Regia Patrimoniului de Stat (RA-APPS) încearcă să scoată milioane de euro din vânzarea unor imobile moştenite de la regimul comunist. Printre active, la poziţia nr. 32 (LISTA IMOBILELOR CARE POT FI VÂNDUTE ÎN CONDIŢIILE ART.8 alin.(5) – (7) * din OUG15/2013. ACTUALIZATĂ la 18 ianuarie 2016) se află şi hotelul Triumf, o clădire superbă, monument istoric, de pe Şoseaua Kiseleff, ridicată în anul 1935 după planurile arhitectului care a proiectat şi Arcul de Triumf.
Comentând ştirea de mai sus, jurnaliştii afirmă că, iniţial, imobilul a oferit adăpost angajaţilor Băncii Naţionale, camerele fiind chiar şi astăzi destul de reduse ca dimensiuni. Aflăm din articolele şi reportajele cu pricina că hotelul care are o suprafaţă de 6.000 mp vine la pachet cu o curte de 15.000 de metri pătraţi. Fiind înconjurat de ambasade şi reprezentaţe diplomatice, peste drum, Triumf s-a învecinat multă vreme şi cu reşedinţa ambasadorului SUA la Bucureşti. Când vine vorba despre destinaţia clădirii în perioada comunistă, comentatorii se mărginesc a spune că Triumf a intrat în patrimoniul PCR, fiind folosit pentru cazarea oficialilor străini. Şi cam atât.
Au evitat cu mare grijăperioada în care actualul hotel Triumf a găzduit sediul central al Direcţiei Generale de Informaţii Externe (devenit ulterior Departamentul de Informaţii Externe) din cadrul Securităţii comuniste. Mai precis, clădirea din Kiseleff a fost unul dintre primele sedii oficiale ale spionajului extern românesc desovietizat. Deconspirat de numeroase trădări, în special de “căderea” celebrilor spioni Nicolae Ciuciulin şi Constantin Horobeţ în RFG, în iulie 1958 (foşti colegi cu generalul Ion Mihai Pacepa), sediul DGIE din Kiseleff a fost abandonat şi reamenajat ca hotel, apoi a fost lăsat în grija Gospodăriei de partid. Astăzi figurează în gestiunea RA-APPS. Aşa spun unii.
“După o serie de trădări, sediul vechi al Departamentului de Informaţii Externe a fost abandonat şi reamenajat. A devenit hotelul Triumf de pe şoseaua Kiseleff, aparţinând Gospodăriei de partid, azi în gestiunea RAAPPS. În acel moment s-a luat hotărârea mutării sediului principal al DIE într-o clădire corespunzătoare, alegându-se sediul unei foste bănci interbelice de pe strada Batiştei, care prin construcţie oferea tezaurului DIE, condiţii optime (la subsol) de păstrare a documentelor instituţiei. Documentele nu stăteau pe birouri, ci erau stocate în subsol. De aici şi denumirea de “Bancă” dată acelui sediu care găzduieşte în prezent ÎCCJ. Denumire conspirată pentru sediul central. În scurt timp, şi acest sediu a fost deconspirat, drept pentru care, în Bancă nu mai acţiona decât conducerea instituţiei, cunoscută oficial ca atare şi serviciile de logistică, nu cele operative”, povesteşte un fost spion extern care a activat sub acoperire diplomatică la Naţiunile Unite.
Se pare că, în materie de sedii, Securitatea prefera sediile vechilor bănci. Mutarea centralei DIE s-a făcut într-o clădire “corespunzătoare”, alegându-se sediul unei foste banci interbelice de pe Ştrada Batiştei, actuala clădire a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Prin modul de construcţie, structura “Băncii” oferea tezaurului DIE condiţii optime de păstrare a documentelor clasificate la subsol.
Datorită trădărilor repetate din anii ‘70, chiar şi acest sediu a fost deconspirat. Aşa că s-a luat hotărârea ca în Bancă să nu mai funcţioneze decât conducerea oficială a instituţiei şi serviciile de logistică.
Mese oficiale garnisite cu filaj şi înregistrări
După mutarea sediului DIE în clădirea de pe Ştrada Batiştei, hotelul Triumf a fost folosit în continuare de spionajul extern pentru cazarea unor persoane de interes pe care le înregistrau şi le filmau prin metode specifice.
Rapoartele cadrelor DIE, recent desecretizate, vorbesc despre unul dintre obişnuiţii restaurantului din incinta hotelului – celebrul nomenclaturist Ştefan Andrei, fost ministru de Externe ceauşist.
Un fragment din raportul şefului de cabinet al generalului Ion Mihai Pacepa (adjunctul directorului Departamentului de Informaţii Externe) descrie modul în care se organiza filajul şi înregistrarea celor care călcau pragul hotelului şi al restaurantului din incintă.
1978 august 26
Raport al maiorului de securitate Vasile Pop, şeful de cabinet al generalului Ion Mihai Pacepa, despre modul de lucru şi obiceiurile acestuia din urmă.
Raport
Subsemnatul maior de securitate Pop Vasile din U.M. 0920 raportez:
Am lucrat la cabinetul lui Pacepa Mihai din septembrie 1969. Raportez că până în anul 1973 sau începutul anului 1974 am lucrat singur, după care a fost adus la acest cabinet şi plutonierul major Popescu Ion cu care, după ce s-a iniţiat în munca de cabinet, am lucrat în ture…
În activitatea pe care am desfăşurat-o la acest cabinet, în câteva rânduri am primit ordin de la Pacepa să organizez mese (de regulă la hotelul ,,Triumph” de pe Șos. Kisselef), unde în corpul din stânga era o sală de mese (se spunea că o foloseşte tov. Andrei Ștefan). La aceste mese ştiu că participau delegaţia Fokker din care nu lipsea Spitra, care ştiu că împreună cu col. Dumitriu au iniţiat această acţiune.
De asemenea, la aceste mese mai participau, de regulă, în afară de nemţi şi Pacepa Mihai, ministru adj. Stanciu, colonel Suciu Gheorghe (care preluase această problemă de la col. Dumitriu).
Raportez că nu cunosc ce se discuta deoarece se vorbea în limba germană şi, în altă ordine de idei, atât eu cât şi conducătorii auto stăteam într-o cameră alăturată.
Ca un aspect deosebit legat de această problemă raportez că în iarna anului 1977—1978 într-o seară, am primit ordin de la Pacepa să merg la ,,Triumph”, unde să ajut la organizarea unei mese cu tov. de la Ministerul Comerţului Exterior. Am mers acolo şi l-am găsit pe tov. Lungulescu de la Protocol MCE.
După câteva minute a bătut cineva la uşa de la intrare în hotel. Mergând am recunoscut pe tov. Hedeşiu şi care era însoţit de o tovarăşă. I-am adus înăuntru şi acesta mi-a spus că are sarcina să instaleze o tehnică de ascultare în sala de mese unde urma să sosească delegaţia Fokker împreună cu tov. ministru adj. Stanciu Constantin.
Am luat toate măsurile ce s-au impus pentru a le crea condiţii să introducă tehnica de ascultare fără ca să observe personalul de serviciu sau Lungulescu, după care i-am instalat într-o cameră alăturată, de unde au făcut ascultarea şi înregistrarea.
Tot aşa s-a procedat când a fost retrasă tehnica. Cunosc că a doua zi dimineaţă i-a fost prezentată lucrarea lui Pacepa şi că benzile cu înregistrarea au rămas câteva zile la acesta după care la insistenţele tovarăşului Ionescu Mihai (de la UM 0920/”O”) le-am cerut lui Pacepa şi i-au fost predate. Nu cunosc dacă acestea mai sunt sau nu.
Fragment din volumul Ion Mihai Pacepa în dosarele Securităţii 1978-1980 – Editura Enciclopedică 2009
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.