în ţară şi străinătate. A colaborat cu mai multe instituţii culturale şi festivaluri. În Franţa a lucrat cu Théâtre National de Chaillot, Comédie-Française, Opéra National de Paris şi la Festivalurile de vară de la Aix-en-Provence şi Avignon. În America de Nord cu Metropolitan Opera (New York), Arena Stage Theater (Washington, DC), Lyric Opera (Chicago) şi Vancouver Opera. În Europa Occidentală cu Festivalul Maggio Musicale (Florenţa), Festivalul Spoleto, De Nederlandse Opera (Amsterdam), şi Théâtre Royal de la Monnaie (Bruxelles).

În 1995 a obţinut Premiul pentru scenografie al Uniunii Cineaştilor din România, pentru costumele la filmul O vară de neuitat. Un an mai târziu este nominalizată pentru Premiul Helen Hayes (la secţia „Outstanding Costume Design, Resident Production” cu piesa Tartuffe, 1986), iar în 2006 a fost premiată pentru întreaga activitate la Gala Premiilor UNITER pentru scenografie. În 2010, cu prilejul premierei spectacolului Salome de la Opera din Madrid, auzeam din nou de Miruna Boruzescu ca de unul dintre cei mai buni profesionişti din domeniu. Toate acestea o înscriu în categoria artiştilor renumiţi de care ne vom aduce aminte cu drag.

Opera îl are în centru pe Richard al III-lea, un mare protagonist al istoriei englezeşti, atât în bine, cât şi în rău. Afectat de diformităţi fizice şi psihologice, însetat de putere până la punctul de a-şi asasina propria familie, el a capătat în opera lui Battistelli caracteristici dramatice şi ironice, seducând în egală măsură victimele şi spectatorii cu carisma histrionică a unui lider diabolic şi în acelaşi timp fragil.

Libretul reparcurge trageda shakespeariană, alternând o articulare dramatică ritmată de impunătoare scene de război şi rugăciune, cu corul învestit cu roluri diverse, participând uneori la acţiune în prim plan, comentând altădată, din afara scenei, acţiunea ca în tragedia grecească.

“Iubesc această partitură şi sunt fericit că Teatrul La Fenice o prezintă pentru prima dată în Italia. Sunt legat de acest Richard al III-lea pentru că îmi aminteşte începutul unei faze diferite în creaţia mea de compozitor, o fază rezultată din mulţi ani de muncă. Materia muzicală din acest Richard III este mai organică şi coerentă, iar structura armonică, mai complexă, fără a renunţa însă la frazare, pe care n-o pot părăsi nici atunci când lucrez asupra sonorităţii dure sau a disonanţelor”, mărturiseşte compozitorul Giorgio Battistelli într-un interviu acordat lui Stefano Nardelli.

Textul shakespearian a fost scurtat şi a dispărut o serie de personaje, iar acţiunea în jurul eroului principal a fost păstrată de compozitor. S-a respectat textul original, dar au apărut intervenţii ale corului care, desigur, nu existau în tragedia lui Shakespeare. Atrag atenţia cele trei încoronări, cea iniţială a lui Eduard al IV-lea (“sibarit, arogant, extravertit şi uşor stupid”), cea a lui Richard (“om complicat, introvertit, ipocrit şi obsesiv”) şi cea finală a lui Henric al VII-lea (“patriot serios şi politician abil”), ca un fel de reflecţie asupra caducităţii puterii. Când începe domnia lui Richard al III-lea, s-ar părea că destinul lui nu va avea sfârşit, ca întotdeauna când se impune un nou potentat. Dar sfârşitul soseşte şi pentru el, când intonează în falset, monologul “Un cal, un cal, regatul meu pentru un cal!”

Teatrul muzical al lui Giorgio Battistelli este întotdeauna atent la temele semnificative pentru sensibilitatea contemporană. Acest lucru este valabil şi pentru Richard al III-lea. “Dat fiind că opera s-a născut la începutul anilor 2000, într-un moment în care puterea părea incasabilă, un astfel de subiect este cât se poate de actual, având în vedere că asistăm în fiecare zi la spectacolul puterii unor popoare de a distruge alte popoare”, afirmă Battistelli.

Publicul veneţian a ascultat opera în versiune integrală, cu două coruri complete, însumând peste 90  de corişti, unul în scenă şi altul în afara ei. În alte teatre, corul din afara scenei a fost înlocuit cu o înregistrare. “Prezenţa lui în spectacol dă voce unei lumi de fantasme, care nu sunt numai cele shakespeariene, ci evocă şi viziuni”.

Naraţiunea este un element crucial în creaţia lui Battistelli, care este fascinat de poveste. De altfel, este de remarcat eterogeneitatea subiectelor sale, de la William Shakespeare la Eduardo Scarpetta, de la Ernst Jünger la Gabriel García Márquez, de la Antonin Artaud la Raymond Roussel…

Pentru cei care au văzut Richard al III-lea în etapele precedente este greu să separe semnătura artistică a compozitorului de cea regizorală, foarte puternică a lui Robert Carsen, care a fost văzută şi la Veneţia. Robert Carsen a conceput regia cu partitura sub braţ. El a fost atent la mişcări, a calculat cu extremă precizie corelarea acestora cu partitura.

În cele mai multe cazuri, secretul succesului unei producţii de operă constă în sinergia dintre scenă şi muzică şi, din acest punct de vedere, Carsen a demonstrat încă odată că are foarte puţini rivali. Spectacolul, ajutat şi de light designul semnat de regizor împreună cu Peter Van Praet, exaltă scriitura lui Battistelli, traducând ideile muzicale ritmice în acţiune.

“Calitatea regiei, după părerea mea, nu se măsoară în creativitatea sau în libertatea cu care este abordată opera. Îmi amintesc un episod care s-a petrecut în timpul repetiţiilor. Carsen mi-a telefonat şi m-a rugat să merg cât mai repede posibil la Anvers, pentru că, după spusele lui, trebuia rezolvată o problemă serioasă. Trebuie să spun că urăsc să schimb ceva după ce am încredinţat partitura teatrului. Sosesc la teatru şi Carsen mă roagă să reiau 6 măsuri din intervenţia corului pentru că acesta nu putea, fizic vorbind, să intre în scenă în timpul acelui pasaj. Asta înseamnă pentru mine construirea unei regii care respectă muzica şi gândirea autorului”, afirma Giorgio Battistelli.

Decorul conceput de Radu Boruzescu, unul dintre scenografii preferaţi ai lui Carsen, reproduce un amfiteatru nesimetric care poate aminti vag de teatrele din epoca elisabetană sau de o veche arenă de lupte. La picioarele lui, solul este acoperit cu un nisip roşiatic, care devine la nevoie o baie de sânge sau un loc în care sunt ascunse cadavrele. Recent, Radu Boruzescu a creat o scenografie excelentă pentru Don Carlo la Opera National du Rhin, cu un cast internaţional, cât şi o splendidă Salome pe scena Teatrului Regio din Torino. În prezent se află pe afişul celebrei Opera Royal de Wallonie, unde semnează decorurile.

Au evoluat la Teatrul La Fenice Gidon Saks (Richard III), Sara Fulgoni (Ducesa de York), Christopher Lemmings (Clarence şi Tyrrel), Annalena Persson (Lady Anne), Christina Daletska (Queen Elisabeth), Urban Malmberg (Buckingham), Paolo Antognetti (Richmond), Philip Sheffield (Edward IV) Simon Schnorr (Hastings), Zachary Altman (Lovell), Till von Orlowsky (Catesby/Rivers), Szymon Chojnacki (Ratcliffe/Brackenburry), Matteo Ferrara (1st Murderer/ Archibishop), Francesco Milanese (II Murderer/Mayor), Jonathan De Ceuster (Prince Edward)

Orchestra şi Corul Teatrului La Fenice. Maestru de cor Claudio Marino Moretti, Corul de copii Kolbe, maestru de cor Alessandro Toffolo

Gidon Saks este impresionant în rolul titular nu numai datorită vocii potrivite partiturii, dar şi carismei de actor. Rolul este dificil, atât în sine şi din cauza duratei (Richard este în scenă aproape neîncetat de-a lungul celor peste două ore de spectacol), cât şi pentru nenumăratele solicitări ale vocii, de la susur la urlet, de la pasaje vorbite la sunete deschise, punând la încercare o voce de bariton.

Între vocile feminine, s-au remarcat Sara Fulgoni, o pasionată Ducesă de York şi suferinda Regină Elisabeth a Christinei Daletska, dar şi Annalena Persson, o Lady Anne cu acute uluitoare.

Spectacolul a fost un triumf pentru întreaga companie, cu momente de adevărat entuziasm provocate de Saks, Ceccherini şi Carsen.